Denia Prohodului Domnului la Patriarhie

În toate lăcașurile de cult s-a oficiat în această seară Denia Prohodului Domnului. Potrivit sinaxarului zilei, astăzi prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune, a fost mutat spre viață veșnică.

La Catedrala Patriarhală, Sfânta Slujbă a fost oficiată de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în prezența a sute de credincioși.

În cuvântul de învățătură rostit înainte de tradiționala procesiune, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre această sfântă slujbă oficiată arătând că este slujba tânguirii lângă mormântul Mântuitorului Iisus Hristos simbolizat de Sf. Epitaf.

„Am făcut cântarea de îngropare în trei stări. Toate aceste stări diferite ca melodie și ca text ne arată că Biserica a compus această slujbă pentru a ne prezenta sub o formă concentrată și în același timp poetică teologia sau învățătura ei despre Răstignirea și Moartea Mântuitorului Iisus Hristos”, a spus Preafericirea Sa.

Făcând referire la Cântarea Prohodului, unul dintre cele mai concentrate texte liturgice din punct de vedere al teologiei, Părintele Patriarh a arătat că Hristos Domnul, în ascultarea Sa până la moarte pe cruce a vindecat neascultarea lui Adam. Prin multa Sa smerenie a vindecat orgoliul sau mândria protopărinților Adam și Eva care au vrut să fie ca Dumnezeu, dar fără să asculte de Dumnezeu.

Mântuitorul Hristos prin coborârea la iad le-a vestit celor de acolo Taina Învierii.

„În cântările de la Prohodul Mântuitorului Iisus Hristos se spune că El a coborât pe pământ să-l întâlnească pe Adam, dar nu l-a mai găsit pentru că era în iad; ca urmare a păcatului, sufletul său era coborât în iad. Ca să-l ridice pe Adam din iad, a coborât Noul Adam – Iisus Hristos cu sufletul său îndumnezeit în iad. De asemenea, se spune în cântările din această seară, că pe când era cu trupul în mormânt Hristos Domnul era cu sufletul în iad, cu tâlharul în rai și în același timp cu Tatăl și cu Duhul pe tronul Slavei. Aceasta ne arată că Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu care s-a făcut Om din iubire pentru oameni și mântuirea lor, nu s-a despărțit de trupul Său din mormânt și nici de sufletul Său care a coborât la iad, ca toți muritorii până la El. Cu trupul stă în mormânt odihnindu-Se după trup de lucrările pe care le-a săvârșit în timpul vieții Sale pământești, dar fiind unit trupul Său cu dumnezeirea Sa trupul nu intră în stricăciune. Sufletul Său fiind unit cu Dumnezeirea Sa nu poate fi ținut în iad, ci prin prezența Sa strălucitoare care venea din Dumnezeirea Sa s-a arătat și celor din iad, vestindu-le, prin însăși prezența Sa strălucitoare a sufletului îndumnezeit, Taina Învierii, Taina Mântuirii, Taina ridicării din moarte”, a mai spus Preafericirea Sa.

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat că Prohodul ne arată trecerea de la moarte la Înviere.

„În partea de sfârșit, în starea a III-a, se întrevede speranța, nădejdea Învierii potrivit făgăduințelor pe care Le-a făcut Hristos Domnul pe când era pe pământ, și anume că va fi batjocorit, răstignit, dar a treia zi va învia. Vedem că Maica Domnului se tânguie împreună cu ucenicii cu multă jale trecând prin suferința morții Fiului ei, dar în același timp are speranța Învierii Lui. Prohodul ca slujbă de dimineață din Sfânta și Marea Sâmbătă ne arată trecerea de la moarte la Înviere”, a adăugat Preafericirea Sa.

Totodată, Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat că binevestirea bucuriei Învierii Mântuitorului Iisus Hristos este cea dintâi și cea mai mare lucrare a Bisericii în lume.

„Binevestirea iubirii jertfelnice a lui Hristos arătată în Răstignire și Îngropare este datoria Bisericii, este lucrarea misionară a Bisericii, după cum și Binevestirea bucuriei Învierii Mântuitorului Iisus Hristos este cea dintâi și cea mai mare lucrare a Bisericii în lume. Acesta este mesajul Bisericii care nu poate fi confundat și nu poate fi înlocuit cu nimic altceva, și anume că Viața izvorăște din Mormânt. Că Hristos este Cel care a biruit păcatul, iadul și moartea ca să ne dăruiască nouă odihnă și bucurie în Împărăția Cerurilor spre slava Preasfintei Treimi și pentru a noastră mântuire,” a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

De asemenea, Patriarhul României a vorbit credincioșilor prezenți și despre procesiunea care are loc la Denia Prohodului, arătând că direcția de mers este în sens invers față de mersul soarelui, pentru a arăta că noi nu cinstim soarele trecător de pe cer, ci pe Hristos, Răsăritul Cel de Sus și Soarele Dreptății Cel Veșnic care nu se stinge niciodată.

„Această ceremonie ne mai arată că vestim Moartea și Îngroparea Mântuitorului lumii întregi pentru că El a fost răstignit și înmormântat nu în cetate, ci în afara cetății Ierusalimului, de aceea noi ieșim din biserică, din interiorul zidurilor cu icoana mormântului Mântuitorului pentru a vesti lumii întregi iubirea Sa jertfelnică până la moarte și smerenia Sa desăvârșită, mai presus de înțelegere. Acest înconjur este însoțit de rugăciuni pentru cei vii și pentru cei morți și pentru pacea lumii și pentru mântuirea oamenilor care cred în Hristos”, a mărturisit Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

La sfârșitul Doxologiei, a avut loc tradiționala procesiune în jurul Catedralei Patriarhale care simbolizează ducerea către mormânt a Mântuitorului. Au fost patru opriri și la fiecare oprire a fost rostită o ectenie. După procesiune, toți credincioșii prezenți au trecut pe sub Sfântul Epitaf, la intrarea în lăcașul de cult. Apoi, Sfântul Epitaf a fost așezat pe Sfânta Masă cântându-se troparul „Iosif cel cu bun chip…”

La finalul Deniei, Preafericitul Părinte Patriarh a dăruit celor prezenți câte o iconiță reprezentând punerea Domnului în mormânt.

Denia Prohodului Domnului cuprinde o serie de cântări sau imne, împărțite în trei stări, inegale ca număr de strofe. Aceste cântări exprimă durerea pentru răstignirea și moartea Mântuitorului. Alcătuirea Prohodului este atribuită imnografului bizantin Iosif Studitul. În țara noastră, această slujbă a fost tipărită pentru prima oară la Buzău, în anul 1836.

Comentarii Facebook


Știri recente