Precum sfârșitul luptelor olimpice, este cununa, așa și sfârșitul postului este împărtășirea cea curată. De aceea de nu vom săvârși aceasta, în zadar ne-am chinuit, căci atât neîncununați cât și fără de nici un dar ne ducem de la nevoința postului. Pentru aceasta părinții au întins vremea cea de nevoința a postului, dându-ne timp de pocăință, ca spălându-ne și curățindu-ne, curați să ne apropiem de împărtășanie. Și eu, iată, de acum strig cu glas luminat și mărturisesc, rog și poftesc, ca să nu vă apropiați la această Sfântă Masă cu întinăciune sau cu conștiință încărcată. Că astfel de apropiere nu poate fi împărtășire, cu toate că de nenumărate ori ne vom atinge de acest Sfânt Trup, ci osândă și chin și adăugire de pedeapsă.
Nimeni fiind păcătos să nu se apropie. Dar n-am zis bine nimeni păcătos, căci și pe mine întâi mă opresc de la dumnezeiasca Masă, ci nimeni rămânând păcătos să nu se apropie. De aceea, iată vă spun de mai înainte, ca nu cumva sosind cina cea împărătească și venind acea sfântă seară, să poată să zică cineva: Am intrat negătit și pustiu, pentru ce nu ne-ai spus acestea mai de demult. Că de aș fi auzit mai de demult, negreșit m-aș fi schimbat și m-aș fi curățat și așa m-aș fi apropiat. Deci ca nimeni să nu poată spune acestea, iată vă vorbesc de mai înainte și vă rog să arătați multă pocăință.
Sf. Ioan Gură de Aur, Din ospățul stăpânului, p. 16.
