Dialog cu pr. Antonie Borisov, adjunct al prorectorului Academiei de Teologie din Moscova: Educația religioasă în societatea rusă de azi

La Congresul Internațional de Teologie ‘Familia creștină, o binecuvântare pentru Biserică și societate’, care a avut loc la începutul lunii noiembrie 2011, la Patriarhia Română, Academia de Teologie din Moscova a fost reprezentată de preotul Antonie Borisov. Prelegerea acestuia, intitulată ‘Extenuarea profesională a clerului ortodox: factorul familiei’, a abordat o problemă actuală în cuprinsul Patriarhiei Ruse, cu care se confruntă tot mai mulți preoți. Despre alte probleme și despre proiectele care vizează Biserica și care se află acum în desfășurare în Rusia, tânărul preot rus ne-a povestit în interviul de față.

Care este relația dintre Biserică și învățământ în Rusia?

Situația învățământului teologic în Rusia este destul de complicată, fiindcă, în pofida faptului că regimul sovietic a încetat să mai existe acum 20 de ani, acest sector al educației nu este recunoscut oficial. Diplomele emise de seminarele și academiile de teologie din Rusia nu sunt recunoscute de către stat. Cu toate acestea, multe universități îi implică pe deținătorii de astfel de diplome, adică preoți sau absolvenți de teologie, în programul de învățământ elaborat. Totuși, aceasta se întâmplă mai mult în afara Moscovei, a Sankt Petersburgului și a altor mari orașe din Rusia. În orașele de provincie se întâmplă deseori ca preotul să fie chiar implicat în predarea orelor de morală și etică la școală, în ciuda faptului că din perspectiva statului, un absolvent al seminarului, al Academiei de Teologie și chiar deținătorul unui doctorat în teologie nu este decât un absolvent de gimnaziu.

Prin urmare, religia, sau cel puțin morala, este predată în școlile rusești?

Desigur. Destul de recent, adică cu doi ani în urmă, președintele Medvedev a inițiat un proiect de introducere a studierii eticii religioase și nereligioase în învățământ. Aceasta înseamnă că în unele regiuni ale Rusiei, sub formă de experiment, școlarilor și părinților lor li se oferă dreptul să aleagă un curs de religie, și anume: bazele ortodoxiei, ale religiei musulmane, ale budismului sau ale iudaismului. Aceste patru religii sunt recunoscute de către statul rus, fiindcă majoritatea populației Rusiei le îmbrățișează anume pe acestea. De asemenea, în cadrul acestui experiment se oferă posibilitatea de a studia și bazele eticii neafiliate vreunei religii. Ca rezultat al implementării experimentului, s-a dovedit că mulți au ales bazele ortodoxiei. Acest proiect a fost declarat drept unul de succes, așa că există speranța ca acest obiect de studiu să fie introdus în curricula școlară, iar elevii să aibă posibilitatea să-l aleagă în concordanță cu religia din care fac parte. Însă apare o altă întrebare: dacă statul nu recunoaște diplomele noastre, cine va preda aceste lecții? Aici parțial ne poate ajuta Universitatea Creștin-Ortodoxă ‘Sfântul Tihon’ din Moscova, care pregătește profesori care pot preda bazele ortodoxiei. Din păcate, acest lucru nu este suficient. Există riscul ca acest obiect de studiu să fie predat, mai ales în școlile din provincie, de către profesori care în trecut erau specializați pe domenii străine teologiei. Din motive precum pierderea locului de muncă sau a dorinței de a avea mai multe ore pentru un salariu mai bun, profesorii își pot asuma și predarea acestui obiect de studiu. Rezultatele nu vor fi deloc bune.

Cum reacționează societatea la apropierea dintre Biserică și învățământ și care este părerea ei în privința predării religiei creștin-ortodoxe în școli?

În ciuda faptului că a trecut destul de mult timp de la destrămarea URSS-ului, societatea noastră rămâne a fi, în multe privințe, sovietică. Parțial, acest fenomen se manifestă prin existența unor voci pro-atee și pro-secularizare. Numărul celor care se declară atei în Rusia se micșorează, în timp ce este în creștere numărul celor care declară că Biserica nu are dreptul să se implice în problemele statului și să influențeze societatea. După părerea adepților secularizării, Biserica nu trebuie să inițieze proiecte educaționale și, fiind destul de mulți, ei formează opoziția Bisericii. Deseori, acest tip de oameni se bucură de popularitate în rândul ziariștilor, având astfel acces la televiziune, la mass-media, în general. Ei au posibilitatea de a se exprima deschis împotriva Bisericii, creând o anumită atitudine față de implicarea Bisericii în societate. Un rus de rând, care locuiește într-o provincie a țării, dacă îl întrebi cărei religii îi aparține, îți va răspunde că e creștin-ortodox, doar că nu merge la biserică, nu se roagă, nici nu se spovedește. E destul că a fost botezat în copilărie. Și dacă e să-l întrebi de ce e creștin-ortodox, îți va explica astfel: ‘Sunt ortodox, fiindcă sunt rus.’ În Rusia există o relație foarte stranie între autodeterminarea națională și cea religioasă. Din această cauză, deseori credința ortodoxă este percepută de rusul de rând ca o parte a moștenirii sale culturale. A fi ortodox este continuarea tradiției strămoșești, chiar dacă ortodoxia nu joacă un rol important în viața omului. Din cauza acestei incertitudini, vizând simțământul religios, acești oameni care se declară ortodocși în toate chestionarele sociologice, la apariția unui articol într-o revistă sau a unui subiect antibisericesc în televiziune, sunt primii care se înverșunează împotriva Bisericii. Vinovată este societatea, care deseori nu oferă destulă libertate Bisericii ca aceasta să educe tinerele generații, dar și Biserica, pentru că deseori oamenii Bisericii – preoții – sunt pasivi. Se întâmplă uneori că un preot bun care slujește, muncește și-L propovăduiește pe Hristos este observat exact când are o neputință omenească. Și atunci el este judecat. Iar oamenii judecă Biserica nu după preoții buni pe care îi are, ci după cei mai puțin buni.

Biserica și societatea sunt împreună responsabile

Teologul rus Pavel Florenski considera că studierea ortodoxiei nu este obligatorie în învățământ și că Biserica ar trebui să lucreze mai mult cu elevii – copii și adolescenți. Ce părere aveți despre aceasta?

Trebuie să luăm în considerare contextul istoric în care a trăit Florenski. Ce reprezenta un profesor în Rusia țaristă? Într-un roman al lui Ivan Bunin se povestește despre un băiat care se întreba de ce trebuia să învețe despre amaleci și canaaniți, menționați în Vechiul Testament. Cursul de religie ortodoxă care se preda în Rusia țaristă era o învățare pe dinafară a unui număr mare de termeni, mai ales din istoria Vechiului Israel. De aceea copiii de atunci nu înțelegeau importanța studierii religiei. Cred că tocmai din această cauză Florenski a spus aceste lucruri. Pot să vă mai aduc un exemplu asemănător. Renumitul mitropolit de Suroj, Antonie Bloom, care a scris amintirile sale din copilăria petrecută în mediul emigranților, amintește de verile pe care le petrecea în taberele creștin-ortodoxe pentru cercetași. Acolo se făceau diverse conferințe și întâlniri cu teologi. La una din aceste întâlniri, viitorul mitropolit s-a enervat din cauza unui teolog care-i povestea lucruri ciudate, încât și-a spus următoarele: ‘Eu acum o să merg în camera mea, o să deschid Evanghelia pe care o am pe masă, o voi citi, și dacă voi găsi acolo aceleași prostii pe care mi le-a spus acest teolog, în viața mea nu voi mai păși în biserică!’ Trebuie menționat faptul că aceste cuvinte le-a spus un copil care a crescut într-o familie credincioasă, care se considera ortodox și care, ajuns la vârsta de 13-15 ani, niciodată nu a deschis Evanghelia. În continuare, în acele amintiri ale sale, viitorul mitropolit povestește că nici nu știa că sunt patru Evanghelii, nu una. El a ales-o pe cea mai scurtă, Evanghelia după Marcu, care a fost scrisă pentru păgâni. În timpul citirii Evangheliei el a simțit prezența lui Dumnezeu și datorită acestui fapt a devenit un om al Bisericii, un om datorită căruia în Biserică au venit mulți alții. Însă ceea ce s-a întâmplat cu mitropolitul Antonie în copilărie este un caz unic. Nu fiecare om se poate lăuda cu o astfel de experiență. Putem observa mulți oameni care s-au dezamăgit de Biserică, tocmai din cauza faptului că nu au văzut în ea esența, ceva ce le-ar fi schimbat radical viziunea despre ei înșiși, despre cei din jurul lor. Acești oameni nu au văzut în preoți acel ceva care le-ar fi dat instrumentele necesare pentru a-și schimba viața în mai bine. Din această cauză mulți creștini se află în afara ogrăzii Bisericii. Responsabilitatea pentru aceasta o poartă și ei, fiindcă nu caută sau nu vor să caute adevărul, dar și Biserica, pentru că nu reușește să bată la ușile sufletelor omenești astfel încât acestea să se deschidă.

Cum interacționează parohia, respectiv un preot paroh, cu școala într-o comunitate din Rusia?

În ziua de azi totul depinde de contactele stabilite personal de către preot și de străduința pe care o manifestă. Eu nu sunt un preot paroh, ci aparțin mediului academic și toată săptămâna o petrec în academie. Astfel, mă ocup de cei care vor deveni preoți de parohii. Din cele pe care le știu de la cunoscuții mei pot spune că acei preoți care într-adevăr doresc să propovăduiască și să facă misiune reușesc să o facă, stabilind relații cu administrațiile școlilor și ale universităților. Recent, am fost martorul unui fapt cu adevărat grăitor. Cu câțiva ani în urmă, un bun prieten de-al meu care este preot a început să predea lecții de religie într-o facultate de lingvistică din Moscova. La început prezența sa a fost percepută negativ de către ceilalți. Însă, a fost creată o catedră de teologie, premergătoare catedrei dedicate studiului traducerilor lexicului religios și ale comunicării religioase. Înainte de venirea mea în România am avut posibilitatea să comunic cu studenții acestei catedre și am rămas foarte impresionat. Sunt oameni care își aplică cunoștințele într-un domeniu bisericesc, ceea ce este foarte bine atât pentru ei, cât și pentru Biserică. Astfel de conexiuni dintre laic și bisericesc se întâlnesc pretutindeni în provinciile Rusiei.

Este nevoie de catehizarea celor din interior

Cateheza, ca studiu al credinței creștin-ortodoxe în afara unei instituții de învățământ, poate înlocui lecțiile de religie? Ce poziție are ea în lista de priorități ale unei parohii rusești?

Predarea religiei în școli are atât avantaje, cât și dezavantaje. Unul dintre dezavantaje, care este în același timp avantajul catehezei, este faptul că aceste ore nu au un caracter obligatoriu. Oamenii care participă la cateheze sunt cu adevărat interesați de ceea ce se vorbește acolo. Odată cu venirea unui nou cârmuitor al Patriarhiei Ruse – Sanctitatea Sa Kiril – în Biserică au loc multe schimbări benefice. Una din ele este faptul că de acum încolo fiecare parohie trebuie să aibă, pe lângă preot, și un catehet, adică o persoană care are studii în domeniu sau care are capacități pedagogice. Acest pas ferm este spre luminarea credincioșilor ruși. În Rusia circulă o expresie: ‘Botezat, dar neîncreștinat.’ Avem mulți ruși botezați, dar puțini dintre ei sunt creștini adevărați. Din această cauză sunt voci care spun că Biserica Ortodoxă Rusă ar trebui să renunțe la misiunea în exterior și să se concentreze pe misiunea în interiorul țării, adică misiunea în rândul celor botezați. Este un paradox, dar e un adevăr.

Cum se desfășoară cateheza adulților în Rusia după aproape o sută de ani de ateism?

Este un proces dificil. Problema catehezei adulților apare atunci când aceștia vin la Biserică pentru a participa la săvârșirea uneia din Taine. De obicei, este vorba de Botez, când părinții aduc copilul, iar nașul nici măcar nu știe ce caută acolo, sau de Cununie. Nu toate parohiile se ocupă de cateheza celor care vin la săvârșirea acestor Sfinte Taine. Din această cauză, atunci când la o anumită biserică aceste două Taine presupun mai întâi participarea la câteva discuții de ordin catehetic, oamenii preferă să meargă la o biserică unde li se face și Botezul, și Cununia, și toate celelalte fără multe întrebări. Recent, la o parohie căreia îi sunt apropiat s-a întâmplat un caz asemănător. A fost adus un copil spre a fi botezat, iar de pe urma discuției dintre preotul paroh și părinții copilului s-a aflat că persoana care urma să fie nașul de botez nu era botezată. Preotul le-a explicat că mai întâi trebuie botezat cel care vrea să fie naș și că doar apoi poate fi botezat copilul, însă acei tineri nu au mai apărut la biserică. În concluzie, cateheza adulților ar trebui să fie obligatorie la orice biserică, pentru ca astfel de fenomene să nu mai aibă loc. Cât de mult este promovată familia creștină în catehezele pentru tineri și ce fel de instrumente folosește Biserica Ortodoxă Rusă pentru apărarea familiei?

Au loc diverse conferințe și congrese dedicate familiei creștine. Totuși, aceste activități se organizează de multe ori pentru cercuri restrânse și ceea ce se vorbește în cadrul acestora nu ajunge la urechile oamenilor de rând. Din această cauză familiile apelează la preot abia atunci când sunt în pragul divorțului. Este un fapt trist, fiindcă nu întotdeauna preotul reușește să-i împace pe soți, astfel încât catehezele familiilor au loc în cadrul discuțiilor pe marginea neînțelegerilor. Orice preot, înainte de a cununa doi tineri, trebuie să facă o cateheză cu aceștia sau măcar o simplă discuție care ar explica esența Tainei Cununiei, care nu este doar o tradiție, ci începutul unui nou capitol în viața unui cuplu.

Imediat după căderea regimului ateu, cum a fost primită Biserica, dar oamenii au revenit ei în sânul Bisericii în masă?

În jurul anul 1988, când au fost sărbătoriți 1000 de ani de la încreștinarea Rusiei, tot mai mulți oameni au început să se îndrepte către Biserică. În acel an a fost prima dată după decenii când despre Biserică s-a vorbit în mod deschis și aceasta a dat startul fenomenului de masă. Mulți oameni care au fost goliți spiritual pe parcursul atâtor ani de regim ateu au căutat atunci alinare în biserică, veneau foarte mulți la slujbe. Lăcașuri de cult erau puține, fiindcă o bună parte din ele au fost distruse, de aceea aproape zilnic în bisericile rămase se săvârșea Taina Botezului pentru 100, 200 de oameni. Este evident că atunci nici nu se puteau face cateheze. Din păcate, mulți dintre oamenii care au venit în Biserică la începutul anilor â90 au plecat din ea după o anumită perioadă. Cauzele plecării au fost două: în primul rând, ei nu au găsit răspunsuri la întrebările lor și, în al doilea rând, ei înșiși nu au fost pregătiți pentru a urma disciplina din Biserică. Mulți credeau că venind la biserică, ei vin la un psiholog. Însă pe parcurs acești oameni și-au dat seama că nu este ușor să trăiești o viață în concordanță cu cele învățate în Biserică.

Pr. Antonie Borisov, scurtă biografie

Antonie Borisov este preot. În 2002 a fost admis la Facultatea de Teologie pastorală a Universității Creștin-Ortodoxe ‘Sfântul Tihon’ din Moscova, urmând din 2003 cursurile Seminarului Teologic, iar din 2008 pe cele ale Academiei de Teologie. La 11 octombrie 2009 a fost hirotonit diacon, iar pe 7 iulie 2010 a fost hirotonit preot de către Sanctitatea Sa Patriarhul Kiril. Din iulie 2007 este colaborator al redacției portalului teologic ‘bogoslov.ru’. Începând cu luna iulie 2010 deține funcția de adjunct al prorectorului Academiei de Teologie din Moscova, ocupându-se de cercetări teologice. Din septembrie 2010 este asistent la cursul de ‘Teologie Comparată’ la Seminarul Teologic ‘Sfântul Tihon’. În iunie 2011 a susținut doctoratul cu tema: ‘Dialogul dintre Biserica Romano-Catolică și Anglicană la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XXI-lea. Aspectele istorice, canonice și teologice’.

(Interviu publicat în Ziarul Lumina din data de 23 ianuarie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente