Domnul martir, ctitor de cultură românească

Domnia Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu reprezintă ultima și cea mai remarcabilă perioadă de progres cultural și artistic din istoria medievală a Țării Românești. În timpul său, Sfântul Mitropolit Antim Ivireanul a tipărit majoritatea cărților de slujbă în română, au funcționat numeroase școli și biblioteci valoroase. A fost și mare ctitor de biserici, caracterizate prin noul stil, numit „brâncovenesc”. Pentru Răsăritul ortodox a fost cel mai mare sprijinitor după căderea Imperiului Bizantin. Despre acestea aflăm mai multe din interviul cu pr. prof. dr. Mircea Păcurariu.

Părinte profesor, care a fost contextul politic, cultural și bisericesc la urcarea pe tron a viitorului martir Constantin Brâncoveanu?

Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu: Constantin Brâncoveanu a fost ales domn la 28 octombrie 1688, după moartea neașteptată a unchiului său, domnitorul Șerban Cantacuzino (1678-1688), cel care urmărise ieșirea țării de sub dominația otomană. În timpul lui Șerban a avut loc asediul Vienei de către turci în 1683, la care au fost obligați să participe și domnii din Țara Românească și Moldova (Gheorghe Duca), dar Șerban a întreținut legături secrete cu cei asediați, furnizându-le informații despre armata otomană. A urmat un îndelungat război între turci și austrieci, încheiat abia în 1699, prin Pacea de la Carloviț.

Mai multe detalii în Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente