Drept la replică: Mănăstirile de monahi și monahii pot fi ajutate de mireni, dar nu conduse de ei

Biroul de Presă al Patriarhiei Române ne informează:

În legătură cu opiniile exprimate în articolul intitulat Starețul Macarie a fost izgonit de la Poiana Mărului apărut sub semnătura domnului Daniel Gârleanu, în Ziarul de Vrancea din ziua de 9 iunie 2010, facem următoarele precizări:

Potrivit Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române (articolul 75, alin. 1 și articolul 113, lit. e), transformarea unei mănăstiri din mănăstire de călugări în mănăstire de călugărițe sau din mănăstire de călugărițe în mănăstire de călugări se face prin hotărârea Sinodului mitropolitan prezidat de către Mitropolitul locului, la inițiativa și propunerea Chiriarhului eparhiei sufragane, iar nu în mod arbitrar de către Patriarh așa cum în mod eronat consideră autorul articolului.

În ziua de 29 septembrie 2009, la propunerea Înaltpreasfințitului Părinte Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei care a prezentat situația existentă la mănăstirea Poiana Mărului, având în vedere lipsa personalului monahal și restaurarea situației existente înaintea desființării mănăstirii din timpul regimului comunist când obștea era de călugărițe, pentru revigorarea vieții spirituale și gospodărești potrivit nevoilor misionare actuale, Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a hotărât:

1. Transformarea mănăstirii Poiana Mărului, Protoieria Buzău 1, Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei din mănăstire de călugări în mănăstire de călugărițe.

2. Ieromonahul Macarie, starețul actual al mănăstirii mai sus menționate, va rămâne în continuare la mănăstire ca preot slujitor (Extras din procesul verbal al Ședinței Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei din 29 septembrie 2009).

Deoarece nu a dorit să rămână preot duhovnic la o mănăstire de maici, părintele stareț Macarie a solicitat în scris Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei transferarea la Schitul Monteoru din comuna Vintileasca, județul Vrancea, cerere care i-a fost aprobată.

Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a ținut cont de existența în zonă a unui număr mai mare de călugărițe decât de călugări, fără ca prin această hotărâre să diminueze prestigiul acestei mănăstiri, deoarece, în Ortodoxie, mănăstirile de călugări și călugărițe sunt egale, iar nu ierarhizate ca importanță.

În același timp, hotărârea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei nu încalcă testamentul Cuviosului Vasile, ctitorul mănăstirii de la Poiana Mărului (1730-1733), care a dorit ca mănăstirea să nu se desființeze, ci să funcționeze neîntrerupt în pace și fără tulburare până la sfârșitul veacurilor, fără a interzice în mod expres ca aceasta să nu fie niciodată mănăstire de maici.

În concluzie, Patriarhia Română recomandă atât clerului și monahilor, cât și mirenilor din parohii să caute mai întâi pacea și mântuirea sufletului, precum și binele mănăstirii, nu interese individuale egoiste care tulbură viața comunității locale.

Comentarii Facebook


Știri recente