Din amintirile marelui slujitor și patriot român Coriolan Iosif Buracu

De curând am avut bucuria să primesc un exemplar al cărții „Amintiri”, semnată de preotul Coriolan Iosif Buracu, apărută sub îngrijirea fiului său, Mihai Buracu, la Editura „Învierea” a Arhiepiscopiei Timișoarei, în anul 2007. Volumul conține noianul de însemnări ale părintelui Buracu, mai ales despre prima perioadă, cea până la instalarea regimului comunist în România, pe mai multe capitole: în monarhia austro-ungară (1888-1918) și România Mare (1918), însoțite de o addenda privind o serie de mărturii istorice, precum jurnalul din Primul Război Mondial; documentele din 1918 despre demersurile pentru Unirea Banatului cu Regatul Român și „podul de cărți de peste Dunăre”, adică sprijinul cultural acordat comunităților de români din Banatul sârbesc. În conținutul cărții întâlnim numeroase fotografii care reflectă activitatea prodigioasă a părintelui Coriolan Buracu. La prima vedere, cartea nu pare să ofere un volum prea mare de informații. Am lecturat această carte cu mare plăcere, atât pentru multitudinea și exactitatea informațiilor, cât mai ales pentru darul autorului de a ne introduce în atmosfera vremii. Ni se vorbește despre cum sufereau românii pentru și cele mai neînsemnate manifestări patriotice din timpul școlii de sub stăpânirea dualistă, aflăm cum părintele Buracu și-a făcut noviciatul pastoral-misionar ca slujitor în Parohia Mehadia, încununată de arestarea de către autoritățile maghiare chiar în timpul Sfintei Liturghii, atunci când vremurile anunțau începerea primei conflagrații mondiale. Mai apoi, pașii vieții l-au purtat pe preotul Buracu ca slujitor în armata austro-ungară pe frontul din Galiția și în spitale de răniți din Ungaria. Numai în garnizoana din Debrețin, adică în perioada ianuarie 1915 – august 1916, aflăm că a oficiat 42 de servicii religioase, la care au participat 6.860 de ostași români și 95.568 de prizonieri ruși și sârbi. După ce a luptat pe frontul din Italia, părintele Buracu s-a întors pe meleagurile natale, chiar la Mehadia, unde a organizat Consiliul Național Român și garda națională, a susținut cauza românismului în Banat în fața generalului Berthelot și a contribuit decisiv la unirea acestei provincii românești cu Regatul Român. Pentru faptele sale, părintele Coriolan Buracu devenise un simbol al românismului în Banat. Este numit director al Palatului Cultural din Turnu Severin (1924-1929), unde finalizează construcția clădirii, organizează întreg spațiul cu diferite destinații culturale, demarează contacte culturale cu românii din Banatul sârbesc, slujește în Mehedinți și Caraș, fiind apreciat de către numeroși ierarhi ai Bisericii Ortodoxe și oameni politici. Cu toate acestea, gândul părintelui Buracu era pentru renașterea locurilor natale. Ajunge deputat (1928-1931), apoi senator (1932-1933) din partea Partidului Național Țărănesc, funcție care îi va permite să acopere numeroase necesități din valea Almăjului, precum: un local nou de școală și cămin cultural la Prigor, spital de plasă, grădiniță de copii și un Monument al Eroilor Almăjului în Bozovici sau trei circumscripții medicale (Prigor, Bănia, Dalboșeț). Tot ca parlamentar pledează pentru refacerea drumurilor din acest ținut; organizează numeroase manifestări culturale; obține subvenții pentru Episcopia Râmnicului; cercetează pe frații din Iugoslavia; popularizează istoria Banatului Severin prin diferite publicații; ia cuvântul împotriva încheierii Concordatului cu Roma și pentru majorarea alocației de hrană a călugărilor români și reducerea diurnelor parlamentare, diferențele din aceste sume fiind distribuite ajutorării elevilor și studenților săraci din zona de frontieră. Din 1934 a fost preot maior în Batalionul 2 grăniceresc din Caransebeș, iar din 1937 la cel din Făgăraș. În acest oraș s-a mutat cu familia și s-a dedicat total muncii sale, devenind unul dintre cei mai apreciați slujitori, atât de către ortodocși, cât și de greco-catolici. De aici este mobilizat pentru războiul care abia începuse. Rămâne în țară, slujind în unitatea sa cu devotament, pentru care este apreciat în nenumărate rânduri de către episcopul Partenie Ciopron al armatei și ridicat la gradul de locotenent-colonel. Toate aceste realizări de-a lungul vieții nu i-au atras însă respectul din partea celor care s-au instalat la putere în 1945. Noul regim politic l-a marginalizat și persecutat, închis și umilit. Toate acestea le găsim în prețiosul volum dedicat unui om care și-a dăruit viața altarului și poporului său deopotrivă, celui care a fost Coriolan Iosif Buracu.

(Articol publicat în Ziarul Lumina din 19 august 2013)

Comentarii Facebook


Știri recente