Dialog cu Preasfințitul Visarion, Episcopul Tulcii: Amintiri despre un „prinț al Ortodoxiei”

Ctitor neobosit și erudit mitropolit, cărturar și un teolog deschis spre curentele de gândire din lumea de astăzi. Toate acestea sunt doar câteva dintre calitățile ce au fost puse în folosul Bisericii și poporului de regretatul mitropolit Antonie Plămădeală, numit de scriitorul Augustin Doinaș ‘prinț al Ortodoxiei’. Viața sa a fost trăită în bucurii și suferințe, în nădejdi și deziluzii, a fost o viață mereu închinată slujirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Despre munca mitropolitului la Sibiu, despre latura sa cărturărească, cât și despre tezaurul lăsat ne-a vorbit Preasfințitul Visarion, Episcopul Tulcii, ucenic devotat al mitropolitului Antonie.

Preasfinția Voastră, astăzi se împlinesc 7 ani de la mutarea la Domnul a celui care a fost ilustrul cărturar, ctitor de vocație și ierarh Antonie Plămădeală, mitropolitul Ardealului, Crișanei și Maramureșului. Încă de la venirea sa la Sibiu a spus: ‘Să trăim într-o deschidere permanentă spre noutate, spre ceva mai mult și mai bun decât am făcut noi’. Cum s-a făcut simțită prezența mitropolitului Antonie în cetatea Sibiului?

Întâi de toate, venirea mitropolitului Antonie Plămădeală la Sibiu a fost un lucru extraordinar. Un lucru pe care Dumnezeu l-a făcut să fie posibil prin voia Sa spre binele ardelenilor. Venea la Sibiu ca mitropolit omul care fusese 10 ani episcop-vicar patriarhal și conlucrase fructuos cu patriarhul de pioasă amintire Justinian Marina. Doi ani fusese apoi episcop al Buzăului, loc încărcat de istorie și de cultură la curbura Carpaților, unde, deși păstorise puțin, lăsase o amintire frumoasă.

La Sibiu noul mitropolit aducea o zestre culturală, spirituală, bisericească de certă valoare, zestre pe care o va și pune în lucrare fructificând-o în chip deosebit. În al doilea rând, venirea lui la Sibiu, de dincolo de munți, era percepută ca un dar pe care Basarabia îl făcea Transilvaniei mai ales că ambele provincii românești au avut aceeași soartă vitregită de străini de-a lungul vremurilor.

Deși la început ardelenii l-au privit cu scepticism, mitropolitul Antonie la scurt timp după înscăunare și-a etalat pe deplin toată vigoarea sa intelectuală, tot dinamismul său misionar și pastoral, precum și toată emulația lui științifică.

Prin toate acestea el i-a cucerit pe sibieni, atât pe intelectuali, cât și pe oamenii de rând.

Figura luminoasă a mitropolitului Antonie o regăsim astăzi atât în înfăptuirile sale prin ctitorii, dar și prin cărțile scrise, de multe ori l-am auzit spunând ‘fără cărți viața mi se pare fără sens’. Vorbiți-ne vă rugăm despre latura sa de ilustru cărturar.

Latura cărturărească a mitropolitului Antonie a fost una de excepție și fără îndoială ea l-a impus în ochii tuturor, inclusiv ai intelectualității vremii. A fost un om înzestrat cu harul scrisului care curgea din el ca dintr-un izvor. Dovadă sunt cele peste 35 de cărți scrise și care se constituie astfel într-o operă mare, bogată și variată ce se adresează atât posterității, cât și generațiilor viitoare. Opera sa a îmbrățișat diferite domenii, cele mai uzitate fiind din latura spiritualității ortodoxe, ca și a istoriografiei românești, fie cea ecleziastică, fie cea profană. Această operă vastă a lui ca și cărturar este cea care l-a așezat încă din timpul vieții între ierarhii luminați pe care i-a avut Biserica românească și în același timp între clericii făuritori de limbă, de cultură și de spiritualitate ortodoxă.

Se știe că ori de câte ori se afla de venirea sa la catedrala din Sibiu, pentru a sluji, era așteptat cu nerăbdare de mulțime de credincioși pentru ascultarea cuvântului său de învățătură, de tâlcuire a textelor vechi, sacre. Vorbiți-ne, vă rugăm, despre cuvintele sale pastorale și despre predicile rostite, și mai ales despre ce ecou aveau în sufletele credincioșilor.

Cu adevărat, un alt dar al mitropolitului Antonie a fost acela al elocinței. A fost un orator deosebit, un abil mânuitor al cuvântului. Vorbea rar, apăsat, cu o inflexiune a vocii specifică omului cărturar. Predica ori de câte ori venea la catedrală, fie că slujea, fie că asista la sfânta slujbă. Tâlcuia Evanghelia pe înțelesul auditorilor, știindu-se să se facă plăcut și ascultat atât de intelectuali, cât și de credincioși. Era așteptată cu nesaț prezența lui în catedrală și mai ales cuvântul de învățătură rostit cu multă responsabilitate și cu aplicarea textului evanghelic la viața cotidiană. Înainte de 1989, intelectualitatea sibiană se informa din vreme despre venirea mitropolitului la catedrală sau la alte biserici din oraș pentru a-i asculta predica.

Era un orator abil și în viața extrabisericească, alocuțiunile sale la diverse întâlniri, simpozioane sau colocvii fiind ascultate și gustate cu plăcere de auditori. În 1986, la împlinirea a 125 de ani de la înființarea ASTREI a vorbit la Casa de Cultură a Sindicatelor din Sibiu în fața a peste 1.500 de oameni despre ‘ASTRA, ctitorii și ctitoriile ei’, încât a captat admirația celor din sală care i-au întrerupt discursul de cel puțin 10 ori cu aplauze puternice, spre disperarea politrucilor aflați și ei acolo. Așadar, a excelat prin oratorie aducând și prin aceasta cinste și prețuire Bisericii ardelene și culturii românești.

‘Am vrut să las după mine un tezaur de valori, spunea Înalt Preasfinția Sa. Asta e tot ce rămâne după noi. Valorile vor sta mărturie pentru noi. Am adunat valori, vom trăi. Nu am adunat valori, vom muri!’ Care este tezaurul spiritual lăsat de mitropolitul Antonie?

Mitropolitul Antonie ne-a lăsat un tezaur bogat pe care noi, cei de astăzi, trebuie să-l prețuim la justa lui valoare și mai ales să-l punem în lumină ca să fie far călăuzitor și pentru generațiile viitoare. El ne-a lăsat dragostea către Biserica străbună și față de tradițiile ei, ca și iubirea față de valorile culturale și morale ale spiritualității românești.

Tezaurul său preluat de la distinșii săi înaintași în scaunul chiriarhal de la Sibiu și în special de la Sfântul Ierarh Andrei Șaguna – față de care avea o venerație deosebită – este un imbold de a sluji altarul și patria, Biserica și neamul adumbriți de lucrarea tainică a Harului pe care mitropolitul Antonie l-a trăit și l-a experiat din belșug.

Acum, la împlinirea a șapte ani de la trecerea lui în Împărăția luminii, ne rugăm Domnului Hristos să-i facă parte de odihna veșnică în ceata bineplăcuților Lui. (Interviu realizat de Alexandru Chituță)

Comentarii Facebook


Știri recente