Douăzeci și cinci de ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Patriarh Iustin Moisescu

Se împlinesc astăzi, 31 iulie 2011, douăzeci și cinci de ani de la trecerea la Domnul a fericitului întru adormire Părintele Patriarh Iustin Moisescu.

A studiat la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung-Muscel (1922-1930) și la Facultatea de Teologie din Atena (1930-1934), cu specializare la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Strasbourg (1934-1936) și din nou la cea din Atena (1936-1937), unde a obținut doctoratul, în 1937, cu teza „Evagrie din Pont. Viața, scrierile și învățătura” (în limba greacă, Atena, 1937, 155 p.), premiată de Academia de Științe din Atena; examene de echivalare la Facultatea de Teologie din București.

A fost profesor de Limba latină la Seminarul „Nifon” din București (1937-1938), profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Varșovia (1938-1939), profesor agregat (1940), apoi titular (1942) de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuți-Suceava, transferat în 1946 la aceeași catedră la Facultatea de Teologie din București (din 1948 Institut Teologic Universitar), în 1956, a fost hirotonit preot necăsătorit și, în același an, a fost ales Arhiepiscop al Sibiului și Mitropolit al Ardealului (hirotesit arhiereu la 15 martie, înscăunat la 18 martie); la 10 ianuarie 1957 ales Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei (înscăunat la 13 ianuarie), unde a păstorit 20 de ani. La 12 iunie 1977 ales Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (înscăunat la 19 iunie 1977), păstorind până la moarte.

Ca profesor de teologie a publicat mai multe lucrări de specialitate: „Sfânta Scriptură și interpretarea ei în opera Sfântului Ioan Hrisostom” („Candela”, 1939-1941, și extras, 1942); „Originalitatea parabolelor Mântuitorului” („Candela”, 1944-1945 și extras, 1945); „Activitatea Sfântului Apostol Pavel în Atena” („Candela”, 1946, și extras); „Ierarhia bisericească în epoca apostolică” (1955); „Simbolica” lui Hristu Andrutsos, traducere din grecește (1955). „Opera integrală” a sa a fost reeditată prin grija Episcopului Calinic al Argeșului la Editura „Anastasia” din București, în 2002-2003, în 7 volume, volumul 8 cuprinzând „Simbolica” lui Hristu Andrutsos în traducerea sa.

Ca Mitropolit al Moldovei a desfășurat o activitate prodigioasă, care-1 așează în rândul marilor ierarhi cărturari ai Bisericii noastre. Au fost construite noi clădiri – adevărate monumente de arhitectură – în incinta Centrului eparhial Iași, iar catedrala și reședința au fost refăcute; au fost restaurate numeroase mănăstiri și biserici – monumente istorice din eparhie; pe lângă cele mai multe s-au pus bazele unor muzee sau colecții muzeale.

Ca Mitropolit, a fost delegat de Sfântul Sinod să reprezinte Biserica Ortodoxă Română la zeci de întruniri inter-creștine, aducând o contribuție deosebită la promovarea ecumenismului creștin. A condus câteva delegații ortodoxe române în vizitele făcute altor Biserici: Anglia (1958), Biserica Siriană din Malabar (1961), S.U.A. (1970), Biserica Luterană din Danemarca (1971), Patriarhia Ecumenică (1974) și a făcut parte din câteva delegării sinodale conduse de Patriarhul Justinian; a primit numeroase delegații străine la Iași sau în cuprinsul Arhiepiscopiei Iașilor. Ca membru în Comitetul Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (1961-1977), a participat la Adunările generale de la New Delhi (1961), Uppsala (1968) și Nairobi (1975) și la sesiunile anuale ale Comitetului Central. A făcut parte din Prezidiul Conferinței Bisericilor Europene și din Comitetul Consultativ, participând la Adunările generale Nyborg IV (1964), Nyborg V (1966), Nyborg VI (1971) și Engeiberg (1974), precum și la sesiunile Prezidiului și Comitetului Consultativ. A condus delegațiile Bisericii Ortodoxe Române la Conferințele panortodoxe de la Rodos (1961, 1963, 1964) și Chambesy (1968), la prima conferință pregătitoare a Sfântului și marelui Sinod panortodox (Chambesy, 1971).

Ca Patriarh, a condus câteva delegații sinodale care au vizitat alte Biserici: Patriarhia Ecumenică (1978), Arhiepiscopia Misionară Ortodoxă Română din Statele Unite și Canada (1979), Biserica Ortodoxă Rusă (1980), Biserica Ortodoxă Sârbă (1981). Biserica Luterană din Suedia (1981), sediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Geneva (1981), Biserica Ortodoxă Bulgară (1982), Biserica reformată din Ungaria (1982), Biserica Ortodoxă din Grecia (1984); a primit vizita unor Întâistătători de Biserici, precum și a numeroși reprezentanți ai altor Biserici și confesiuni creștine din lumea întreagă. În calitate de Patriarh, a acordat o atenție deosebită activității editoriale. De pildă, a inițiat marea colecție intitulată „Părinți și scriitori bisericești”, proiectată în 90 de volume, precum și colecția „Arta creștină în România”, în 6 volume; s-a tipărit o nouă ediție sinodală a „Bibliei” (1982), o nouă ediție a „Noului Testament” (1979); manuale pentru învățământul teologic superior și pentru seminariile teologice, teze de doctorat, cărți de cult; și-au continuat apariția revistele centrale bisericești și cele mitropolitane, ca și buletinele comunităților ortodoxe române de peste hotare.

Prin bogata sa activitate culturală, ecumenică și pastorală, patriarhul Iustin își înscrie numele în rândul ierarhilor de mare prestigiu ai întregii Ortodoxii.

Comentarii Facebook


Știri recente