Dezbateri în Albania și alte părți de lume: Simbolurile religioase, din nou în pericol

Un proiect de lege propus de Ministerul Educației albanez i-ar putea obliga pe tineri să nu mai afișeze simbolurile religioase în cadrul școlii, precum crucea și hijabul. După cei cincizeci de ani de deșertificare spirituală, timp în care religia a fost interzisă sub orice manifestare a sa, Albania se află din nou în pericolul de a atenta la propria sa memorie religioasă, recuperată firav după 1992.

În Albania se află în dezbatere publică noul proiect de lege a învățământului care ar putea scoate în afara școlii simbolurile religioase. Aici, în această regiune încercată de vitregiile istoriei, religia și-a revenit cu greu după cei cincizeci de ani de interdicție și secole de persecuție otomană. Pentru prima dată, creștinii și musulmanii sunt puși acum în postura de a-și apăra împreună credința. În comunism, preoții au lipsit cu desăvârșire, fiind închiși sau, în unele cazuri, executați, iar bisericile, distruse sau transformate în cazemate și magazii. Oamenii se rugau în gând și pe ascuns și tot pe furiș înroșeau ouăle de Paști, se rugau sau își făceau semnul crucii. Instaurarea democrației în 1992 a prins Albania doar cu 20 de preoți ortodocși care puteau exercita ritualul bisericesc, restul căzând pradă martiriului anticomunist. România însăși a fost cea care și-a ajutat sora mai mică din Balcani, construind prima biserică nouă ortodoxă, la Korcea, și școlind primii preoți.

Acum, noul proiect de lege a educației susține învățământul laic, independent față de confesiunile religioase. Dacă va fi adoptată, legea va interzice purtarea de simboluri religioase în licee, inclusiv a crucii și a vălului musulman (hijabul). În sens mai general, susțin inițiatorii actului normativ, această măsură vizează eliminarea oricărei îndoctrinări ideologice sau religioase din școli, inclusiv organizarea de partide politice sau activități religioase în rândul personalului din școli. Afișarea simbolurilor va fi interzisă, se spune, cu excepția școlilor în care se predau subiecte religioase. Desigur, atât comunitatea musulmană din Albania, cât și Biserica Ortodoxă sunt, firesc, împotriva acestei măsuri.

Este în joc libertatea religiei, au declarat reprezentanții a peste 70 de moschei din țară la o conferință de presă organizată recent la Tirana, acuzând că legea propusă este discriminatorie. Biserica Ortodoxă a emis un comunicat separat în care declară că articolul 36 – clauza care interzice simbolurile religioase – este o încălcare a constituției, precum și a convențiilor și rezoluțiilor internaționale, recunoscute și ratificate de statul albanez.

Armonia între credințe

Potrivit publicației SETimes care o citează pe jurnalista Laureta Spahiu, legea ‘ar putea afecta coexistența religioasă’. Relativa armonie dintre credințele din țară reprezintă ‘una dintre cele mai importante valori pentru care Albania este apreciată pe plan internațional’. Rudina Hoxha, profesoară în orașul Durres, afirmă că este total împotriva afișării simbolurilor religioase în școli, arată SETimes. ‘Constituția interzice acest lucru și, în al doilea rând, Dumnezeu spune: roagă-te fără să fii observat, fără acțiuni sau gesturi ostentative care ar atrage atenția celor din jur’. Analistul politic albanez Mentor Kikia crede că proiectul de lege va fi adoptat. ‘Nu este vorba doar de protejarea laicismului, dar eu cred că școala este un loc sacru pentru cunoștințe, și nu pentru religie’. ‘Eu sunt musulman și soția mea este ortodoxă. Ne practicăm religiile în mod normal în familie, dar nu voi accepta niciodată ca vreo profesoară cu văl pe cap să-i învețe pe copiii mei’, a spus el. Acest lucru ar însemna că le impune elevilor credința ei, a adăugat acesta.

Potrivit acestuia, ‘la fel de inacceptabil este ca o cruce sau alte simboluri religioase să atârne pe perete’.

Purtarea vălului în școli a fost dezbătută și în țara vecină, Kosovo. În iunie 2010, mii de oameni au protestat la Pristina față de decizia Ministerului Educației de a interzice elevelor să poarte burqa în școli. Ei au cerut guvernului să-și reconsidere poziția, afirmând că aceasta nu este o uniformă școlară, ci o obligație religioasă care nu reprezintă o încălcare a constituției. Eforturile lor au eșuat până acum. Peste graniță, în Macedonia, femeile pot fi fotografiate cu veșmântul musulman pentru documentele oficiale personale, ca de exemplu permisul de conducere. Ministerul de Interne permite aceasta din motive religioase, medicale sau culturale. Discuțiile aprinse asupra acestui subiect sunt departe de a se stinge nu numai în Albania, ci în întreaga Europă. Un fenomen similar a încins spiritele și în România, în urmă cu câțiva ani.

În România, prezența icoanelor în școli este legală

În țara noastră, o astfel de inițiativă controversată a incitat opinia publică în urmă cu ceva vreme, împărțind-o în două tabere, una a acelora care se opuneau propunerii prof. Emil Moise din Buzău, de scoatere a icoanelor din școli, și alta a acelora care îl susțineau. După ample dezbateri publice și parlamentare, icoanele au rămas în sălile de curs, iar religia creștină a continuat să fie disciplină de studiu. După cum știm, în august 2006, profesorul amintit solicita Ministerului Educației interzicerea afișării simbolurilor religioase în școli, pe motiv că acestea ‘constituie o discriminare împotriva persoanelor agnostice sau de altă confesiune decât aceea căreia îi aparțin simbolurile religioase…’ Înalta Curte de Casație și Justiție a României, în 2008, a hotărât că prezența icoanelor în școli este legală. Acum, în România majoritar ortodoxă, obiectele religioase pot sta în școli atât timp cât vor dori comunitățile locale, elevii, părinții și profesorii. Nimeni nu poate obliga comunitățile locale să acționeze împotriva interesului lor și a dreptului constituțional și universal la libera exprimare și la propria credință.

Afară, Tannenbaum și Ceaușescu!

O inițiativă la fel de bizară s-a născut și peste Ocean, când, sub pretextul corectitudinii politice, justiția canadiană a încercat să ofenseze bradul de Crăciun. A fost un gest izolat și singular al judecătoarei Marion Cohen, căreia i s-a părut că amplasarea unui brad împodobit într-un spațiu public din provincia Ontario este ilegală. Numeroși membri ai comunității românești din Canada au declarat, la rândul lor, că le este agresată credința strămoșească, conexând acest incident cu încercarea de îndepărtare a icoanelor din școlile din România. Îmi amintesc, copil fiind, ce impresie puternică și copleșitoare mi-a făcut în clasa întâi tabloul lui Ceaușescu, cel cu o ureche (apoi, cu două), pe care am fost nevoită să-l privesc în ochi opt ani de zile. Începusem să-l apăr ca pe un iubit, atât de tare mă atașasem de acel tablou. Nu puteam să-i cer să nu mă asculte la fizică, să-mi ajute părinții sau să le dea sănătate bunicilor, pentru că o făceam în altă parte. Mai târziu, la catedră fiind, l-am dat jos pe Ceaușescu, în locul portretului lui punând cincizeci de tablouri cu scriitori români. Alături de ei, după 1990, icoanele au putut să stea în clase, iar imaginile s-au înmulțit. Sintetizând toată această cavalcadă vizuală, cred că rațiunea prezenței unei icoane în sala de curs, a unei opere de artă religioasă ține de didactica ei, de rolul educativ și spiritual al imaginii. Sigur, sunt importante aici și tabelul lui Mendeleev, și harta României ori portretele scriitorilor, dar existența icoanei și a altor simboluri religioase face ca identitatea religioasă să fie înțeleasă și respectată. În această lume multiculturală, asemenea dezbateri, precum cea din Albania și din alte părți de lume, pun la încercare capacitatea noastră de a conviețui cu celălalt, de a-l accepta și de a ne apropia de el. Iar promovarea diversității și a globalizării nu trebuie să ne împiedice să renunțăm la propriile noastre tradiții și la propria identitate. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 23 februarie 2011)

Comentarii Facebook


Știri recente