Două secole de dăinuire prin dăruire

Mănăstirea Țigănești aniversează 200 de ani de când a fost ridicată Biserica ‘Adormirea Maicii Domnului’ din incinta așezământului monahal. Evenimentul a fost marcat ieri, 12 iulie, printr-un simpozion intitulat ‘Mănăstirea Țigănești – 200 de ani de istorie și spiritualitate’, la care au participat mai mulți monahi și clerici din Arhiepiscopia Bucureștilor.

Simpozionul a fost deschis de către părintele arhimandrit Timotei Aioanei, Exarhul cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor, care a citit mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, informează Ziarul Lumina. În continuare, stavrofora Eufimia Popa, stareța Mănăstirii Țigănești, a evocat cele mai importante momente din istoria așezământului monahal. În ceea ce privește biserica mănăstirii, maica stareță a precizat că ridicarea acesteia a început în anul 1805, iar lucrările au durat șapte ani, până în 1812, timp în care cele aproape 120 de călugărițe de atunci au împletit permanent rugăciunea cu munca. ‘În aceste două secole, biserica mănăstirii a dăinuit prin dăruire multă, prin strădaniile înaintașilor noștri și prin rugăciunea maicilor de aici’, a spus maica stareță Eufimia Popa. Tot în cadrul simpozionului, părintele arhimandrit Dionisie Constantin, consilier patriarhal, a prezentat activitatea atelierelor Patriarhiei Române de la Mănăstirea Țigănești, iar părintele arhimandrit Timotei Aioanei a amintit despre câteva chipuri de monahi îmbunătățiți din istoria mănăstirii. Despre pictura de la mănăstirile și schiturile Arhiepiscopiei Bucureștilor în diferite etape și perioade ale artei bisericești a vorbit monahia Atanasia Văetiș de la Mănăstirea Stavropoleos din Capitală. Dumitru Sorin Stoian, inspector în cadrul Sectorului Cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a susținut o prelegere despre tradiția pelerinajului la Mănăstirea Țigănești.

‘Mănăstirea Țigănești este una dintre cele mai cunoscute mănăstiri din apropierea cetății Bucureștilor, așezată în foștii codri de altădată ai Vlăsiei, unde exista o tradiție monahală veche și, în același timp, ferventă. Mănăstirea Țigănești este mai veche decât biserica ce împlinește 200 de ani. Înaintea mănăstirii de călugărițe, aici a fost un schit de călugări. Mănăstirea Căldărușani, Schitul Maicilor din București, împreună cu câțiva oameni importanți ai vremii, boieri și logofeți, au zidit această biserică pentru a ajuta călugărițele care se nevoiau aici. Observăm din istoria mănăstirilor de călugărițe din preajma Bucureștilor că foarte mulți oameni importanți din Capitală veneau și vin încă, în anumite zile de sărbătoare, pentru a se odihni, pentru a se ruga și pentru a-și încredința numele spre a fi pomenite de către călugărițele de aici. Mai sunt încă – să dăm slavă lui Dumnezeu! – călugărițe care se roagă foarte mult, călugărițe care transformă zilele în nopți și nopțile în zile rugându-se, călugărițe care citesc câte o psaltire pe zi, călugărițe care țin încă vechile pravile. De aceea, Mănăstirea Țigănești, care are 93 de călugărițe și 3 preoți slujitori, este o cetate de apărare a credinței ortodoxe și un loc în care credincioșii află calea care duce către Împărăția cerurilor’, ne-a declarat părintele exarh cultural Ti-motei Aioanei.

Mănăstirea Țigănești, 200 de ani de istorie și spiritualitate

Mănăstirea Țigănești este prezentată în Enciclopedia Ortodoxiei Românești1, astfel: ‘mănăstire în județul Ilfov (între București și Ploiești). Prima așezare monahală – de călugări – este atestată încă din secolul al XVII-lea. În jurul anului 1800 au fost aduse aici călugărițe de la ‘Schitul Maicilor’ din București. Biserica actuală, din zid, cu hramul ‘Adormirea Maicii Domnului’, a fost construită între anii 1799 – 1812 de banul Radu Golescu, logofătul Gheorghe Florescu și arhi-mandritul Dositei de la Căldărușani; zugrăvită în 1853 de Eftimie egumenul și repictată în câteva rânduri; pictura actuală aparține lui Dimitrie Belizarie (1929). Biserica din cimitir – cu hramul ‘Sfânta Treime’ – a fost construită în 1817 de logofătul Nicolae Bâțcoveanu și zugrăvită în 1880. Mănăstirea are astăzi o colecție muzeală și diverse ateliere (veșminte preoțești, broderie liturgică etc.); obștea numără peste o sută de maici și surori’.

Aflată în ținutul vestiților codri ai Vlăsiei, între două orașe mari, București și Ploiești, Mănăstirea Țigănești reprezintă, prin istoria ei multiseculară, cât și prin frumusețea așezării, un reper spiritual-cultural, dar și unul turistic de o deosebită importanță.

Intrând în incinta acestei vetre monahale, pe sub vechiul turn de clopotniță, pelerinul rugător își îndreaptă pașii către biserica mare a mănăstirii, mărturie vie a rugăciunii neîncetate înălțate de obștea monahală iubitoare de sfințenie și viață veșnică. În același timp, hramul bisericii, Adormirea Maicii Domnului, este o dovadă a evlaviei acestei obști monahale față de Maica Vieții, ocrotitoarea mănăstirii de-a lungul veacurilor. Multele restaurări și reparații la care a fost supusă biserica de-a lungul timpului arată lucrarea proniatoare a lui Dumnezeu, vocația dăinuirii în istorie, cultivată cu osteneală, jertfă și dăruire, cu credința că Biserica este o pregustare a frumuseții netrecătoare din Împărăția lui Dumnezeu.

Un loc aparte al acestui ansamblu monahal îl constituie biserica din cimitir, închinată Preasfintei Treimi, care străjuiește mormintele monahilor și monahiilor, dar și ale unor personalități ale vremii. Ocrotiți de această biserică, de la începutul secolului al XIX-lea, cei care odihnesc aici așteaptă dreapta Judecată cu nădejdea că iubirea milostivă a Dreptului Judecător Iisus Hristos îi va face părtași comuniunii și bucuriei veșnice din Împărăția Preasfintei Treimi.

O mărturie vie a eforturilor de cultivare și păstrare a unor bogății spirituale este muzeul mănăstirii, care adăpostește opere de artă ale cultului și culturii: cărți, icoane, veșminte și obiecte religioase. Pe lângă aceste colecții, muzeul impresionează și prin minunatele piese de broderie, care au reprezentat, de-a lungul vremii, expresia unei constante activități artistice a călugărițelor de la Mănăstirea Țigănești. Ele au țesut cu multă măiestrie odăjdii arhierești și preoțești, prin care au preamărit cu bucurie și talent lucrarea sfințitoare a lui Hristos, Arhiereul Cel veșnic, prezent în Biserica Sa. Astfel, arta bisericească autentică este o expresie a luminii sufletului iubitor de frumuseți cerești netrecătoare.

De asemenea, clopotnița mănăstirii impresionează prin frumusețea arhitecturală și are o valoare de simbol prin orologiul său vechi, cu două cadrane, mecanism care funcționează de mai bine de un veac. Privind către orologiul care măsoară timpul, înțelegem că trebuie să sfințim timpul, să ne pregătim în această viață trecătoare pentru viața veșnică – netrecătoare, adunând în suflet lumina credinței și a faptelor bune, a evlaviei și a dărniciei.

Anul acesta se împlinesc 200 de ani de când banul Radu Golescu, logofătul Gheorghe Florescu și Arhimandritul Dositei de la Căldărușani au înălțat (ctitorit) biserica mănăstirii, unde s-au rugat cu smerenie și credință multă generații de monahii care au transformat nopțile în zile și întunericul în lumină, pregustând încă din lumea aceasta bunătățile luminii neînserate din Împărăția lui Dumnezeu, făgăduite celor ce-L urmează pe Hristos – Domnul vieții veșnice.

În preajma acestei mănăstiri, numeroși credincioși au poposit pentru a primi cuvânt de învățătură ori pentru a-și înscrie numele spre a fi pomenite la Sfânta Liturghie sau în rugăciunile particulare ale monahiilor nevoitoare.

Astăzi, mănăstirea are un sobor de 96 de viețuitori (93 de monahii și trei preoți slujitori) și continuă tradiția monahală din vestiții codri de altădată ai Vlăsiei.

Mănăstirea Țigănești întâmpină aniversarea celor 200 de ani de la ctitorire prin ample lucrări de restaurare ale bisericii mari (la exterior, înlocuirea învelitoarei din tablă zincată cu tablă de cupru, refacerea celor două turle, lucrări de întreținere și văruit; în interior, lucrări de intervenție la nivelul zidurilor pentru combaterea fenomenului de igrasie, lucrări de conservare și restaurare a picturii murale în Sfântul Altar și la cele două abside), la clopotniță schimbarea acoperișului de tablă zincată cu tablă de cupru și lucrări de întreținere. La acestea se adaugă amenajarea unui lumânărar, construirea unui Altar de vară, reparații de întreținere la clădirea Stăreției, Trapezei și Arhondaricului, noi alei în incintă și în spațiul mănăstirii, precum și repararea celor trei fântâni (din incintă și de la casa oficială de oaspeți). La Atelierele Patriarhiei Române s-a confecționat o frumoasă raclă de argint pentru moaștele mai multor sfinți.

Felicităm pe maica stareță stavrofora Eufimia Popa, pentru toată lucrarea care se desfășoară aici, precum și pe toți cei care ajută această Sfântă Mănăstire.

Binecuvântăm organizarea Simpozionului ‘Mănăstirea Țigănești – 200 de ani de istorie și spiritualitate’ și felicităm, cu părintească dragoste, pe toți participanții la acest simpozion care pune în lumină viața monahală și trăirea în duhul Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos, istoria, tradițiile și activitățile Mănăstirii Țigănești de-a lungul a două secole de viețuire, spiritualitate și demnitate creștină și românească.

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos să ocrotească această mănăstire și să dăruiască pace și bucurie, sănătate și mântuire tuturor închinătorilor și binefăcătorilor ei.

Cu multă prețuire și părintească binecuvântare,

†Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Notă:

1 Enciclopedia Ortodoxiei Românești, EIBMO, București, 2010, p. 669.

Mesaj transmis la deschiderea Simpozionului ‘Mănăstirea Țigănești – 200 de ani de istorie și spiritualitate’, joi, 12 iulie 2012.

Comentarii Facebook


Știri recente