Despre cum stăm în biserică și alte rânduieli

Liturghia și celelalte slujbe săvârșite în Biserica Ortodoxă sunt împreună-lucrări între slujitorii altarelor și credincioși. Credincioșii nu vin să asiste la ceva, ci participă la rugăciune și la lucrare. În Tipicul Sfântului Sava cel Sfințit sunt câteva precizări despre cum trebuie să stea credincioșii la slujbe și cum trebuie să fie cântarea.

Mitropolitul Kalistos Ware de Diokleia spunea că specificul unei biserici ortodoxe este dat și de lipsa băncilor. Credincioșii stau în picioare pentru că nu sunt simpli spectatori, ci participanți la lucrarea care se săvârșește în altar. În bisericile ortodoxe nu sunt bănci, ci doar strănile așezate pe margine. Strănile nu sunt neapărat locuri unde se stă jos, ci locuri unde monahii stăteau în picioare și își sprijineau mâinile în timpul slujbelor de priveghere care uneori se întindeau pe durata unei nopți. Părintele Ilie Cleopa spunea că în strană se pot așeza numai credincioșii în vârstă care din slăbiciunea trupului nu pot sta în picioare, dar cei care pot, să nu stea jos în nici un chip în timpul slujbelor.

Strana și toiagul monahilor

În bisericile mai vechi, scăunelul din strană nu era făcut niciodată pentru confort. El nu era mai lat de o palmă și se putea ridica. Brațele strănii, la fel, nu erau făcute pentru a te sprijini atunci când stăteai jos, ci erau făcute mai înalte pentru ca monahii să-și susțină mâinile în care aveau șiragul de metanii. Strănile erau făcute după modelul toiagelor monahilor. În Sfântul Munte Athos și în alte lavre monahale ortodoxe din Răsărit, călugării nu se rugau la chilii în genunchi, ci în picioare, sprijiniți în niște toiage înalte care erau la capăt în forma literei T pentru sprijinirea mâinilor. Tipicul Sfântului Sava spune că dacă în timpul unei privegheri de toată noaptea monahul simte că este biruit de oboseală se poate odihni puțin, stând jos în strană. Tipicul adaugă însă că nu se cuvine în nici un chip fraților să stea jos în timpul citirii psalmilor, în timpul Polieleului și când se cântă Mărimurile sărbătorii la Utrenie, la citirea Evangheliei, la Axionul Născătoarei de Dumnezeu și la arătarea Sfintelor Taine, adică de la Vohodul cel Mare după Heruvic și așezarea Cinstitelor Daruri pe Sfânta Masă până după împărtășirea credincioșilor. Tipicul Sfântului Sava arată că în perioada Postului Mare la slujbă era un ‘deșteptător’, adică un monah rânduit de stareț care veghea ca frații să nu adoarmă la rugăciune în strană. ‘Pe oricare dintre frați dacă îl află dormind îl trezește pe el în liniște, iar el trezindu-se merge în mijloc și face trei metanii cu genunchii până la pământ și apoi către străni câte o metanie.’ Toate aceste gesturi, statul în picioare, metania, au rolul de a crea o anumită stare duhovnicească în care rugăciunea să lucreze în sufletul credinciosului.

Strigarea este interzisă în cântarea bisericească

Același Tipic al Sfântului Sava spune cum trebuie să fie și cântarea la sfintele slujbe și mustră foarte aspru pe cei care țipă. La capitolul 30, numit ‘Despre modul cum nu trebuie să se țipe la cântare’, se spune: ‘Strigarea cea fără orânduială a celor ce cântă nu se cade să fie primită în cântarea Bisericii. De asemenea și cel care o cântă la biserică nu trebuie să fie primit. Să fie scos din dregătoria sa și să nu mai cânte în biserică. Pentru că se cuvine să cântăm cu bună cucernicie și frumoasă glăsuire și să înălțăm Slavă Stăpânului tuturor și Domnului ca și din gurile inimii sale. Iar cei ce nu ascultă acestea, muncii celei veșnice sunt vinovați, ca unii ce nu se supun învățăturilor Sfinților Părinți și ale Pravilelor’.

Bărbații în dreapta, iar femeile în stânga

Părintele Ilie Cleopa spune că în biserică bărbații stau în partea dreaptă, iar femeile în partea stângă. Nu este cuviincios să se amestece locurile bărbaților și ale femeilor în lăcașul de rugăciune. ‘În ordinea aceasta trebuie să stea în biserică: bărbații bătrâni în frunte, cei mai puțin cărunți la spate, cei mai tineri în spatele lor, flăcăii și băieții tot așa. La fel și femeile. Iar între bărbați și femei, să lăsați o cărare în biserică, ca să meargă cine vine să se închine și să aducă darul la Sfântul Altar.’ Tipicul Sfântului Sava oprește vorbirea în biserică în timpul sfintelor slujbe, iar atunci când este o cântare la strană să se aștepte până se săvârșește cântarea, apoi credinciosul să meargă la locul său sau cu darul și pomelnicul la Sfântul Altar. ‘De reținut, să nu se facă vorbe când stau frații în strane că și aceasta este cu totul oprită de Sfinții Părinți. Și nici nu trebuie să iasă cineva sau să intre până se va spune citirea psalmilor și să nu mai intre cineva la locul său când strana cântă, ci numai atunci când începe să cânte cealaltă strană, făcând metanie fraților.’ Tipicul Sfântului Sava arată că la începutul fiecărei slujbe trebuie să fie măcar trei lumânări aprinse în sfântul lăcaș, înaintea icoanei Mântuitorului Iisus Hristos, la icoana Maicii Domnului și înaintea icoanei hramului lăcașului de rugăciune, în afară de cele aprinse în Sfântul Altar, de care se îngrijesc slujitorii.

‘Se cade vouă să dați celorlalți care n-au putut veni învățăturile’

Sfântul Nicodim Aghioritul spunea că timpul rugăciunii în Biserică nu este foarte lung, de aceea trebuie să ne străduim ca măcar pentru un ceas să stăm în evlavie și liniște. ‘Pentru aceasta, frații mei, vă rog, în numele Domnului, să stați în Biserica lui Hristos cu toată luarea aminte, cu buna rânduială, cu evlavie, cu pace, cu liniște și toată smerenia trupului și a sufletului, împăcați-vă unii cu alții și îmbrăcați cuviincios, și așa să aduceți rugăciunile voastre lui Dumnezeu. Că auzi ce spune Domnul prin gura proorocului Isaia: Spre cine voi căuta, decât spre cel smerit și blând, care se cutremură de cuvintele Mele? (Isaia 66, 2). Dimpotrivă, cel care nu stă la biserică cu evlavie și bună rânduială, nimic nu se folosește, ci mai degrabă se întoarce acasă osândit. Căci cum va căuta Dumnezeu la cel fără rânduială și certat cu fratele său? Cum va asculta Domnul rugăciunea celui neiertat cu fratele său și stăpânit de mândrie? Sau cum va asculta pe cei ce vin îmbrăcați necuviincios și se roagă cu mintea risipită și fără umilință? Cu adevărat, la aceștia se împlinește cuvântul proorocului David: Rugăciunea lui să se prefacă în păcat (Psalm 108, 6). Precum cei ce intră într-o grădină frumoasă și adună flori mirositoare, când ies de acolo răspândesc în jurul lor bună mireasmă, la fel și voi, creștinilor, când ieșiți din această grădină duhovnicească, care este Biserica lui Hristos, să nu ieșiți deșerți, ci să aveți în mintea și inima voastră cuvintele sfinte ce le-ați avut în biserică pe care să le mirosiți ca pe niște flori, să le cugetați, să le sădiți în sufletul vostru și să le spuneți și celorlalți din casele voastre. Căci se cade vouă, creștinilor, când veniți de la biserică să dați celorlalți care n-au putut veni învățăturile, cuvintele de folos și sfaturile pe care le-ați primit în biserică.’ (Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 19 martie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente