Dialog cu IPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului: Nădăjduim într-un tineret duhovnicesc

La apropiata sărbătoare a Bunei Vestiri se vor împlini doi ani de când Înalt Preasfințitul Părinte Andrei a fost întronizat în scaunul Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului. Înalt Preasfinția Sa a acceptat să ne acorde un scurt interviu despre realizările din acest răstimp și ne-a împărtășit din planurile și dorințele pentru viitor, în care vocația misionară și cea edilitară se împletesc cu speranța că toate le vor fi de folos tinerilor educați în duh creștin.

Înalt Preasfințite Părinte, care sunt bucuriile și realizările din acești doi ani de când vă aflați în scaunul mitropolitan al Clujului?

Este greu de făcut un bilanț al tuturor activităților de natură duhovnicească, edilitară sau filantropică pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, le-am desfășurat. Voi puncta doar câteva dintre ele. Sigur că pe primul plan a fost misiunea, începând de la Catedrala mitropolitană și continuând cu eparhia noastră, iar atunci când a fost cazul și în eparhiile sufragane. Acesta a fost primul gând și am încercat să avem un ritm susținut în misiunea pastorală. În catedrală, de exemplu, pe lângă Liturghia de dimineața, seara, după Vecernie și după Paraclisul Maicii Domnului, de doi ani de zile desfășurăm un proiect catehetic intitulat „O seară cu Domnul Hristos și cu Preasfânta Sa Maică”. Catehezele au fost organizate pe cicluri, iar cei care vin frecvent la catedrală au putut face legătura între o cateheză și cealaltă. Din punct de vedere pastoral, în prima duminică din fiecare lună, precum și la praznicele împărătești, suntem aici, la catedrală, iar în celelalte duminici, prin eparhie, de asemenea, mergem la sfințiri sau la Liturghii arhierești. În ceea ce privește misiunea, împreună cu protopopii, am încercat să îi îndemnăm pe preoții noștri ca în toate parohiile rurale să îi determinăm să facă slujbă măcar miercurea sau vinerea. În ceea ce privește pastorația, putem adăuga cercurile preoțești, care se derulează cu regularitate pe zone folclorice.

Fără să exagerăm, am putea spune că aveți vocație de întemeietor de instituții. Se cunoaște bogata activitate pe ca-re ați avut-o la Alba Iulia. Ce ne puteți spune despre activitatea din Mitropolia Clujului?

Ne-a ajutat Bunul Dumnezeu ca noi, arhiepiscopia, într-un timp destul de scurt, să ridicăm la roșu o clădire frumoasă pentru Facultatea de Teologie, clădire care va fi inaugurată cu prilejul începutului de an universitar 2013-2014. Proiectul nostru este de a construi un întreg campus universitar, pe care îl vom numi „Nicolae Ivan”, pentru că episcopul Nicolae Ivan, după Unirea cea mare, a venit în Cluj și a avut o activitate edilitară de excepție, printre altele a construit catedrala, Biserica „Sfântul Nicolae” și a întemeiat Seminarul Teologic și Facultatea de Teologie. Cum am spus, din toamnă, facultatea va avea clădire nouă, dar se lucrează la un cămin studențesc – unul pentru băieți și unul pentru fete -, precum și la o cantină. Tot în ceea ce privește educarea tinerilor, pentru că ne preocupă acest lucru, am demarat lucrările la trei centre pentru tineret: unul în Câmpenești, unul aproape de Huedin, unul la Sângeroz-Băi. Sperăm ca în aceste centre pentru tineret să se desfășoare taberele noastre, pe care acum le organizăm în clădirile altora.

Dar nu numai orașul Cluj-Napoca ne-a fost în suflet, ci în general învățământul religios din întreaga eparhie, pentru că nădăjduind într-un tineret duhovnicesc, bine educat, e nevoie să ne îngrijim de școli, iar atunci grija față de religie și față de activitățile care îi implică și îi dinamizează pe tineri a stat mereu în centrul preocupărilor noastre. În afară de seminarul din Cluj-Napoca, de cel din Baia Mare și de cel din Zalău, școli confesionale noi n-am prea avut. Există în Episcopia Maramureșului un liceu confesional acum, cu numele „Nicolae Steinhardt”. În Cluj, pe strada Avram Iancu, am deschis o școală confesională care administrativ este legată de seminarul teologic, acolo funcționează două clase pregătitoare și două de clasa I. De anul acesta vor fi două în plus, până când școala primară se va întregi, iar din toamnă se va deschide și un gimnaziu. De anul acesta nădăjduim că vom avea o astfel de școală și în Bistrița.

Există unele centre sociale pe care le-am moștenit, dar acum lucrăm la un proiect pentru un mare centru misionar-social aici, în Cluj-Napoca, pe Calea Turzii. Birocrația este mare, e greu de depășit, dar până la urmă o biruim. Suntem în faza de a primi autorizația de construcție.

În acest centru vor funcționa cele două sedii ale protopopiatelor din Cluj, pentru Femeile Ortodoxe, pentru ASCOR, precum și pentru Fundația „Sfântul Moise Arapul”, care se va ocupa de romi. Tot acolo vor fi și o mică policlinică și două săli de conferințe, una de 50 și alta de 200 de persoane, precum și un paraclis. Acesta este gândul și sperăm să ne ajute Dumnezeu să le ducem la capăt. Nu putem uita că prin implicarea directă a Preasfințitului Vasile, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei noastre, s-a finalizat construcția pentru Centrul de îngrijiri paliative „Sfântul Nectarie”. Sperăm ca în viitorul foarte apropiat să se demareze aici activitățile planificate, sunt 20 de paturi, iar cei care vor fi internați, să primească îngrijirile necesare. Cred că în fața lui Dumnezeu are mare valoare, pentru că suntem datori să avem grijă de omul care suferă. Bineînțeles, în comparație cu nevoile, este puțin, dar este un început…

Față de elanul spiritual al tinerilor de la începutul anilor 1990, cum percepeți tinerii de azi?

În 1990 era mai mult entuziasm, în sensul că Asociația Tinerilor Studenți Creștini Ortodocși și Liga Tinerilor Ortodocși organizau mai multe activități, așa mi se pare mie. Inclusiv episcopii sinodali erau mai des abordați de ei și răspundeau cu drag solicitărilor acestora. Îmi aduc aminte cu nostalgie că Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care era pe vremea aceea Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, nu mai prididea cu studenții, era foarte des solicitat în organizarea activităților lor, pentru că răspundea de tineret din partea Sfântului Sinod… Dar azi nu mai suntem așa des solicitați ca atunci… Trebuie să fim însă obiectivi și să spunem că și acum există tineri preocupați de viața spirituală, atât în centrele universitare, cât și în alte localități. Trebuie evidențiată aici o frumoasă inițiativă a Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, care a înființat Asociația Tinerilor Ortodocși în fiecare protopopiat, cu filiale în toate parohiile, care se preocupă de toți tinerii, nu numai de studenți. Lucrul acesta l-am extins la toată mitropolia, fiind un lucru bun și sperăm să dea roade.

Mai merg tinerii de azi la mănăstire? Care este situația din acest punct de vedere în mănăstirile din Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului?

Nu mai vin foarte mulți la mănăstire, prin ’93, ’94 era o avalanșă de tineri care se călugăreau, dar nici acum nu lipsesc în totalitate, mai sunt tineri care vin la mănăstire. Eu sunt cu nostalgia Albei, căci acolo s-au organizat foarte multe mănăstiri după 1990, peste 40. Era și mare nevoie de ele. În Arhiepiscopia Clujului avem 24 de mănăstiri și dăm slavă lui Dumnezeu căci merg foarte bine și cele de maici, și cele de călugări, avem aici și mănăstiri celebre, dar și mai nou-înființate…

Pentru că ne aflăm în Postul Mare, vă rugăm să ne dați un sfat…

Postul este o șansă pe care Dumnezeu ne-o oferă din punct de vedere spiritual de a face pași mai aproape de Hristos și atunci să ne bucurăm că ni se mai oferă șansa aceasta. Să nu uităm că este nevoie de multă implicare în viața spirituală. Și să fim conștienți că, la urma urmei, această criză economică, mult mai complicată decât o putem noi defini, are la rădăcină o criză spirituală. Iar criza aceasta spirituală, odată rezolvată, implicit ar rezolva-o și pe cealaltă.

(Interviu publicat în Ziarul Lumina din 21 martie 2013)

Comentarii Facebook


Știri recente