Taina spovedirii clericilor nu este o noutate în sensul teologic, nici în discuțiile dintre slujitorii Bisericii și nici în viața lor practică sau liturgică. Și aceasta pentru faptul că dintotdeauna Spovedania a fost necesară și folositoare tuturor categoriilor de credincioși, clerici și laici, pentru că toți suntem oameni și putem greși și toți avem nevoie de iertare și de îndreptare. Îndemnul scripturistic de a ne mărturisi păcatele (Iacov 5, 16) se adresează deopotrivă tuturor, căci așa cum citim și ne rugăm în ectenia pentru morți, în rugăciunea „Dumnezeul duhurilor”, „nu este om care să fie viu și să nu greșească, numai Tu singur ești fără de păcat” (Molitfelnic, Ed. IBMBOR, București, 1913, p. 205).
În ciuda acestei realități, au existat și mai există clerici care consideră că Spovedania nu este necesară pentru ei. Unii au susținut din neștiință sau comoditate că Spovedania nu este necesară sau obligatorie și nici chiar folositoare pentru cei din cler. Alții, dimpotrivă, au socotit că ea este absolut necesară și deosebit de utilă pentru un adevărat cleric și pentru viața lui duhovnicească.
Dar, indiferent de părerile unora sau altora, este importantă poziția corectă a Bisericii care, ca instituție autorizată, a hotărât necesitatea spovedirii clericilor, ca obligație elementară creștină și cale de desăvârșire.
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
