Darul și Dăruitorul

Care este darul? Darul este lumea. Cine este dăruitorul? Dăruitorul este Dumnezeu. Pentru cine este darul? Pentru om. Ce trebuie să facă omul cu darul? Să-l prețuiască și prin iubire să-l întoarcă lui Dumnezeu. Ce face omul însă? Din păcate, nu prețuiește darul și, din nefericire, Îl uită pe Dumnezeu, Cel ce este Dăruitorul prin excelență. Cum trebuie să răspundem la aceste întrebări? Prin credință, prin iubirea lui Dumnezeu și prin nădejdea că tot ceea ce ne înconjoară este creația lui Dumnezeu pe care noi trebuie să o protejăm și să o transformăm prin iubire în iubire pentru slava lui Dumnezeu.

În societatea în care trăim, omul tot mai mult se îndepărtează de Dumnezeu și atunci se depărtează de dezideratul pentru care a fost creat, de a fi cununa creației, adică om desăvârșit care a fost creat după chipul lui Dumnezeu. El trebuie să aibă tot timpul acest chip curat și plin de iubire pentru a se împărtăși la sfârșitul existenței sale de unirea cu Prototipul, de părtășia veșnică în Împărăția Sa cea netrecătoare. De aceea, îndepărtându-ne de Dumnezeu și trăind fără Dumnezeu, trăim de fapt în perspectiva unei societăți apocaliptice, pentru că o astfel de societate nu poate avea o finalitate decât într-o autodistrugere. Nu poți să concepi o societate fără Dumnezeu, nu poți să concepi o lume care a fost dăruită, după cum ne spune marele părinte al Dogmaticii ortodoxe românești, părintele Dumitru Stăniloae, fără a-L vedea pe Dăruitor.

De ce vorbim de Dăruitor și de daruri? Pentru că trăim într-o lume frământată, dar mai ales într-o lume a consumismului în care cel mai important e să consumi, făcându-te că dăruiești. Societatea nu-L mai are pe Domnul nostru Iisus Hristos în centru atunci când serbează Crăciunul, ci pe Moș Crăciun văzut precum un bunic care dăruiește tuturor dintr-odată toate doar din necesitatea consumului, însă în spatele lui sunt părinți, bunici, instituții care încearcă să înlocuiască iubirea și prezența lor din viața copiilor cu lucruri materiale. Astfel, darul material al societății de consum încearcă să substituie eronat prezența și iubirea lui Dumnezeu. Însă pentru noi, creștinii, după cum e bine de reținut, pe Moș Crăciun trebuie să-l vedem ca pe Dăruitorul, adică Dumnezeu care îl dăruiește lumii pe Fiul Său pentru ca din iubire Acesta să mântuiască neamul omenesc. În această perspectivă, părinții dăruiesc copiilor prin Moș Crăciun nu doar obiecte materiale, ci în primul rând dragoste și credință în Cel Care Se naște în peștera sărăcăcioasă din Betleemul Iudeii, Hristos Domnul.

Astfel, dăruim copiilor pe Hristos Care aduce de Crăciun daruri bogate, dar nu numai materiale, ci în primul rând daruri spirituale, darul credinței, darul nădejdii și al dragostei, darurile cele mai de preț, după cum le numește Marele Pavel, Apostolul neamurilor. Într-o lume ca a noastră, consumismul ne-a adus în starea de criză, mai întâi morală și apoi economică, pe care o traversăm. În loc să ne uităm la esență, am pus ca fiind esențiale lucrurile trecătoare, și nu pe cele netrecătoare. De aceea, avem mai mult ca oricând nevoie de repere morale și să înțelegem că în centrul perioadei pe care o trecem acum, a Postului Crăciunului, stă Hristos, a Cărui naștere înseamnă era existenței noastre, pentru că de atunci ne numărăm anii. Anii existenței creștine, anii care ne duc către mântuire. (Articol apărut sub semnătura Pr. Cons. Dr. Ciprian Apetrei și publicat în săptămânalul „Lumina de Duminică” din data de 25 noiembrie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente