Dialog despre post și rugăciune: „Postim ca să ieșim din timp”

Postim pentru ca să ne desăvârșim. Prin post nu imităm pe Mântuitorul Iisus Hristos, ci-L urmăm. Postul ne ajută să scoatem grăsimile și piatra din inima noastră, ne cultivă simțurile. Un om care vrea să fie veșnic fericit postește. Cel care se sperie atunci când vine postul înseamnă că e speriat de veșnicie. Nu trebuie să forțăm pe ceilalți să postească, ci să ne forțăm pe noi să postim. Un interviu despre post și foloasele lui, cu pr. dr. Atanasie-Tănăsache Costea, parohul Bisericii ‘Sfântul Ilie’- Grant din București.

Părinte, suntem în Postul Mare, perioadă în care ne supunem asprimii trupești și sufletești. De ce trebuie să postim?

Noi, creștinii ortodocși, avem ca țintă Împărăția lui Dumnezeu. Și pentru a ajunge acolo avem nevoie de Sfintele Taine și de sfintele fapte bune. Însă nu putem beneficia de Sfintele Taine fără sfintele fapte bune. Dintre sfintele fapte bune am putea spune că cele mai importante sunt rugăciunea, postul și milostenia. Din duminicile Triodului, premergătoare postului, aflăm că trebuie să ne iertăm unii pe alții, să ne rugăm și să nu arătăm oamenilor că postim. Așadar, în post intrăm prin iertăciune. Când eu îi cer iertare cuiva, îl rog să mă ierte, îl iert și eu. Asta tot o rugăciune este.

Deci, este strict necesar să postim pentru ca să ne desăvârșim. A ajunge în Împărăția lui Dumnezeu înseamnă a-ți desăvârși firea, ființa. Prin post noi nu imităm pe Mântuitorul Iisus Hristos, ci-L urmăm. Îl urmăm prin post, rugăciune, milostenie, prin Sfintele Taine și sfintele fapte bune. De aceea este foarte, foarte important postul.

Porunca postului a fost dată de Dumnezeu primilor oameni. Care este asemănarea dintre postul lor și postul nostru?

În post mâncăm exact ca la început, pentru că Dumnezeu le-a spus lui Adam și Evei să mănânce din toate roadele Raiului, mai puțin din pomul cunoștinței binelui și răului. Noi revenim la ceea ce ei au fost la început. Dar, mai mult decât atât, devenim fii ai lui Dumnezeu, primim Împărăția Lui. De aceea a venit Mântuitorul Iisus Hristos, ca prin Botez să ne dea posibilitatea de a ajunge mai presus de Raiul pe care l-a avut Adam, ne-a dat veșnicia.

Dumnezeu are nevoie de postul nostru?

Dumnezeu ne vrea pe noi, vrea dragostea noastră. Adam avea de toate în Rai, nu-i lipsea nimic, era sănătos, era bogat și Dumnezeu i-a spus să postească, să nu mănânce din pom. Însă el i-a încălcat porunca, nu l-a iubit. Nu a mai făcut ascultare. Și noi, dacă nu postim, înseamnă că suntem neascultători, deci neiubitori de Dumnezeu.

De ce este necesar postul de mâncare, trupesc? Nu putem să avem doar un post duhovnicesc, al sufletului?

Să nu fim sectari, că ei spun că nu este păcat ce intră, ci ce iese din gură. Nu e așa, fraților! De post are nevoie atât sufletul, cât și trupul. Hristos și-a supus trupul la post. Canoanele spun că preotul care nu postește să se caterisească, să se oprească de la slujire, iar credincioșii să se afurisească. Postim ca să scoatem grăsimile și piatra din inima noastră. Nu mai mâncăm grăsimile animalelor, ci hrana care ne subțiază trupul și sufletul, hrana care ne ajută să le stăpânim mai ușor. Fără post și rugăciune nu poți să scoți din tine dracii. Nu din alții, ci din tine. Să scoți toate apucăturile, închipuirile, toată imaginația păcătoasă. Îmi cultiv simțurile. Țin post și cu ochii, mă uit la televizor, dar la o emisiune frumoasă, o emisiune culturală. Nu televizorul sau internetul sunt vinovate, ci eu că nu știu cum să le folosesc.

Fuga de post este fuga de veșnicie

Mulți oameni încearcă să se amăgească invocând diferite motive ca să nu postească – serviciul, timpul, sănătatea sau colegii. Ce îi sfătuiți pe aceștia?

Găsim foarte multe scuze. Dăm vina chiar pe diavol, dar noi singuri ne ispitim și nu vrem să postim. Cei care spun că nu pot să postească din cauza timpului sunt cei care vor să rămână pământeni, numai cu timpul acesta trecător. Un om care vrea să fie veșnic fericit postește. Postim ca să ieșim din timpul acesta. Și timpul pentru noi este foarte scurt, de aceea Sfinții Părinți se rugau ca să trăiască cât mai mult, ca să postească și să se roage. Sfântul Antonie cel Mare a trăit 105 ani și a postit tot timpul.

Colegii de serviciu nu sunt o scuză. Cei care cred asta nu au o credință puternică. Dacă la serviciu s-a întâmplat să fie o masă aniversară, înțeleg. Dar ce bine ar fi ca numai masa aceea să o mănânci, din dragoste față de colegi, și apoi, când vii acasă, să îți continui postul. Dar dacă ești înțelept, poți să scapi și de această ispită. Te acoperă Dumnezeu. Este imposibil. Numai cei care nu vor nu pot să postească.

Nu există nu pot. Nu vreau, da, există.

Cel care se sperie atunci când vine postul înseamnă că e speriat de veșnicie.

Atunci când postim, așteptăm ca și ceilalți să postească, iar dacă nu o fac, îi judecăm. Cum ar trebui să ne comportăm?

Noi, creștinii ortodocși, nu trebuie să forțăm pe ceilalți să postească, ci să ne forțăm pe noi să postim, ca văzând oamenii roadele, liniștea și pacea noastră lăuntrică, să ne urmeze exemplul. E foarte important să nu judecăm, ci să ne iertăm. Nu mai are nici o valoare postul acela, înseamnă că tu nu vrei să ai pace. Este o expresie frumoasă ‘Ora et labora’, rugăciunea și munca. Munca ține de post, pentru că prin post tu depui un efort, îți cultivi voința.

Cum să ne rugăm în această perioadă? La ce trebuie să renunțăm ca să ne rugăm mai mult?

Nu renunți la nimic când te rogi. Mântuitorul Iisus Hristos a spus: ‘Rugați-vă neîncetat!’ Un creștin ortodox nu se roagă numai când trebuie să se roage. Omul care se roagă numai la biserică, dimineața și seara, acela nu se roagă. Aceasta nu mai este rugăciune. Cel care se roagă permanent nu trebuie să renunțe la nimic, el le are pe toate. El se roagă și muncește. Orice ar face, în mintea lui îl are pe Dumnezeu, și atunci El lucrează prin acesta. Și postul i se pare ușor. El, fără post, nu poate să trăiască. De aceea abia așteaptă să înceapă postul. Și se folosește de cea mai puternică rugăciune: ‘Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!’, dar spune și ‘Miluiește-mă Dumnezeule!’ sau rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, care este nemaipomenită, ‘Doamne și Stăpânul vieții mele’.

Postim cu mintea

Acum avem posibilitatea diversității alimentelor. Mai este acesta post?

Da. Înseamnă că Dumnezeu ne-a dat o posibilitate de a posti.

Totuși este un festin al gustului?

Este, dar eu mănânc cât îmi trebuie, nu mai mult. Cheia este cantitatea. După ce m-am obișnuit să nu mai mănânc cărnuri, brânzeturi și celelalte, atunci eu încet, încet mă învăț să postesc și cantitativ. Cum spun și Sfinții Părinți, eu mănânc ca să trăiesc, nu trăiesc ca să mănânc. Cuvintele acestea să nu le uităm niciodată.

Tot Sfinții Părinți spun să ne abținem de la mâncăruri, pentru că prin pântece vin și celelalte ispitiri. Cel care mănâncă mai mult are și gânduri desfrânate mai multe. Nu mai mănânc carne de animale, dar nu mai mănânc nici ‘carne vie’. Când postesc de mâncăruri, îmi cultiv mai mult mintea. Și atunci, postind cu mintea, îmi dau seama că nu am nevoie de atâta mâncare. Sunt foarte mulți care se îmbolnăvesc și în perioada postului pentru că se îmbuibează. Alții spun că mănâncă mult și tot le este foame. Îți este foame pentru că nu îți cultivi și mintea.

Eu postesc în numele Mântuitorului Iisus Hristos, pentru mine. Atunci când postesc, mă și rog, și oricât de bune ar fi mâncărurile, mănânc cumpătat. Nu numai cu pâine se va hrăni omul, ci și cu tot cuvântul lui Dumnezeu. Așa îmi hrănesc firea mea, simțurile mele, postesc deci de la mâncăruri și apoi mă hrănesc cu hrana duhovnicească. De aceea mă și împărtășesc în post cu Trupul și Sângele Mântuitorului.

Deci, dacă postim numai ca să slăbim, nu este post…

Postul acesta este doar o faptă bună, nu o sfântă faptă bună. Un om care e vegetarian postește și el, dar postește ca să fie mai viril, mai puternic, deci postește pentru lucruri lumești. De aceea unii spun că nu au timp, pentru că ei cred că numai pentru așa ceva este postul. Creștinul ortodox postește pentru veșnicie. Și atunci se hrănește cu Hristos. Ca să fie sfântă faptă bună, trebuie să o punem în legătură cu Hristos. Iar în momentul în care postul devine o sfântă faptă bună, ne înalță.

Ați vorbit la început și despre milostenie. Cred că o putem împlini și prin economiile făcute cu alimentele de post.

Da. Nu fac economie prin post ca să-mi adun mai multe bogății. Unii spun că postul este mai scump, pentru că vor să mănânce tot felul de mâncăruri, pentru că se raportează mai mult la cele pământești și nu vor să le depășească.

Bineînțeles, foarte importantă în post este și Spovedania.

E o altă sfântă faptă bună. Cercetarea, venirea în sine. Postesc ca să-mi ușurez sufletul de păcate, dar aceste păcate nu se pot ierta decât prin Sfânta Taină a Spovedaniei. Trebuie să ne spovedim la începutul postului, pentru ca să putem lupta mai ușor împotriva păcatelor. Și prin binecuvântarea duhovnicului primim ajutorul lui Dumnezeu în lupta noastră cu păcatele. Postul, milostenia, rugăciunea, Sfântul Maslu ne ajută ca să ne vindecăm de bolile păcatelor, dar ele ni se iartă prin Spovedanie. Prin Spovedanie noi ne păstrăm vii, postul nostru devine viabil, plin de viață. Spovedania desăvârșește postul, iar Sfânta Euharistie îl încununează. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 7 martie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente