Deniile – slujbe specifice Postului Mare

Deniile sunt slujbe specifice Postului Mare. Acestea sunt săvârșite în zilele de miercuri și vineri din săptămâna a cincea a Postului și din seara Duminicii Intrării Domnului în Ierusalim până în seara Vinerii Mari din Săptămâna Patimilor. Rânduiala slujbei Deniei din Sfânta și Marea Vineri, care este săvârșită joi seara și în care sunt citite cele doisprezece Evanghelii despre Pătimirile Domnului, este specifică Bisericii Ortodoxe Române. La Denia din Sfânta și Marea Sâmbătă, săvârșită vineri seara, în Biserica Ortodoxă se cântă Prohodul Domnului.

Despre valoarea duhovnicească a deniilor vorbește Preafericitul Părinte Daniel în prefața „Lumină spre Lumina Învierii. Înțelesul și folosul postului”, la cartea „Deniile din Postul Mare”, apărută la Editura TRINITAS (1999):

Deniile sunt slujbe de dimineață (utrenie) care se săvârșesc în seara zilei precedente ca o formă de priveghere prelungită a zilei, ca umplere a serii cu lumina duhovnicească a rugăciunii și a cântării. Cu alte cuvinte, denia face ca seara să fie ziuă și lumină de priveghere. Deniile sunt specifice zilelor de joi și sâmbătă din săptămâna a cincea din Postul Paștilor, precum și întregii săptămâni a Sfintelor Patimi, care precede sărbătoarea Învierii Domnului. Deniile din Săptămâna Patimilor încep, de fapt, duminică seara cu Denia de luni și se termină cu vinerea patimilor seara, când are loc slujba Deniei de sâmbătă, în care se cântă și Prohodul Domnului. […]

Ele conțin multă lumină și multă hrană duhovnicească pentru urcușul interior al sufletului spre marea și sfânta sărbătoare a Învierii Domnului.

Deniile de joi și sâmbătă din săptămâna a cincea din Postul Mare, când este pomenită Cuvioasa Maică Maria Egipteanca, sunt în mod deosebit denii de pocăință, de conștientizare a morții spirituale a sufletului robit de păcat și patimi.

Deniile din Săptămâna Sfintelor Patimi sau Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos au în centrul lor taina suferințelor sufletești și trupești ale Mântuitorului ca urmare a păcatelor oamenilor, arătate în invidie și ură, lăcomie și trădare, frică prea mare și lipsă de fidelitate, etc.

Pe de altă parte slujbele deniilor arată și puterea pocăinței.

Patima iubirii de arginți a ucenicului Iuda Iscarioteanul este pusă în contrast cu pocăința și dărnicia femeii păcătoase, care a folosit fără zgârcenie mirul de mare preț pentru a prevesti și cinsti taina morții lui Hristos.

Frica prea mare a ucenicului Petru în fața unei slujnice atunci când s-a lepădat de Hristos este pusă în contrast cu pocăința tâlharului de pe cruce, care în ultima clipă a vieții sale a câștigat raiul tocmai pentru că s-a pocăit și L-a rugat pe Hristos, zicând: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru împărăția Ta!” (Luca 23, 42).

Deniile din Săptămâna Sfintelor Patimi sunt un urcuș abrupt și intens spre Înviere; ele sunt ca o culme pentru cei care au postit și s-au pocăit de păcatele lor, sau ca un tren de ultimă oră, ca o chemare stăruitoare pentru cei întârziați în hotărârea lor de a se întoarce spre Hristos înainte de marea sărbătoare a Învierii.

Cântarea: „Iată, Mirele vine la miezul nopții și fericită este sluga pe care o va afla priveghind…”, precum și cântarea: „Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită și îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa…”, exprimă cel mai intens tensiunea dintre pocăință și iertare, dintre priveghere și așteptarea bucuriei învierii și a întâlnirii cu Hristos.

Deniile nu sunt doar slujbe de dimineață săvârșite seara, până târziu în noapte, ci scopul lor principal este ca, prin rugăciune și cântare, prin citirea Sfintei Scripturi și meditație, prin pocăință și post, să alungăm din suflet întunericul păcatelor și să ne umplem de lumina cea tainică și nevăzută, dar reală și simțită ca bucurie, a prezenței iubitoare a lui Hristos în noi și în cei care se roagă împreună cu Biserica Sa.

Odinioară, mai ales la sate, lumânarea de ceară curată aprinsă de credincioși în biserică, la deniile din Săptămâna Patimilor, era la sfârșit purtată în mână până acasă, ca arvună a luminii învierii, ca semn că rostul și folosul slujbei deniilor este acela de a aduna în timpul Postului lumină în suflet spre a ne bucura de lumina cea mare și deplină a Sfintelor Paști. […]

Slujba deniilor se află în Triod, o carte voluminoasă de strană care conține slujbele specifice perioadei de trei săptămâni dinaintea începutului Postului Sfintelor Paști și perioadei de șapte săptămâni a Postului Paștilor. Totuși, Triodul este o carte mai greu de purtat și de mânuit, astfel încât ea nu este la îndemâna tuturor credincioșilor.

În plus, numărul mare de studenți în teologie și elevi de Seminar cere ca cele mai solemne, frumoase și îndrăgite părți ale vieții liturgice ortodoxe să fie mai accesibile tinerilor și credincioșilor dornici să participe mai activ și mai ușor la rugăciunea comună a Bisericii. Bogăția spirituală a Ortodoxiei trebuie înțeleasă mai bine, pentru a fi apreciată, apărată și promovată mai mult.

Comentarii Facebook


Știri recente