Darul binecuvântat de Hristos se înmulțește – Cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Evanghelia Duminicii a VIII-a după Rusalii (Matei 14, 14-22)

Din Evanghelia „Înmulțirii pâinilor și peștilor”, așa cum mai este numită pericopa evanghelică ce se citește la Sfânta Liturghie în Duminica a VIII-a după Rusalii, aflăm că mulțimi de oameni au venit la Mântuitorul Hristos pentru a asculta cuvântul Lui, aducându-I-se și nenumărați bolnavi, pentru a fi vindecați, în „locul pustiu” în care se retrăsese, după aflarea veștii morții Sfântului Ioan Botezătorul (Matei 14, 13).

Pe parcursul întregii zile, Mântuitorul a vindecat pe cei bolnavi și a oferit celor prezenți hrană duhovnicească, adică învățăturile Sale de viață dătătoare. Spre seară, ucenicii intervin ca să fie eliberate mulțimile, întrucât se făcuse târziu și oamenii erau acum flămânzi din punct de vedere trupesc. Atunci, Mântuitorul zice ucenicilor: „dați-le voi ca să mănânce”. Dar aceștia au răspuns că au doar cinci pâini și doi pești pe care le-a adus cu sine un copil. Atunci, Mântuitorul, „luând cele cinci pâini și cei doi pești, a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat și, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulțimilor”. Și s-au săturat mulțimile din cele cinci pâini și cei doi pești, care au fost în mod minunat înmulțite de Mântuitorul Iisus Hristos. Evanghelia ne spune că peste cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii, s-au săturat iar, la final, au mai și rămas douăsprezece coșuri de firimituri.

Deși mic, darul binecuvântat aduce o mare bucurie pentru cei mulți

Primul înțeles duhovnicesc al acestei pericope ne îndeamnă să căutăm mai întâi hrana sufletească, dobândită prin ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și întâlnirea cu Hristos Domnul. De aceea, Biserica Ortodoxă a rânduit să nu mâncăm nimic înainte de participarea la Sfânta Liturghie, ci, în stare de post, să ascultăm cuvântul lui Hristos Dumnezeu și să ne împărtășim cu Preacuratul Său Trup și cu Preascumpul Său Sânge. În acest mod, noi subliniem întâietatea sufletului față de trup, arătăm că, în primul rând, suntem ființe spirituale și apoi ființe biologice; arătăm că noi, ca ființe raționale și duhovnicești, iubitoare și inteligente, punem preț mai întâi pe legătura vie cu Dumnezeu, și abia apoi pe lucrurile materiale.

În al doilea rând, învățăm din Evanghelia acestei duminici că Mântuitorul Iisus Hristos nu desparte hrana duhovnicească de cea trupească. Dă întâietate hranei sufletești, duhovnicești, dar nu uită de faptul că omul este și trup. Din răspunsul dat de Mântuitorul ucenicilor Săi – „Dați-le voi ca să mănânce” – după intervenția acestora de a slobozi mulțimile, pentru a-și găsi hrană în satele din împrejurimi, învățăm că Biserica, adică cei care-L ascultă și-L urmează pe Hristos, trebuie să aibă grijă și de omul flămând. Luați prin surprindere, ucenicii I-au spus Mântuitorului că nu pot hrăni atâta mulțime, că pot oferi doar cinci pâini și doi pești. Mântuitorul Iisus Hristos, când a aflat că există totuși ceva hrană, a cerut acest puțin, care a fost adus la întâlnirea cu El, l-a luat în mâinile Sale și, prin binecuvântare, a înmulțit pâinile și peștii. Vedem, așadar, că fiecare dar pe care-l aducem noi la biserică, cât de mic sau de puțin ar fi el, când se binecuvintează de către Hristos, prin intermediul preotului, devine o mare bucurie pentru cei mulți. Din acest motiv, încă din veacurile primare, există obiceiul de a se aduce la biserică, pentru binecuvântare, pe lângă pâinile pentru Euharistie, și hrană, uneori chiar și alte bunuri, pentru cei săraci, pentru cei flămânzi, pentru cei bolnavi. În acest mod s-a dezvoltat filantropia, deodată cu Liturghia, deodată cu slujba liturgică din biserică, organizându-se și slujba de ajutorare a celor flămânzi, a celor bătrâni, a celor bolnavi. Filantropia, opera de caritate a Bisericii, își are, deci, rădăcina în iubirea lui Dumnezeu arătată în Iisus Hristos față de oameni.

Cele cinci pâini aduse la întâlnirea cu Hristos au devenit simbolul pâinilor folosite la slujba Proscomidiei, adică la pregătirea Darurilor pentru Sfânta Împărtășanie.

Ordinea binecuvântată de Dumnezeu

Din Evanghelie am învățat noi că puținul pe care-l aducem la biserică, atunci când se binecuvântează, devine mare bucurie pentru oamenii care se hrănesc din darurile lui Dumnezeu. Rostul acestui puțin adus la biserică este unul de mulțumire pentru mulțimea darurilor pe care Dumnezeu ni le dăruiește atunci când recolta este bună, când plouă la vreme potrivită, când roadele pământului devin îmbelșugate. Aceasta este ordinea vieții binecuvântată de Dumnezeu, ca noi să-I aducem daruri din darurile pe care El ni le-a dăruit, și astfel să-I cerem să le înmulțească. Când nu mai cerem de la Dumnezeu să ne înmulțească darurile, când nu-I mai mulțumim, când nu-I mai suntem recunoscători și uităm să ne rugăm, atunci Dumnezeu îngăduie secetă sau inundații, ori oprește rodirea pământului pentru o vreme. De ce? Ca noi să ne reamintim că darurile prin care se întreține viața noastră pe pământ vin de la Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului. După cum când nu avem sănătate ne dăm seama cât de importantă este sănătatea, tot așa numai când nu avem ploaie ne dăm seama cât de important este aurul ploii. Numai când nu trăim vremuri pașnice, ci vremuri tulburi, ne dăm seama cât de mare este binecuvântarea păcii și a armoniei, în familie, în societate, în lume.

Așadar, ceea ce aducem noi la întâlnirea noastră cu Hristos în Biserică și se binecuvintează devine binecuvântare nu numai pentru cei care aduc darurile, ci și pentru cei care cer de la Hristos ajutor. Cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și se întâlnesc cu Hristos Domnul în ascultarea cuvântului, în împlinirea poruncilor Lui și în împărtășirea cu Sfintele Taine, trăiesc viață binecuvântată.

Evanghelia ne îndeamnă să trăim în prezența binecuvântării lui Dumnezeu, căutându-L pe El, hrănindu-ne cu cuvântul Lui sfânt dătător de viață, pentru că Mântuitorul Iisus Hristos a spus: „Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și sunt viață” (Ioan 6, 63), nu sunt doar simple informații. Cuvântul Domnului este relație, legătură vie a omului cu Dumnezeu și, de aceea, este dătător de viață, de lumină, de putere, de bucurie, de pace și este o pregustare a bucuriei și păcii din împărăția Preasfintei Treimi.

„Buzunarul se golește, dar inima se umple”

Tot în Evanghelia acestei duminici vedem că Mântuitorul Iisus Hristos înmulțește cele cinci pâini și cei doi pești, dar nu face să apară munți de pâine și grămezi de pești, pentru că El nu face minuni ca să impresioneze, ca să fie lăudat, ci toate le face din iubire sinceră, curată, milostivă. Hristos face minuni ca să ajute, să întărească pe om, nu ca să uimească, pur și simplu, ori ca să înspăimânte. De aceea pâinile și cei doi pești se înmulțesc pe măsură ce se distribuie. N-a văzut nimeni mulțimea pâinilor și a peștilor care a hrănit mulțimea, ci s-a constatat doar că, la final, au fost de-ajuns pentru toți. Prin aceasta, Evanghelia ne arată că atunci când oferim altora, atunci se înmulțesc darurile. Dumnezeu nu înmulțește darurile ca noi să le acumulăm, să facem rezerve, pentru a ne amăgi cu o falsă siguranță, bazată pe cantitatea lucrurilor materiale, ci adevăratele minuni se săvârșesc pentru întărirea comuniunii dintre Dumnezeu și oameni și dintre oameni laolaltă. Mântuitorul săvârșește, prin înmulțirea pâinilor și a peștilor, o minune pentru comuniune, nu pentru a ne impresiona. El ne învață astfel că darurile se înmulțesc atunci când, din puținul nostru, dăruim și altuia.

Când dăruim altora, când facem milostenie, buzunarul nostru se golește, dar se umple inima de bucuria duhovnicească a harului Atotmilostivului Dumnezeu, iar, prin dărnicie, prin milostenie și prin împărtă-șire cu alții a bunurilor noastre, noi simțim bucuria de a fi milostivi și împlinitori ai poruncii Mântuitorului: „Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 36).

Cum ne purtăm cu darurile lui Dumnezeu?

Mai reținem din Evanghelia de astăzi și rezolvarea următoarei probleme, deosebit de semnificative pentru viața noastră: cum ne purtăm cu darurile lui Dumnezeu?

Evanghelia ne spune că, la final, Apostolii au adunat resturile, firimiturile, și le-au pus în douăsprezece coșuri, și prin aceasta noi suntem chemați să învățăm a fi economi, să fim cu grijă față de darul lui Dumnezeu chiar și atunci când avem belșug de bunătăți. În lume există o mulțime de oameni care trăiesc în belșug și risipesc bunurile primite de la Dumnezeu, în timp ce alții mor de foame. Evanghelia ne arată că atunci când avem belșug nu trebuie să fim risipitori, ci să ne gândim și la cei care nu au. „Dă, Doamne, pâine celor flămânzi și foame de Tine celor ce au prea multă pâine”, se ruga un înțelept.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să învățăm din Evanghelia de astăzi ca mai întâi să hrănim sufletul nostru prin întâlnirea cu Hristos și mai apoi să ne îngrijim de modul în care administrăm și împărțim darurile lui Dumnezeu, spre slava Lui și spre a noastră mântuire. Amin!

În Postul Adormirii Maicii Domnului să citim zilnic „Paraclisul Maicii Domnului”!

Amintim, de asemenea, că ne aflăm la începutul Postului Adormirii Maicii Domnului. Acest post, care durează două săptămâni (1-14 august), este unul de cinstire a Maicii Domnului, dar și de intensificare a lucrării duhovnicești în viața noastră.

În această perioadă de post, Biserica îi adresează Maicii Domnului mai multe rugăciuni, deoarece, prin ea, Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic S-a întrupat și ne-a adus nouă mântuirea. Ea este numită grabnic ajutătoare, rugătoare nebiruită sau nerefuzată și o chemăm în rugăciuni ca să ne ajute, ca o Maică milostivă.

Paraclisul Maicii Domnului, pe care-l citim sau îl cântăm în această perioadă, în fiecare seară, este o rugăciune în care Fecioara Maria este înfățișată ca milostivă, ajutătoare, vindecătoare de boli, izbăvitoare din necazuri, din ispite, din încercări, din greutăți și ca o îndreptătoare a căilor noastre spre Hristos Domnul, Fiul ei.

Prin Maica Domnului, Împăratul Ceresc, Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic, S-a făcut pământean, ca pe noi pământenii să ne ridice la ceruri, să ne înalțe în slava Preasfintei Treimi. Prin Maica Domnului, Dumnezeu Cel nemuritor S-a făcut muritor pentru ca prin Înviere și prin Înălțare pe noi, oamenii, să ne facă nemuritori. Maica Domnului este ființa umană cea mai apropiată de Sfânta Treime, pentru că prin ea Unul din Sfânta Treime S-a făcut Om pentru mântuirea oamenilor. De aceea, în cântările noastre bisericești, după lauda adusă Preasfintei Treimi, zicând: „Slavă Tatălui, și Fiului, și Sfântului Duh”, după care urmează o cântare adresată Sfintei Treimi, imediat este adresată o cântare Maicii Domnului, introdusă cu formula: „Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin”, pentru că Maica Domnului este cea prin care Sfânta Treime a lucrat Întruparea Fiului lui Dumnezeu-Mântuitorul lumii.

Maica Domnului este izvor de bucurie și de iubire milostivă

Biserica Ortodoxă cinstește pe Maica Domnului în modul cel mai deplin, printr-o mulțime de cântări, de rugăciuni, pe care le-a dezvoltat mereu, învățând de la Îngerul Gavriil, care a salutat-o și a lăudat-o zicându-i: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei!” (Luca 1, 28). Această frumoasă tradiție, de a aduce cântări de laudă Preasfintei Fecioare Maria se îmbogățește de-a lungul veacurilor necontenit, pentru că și mila Maicii Domnului sporește neîncetat, ea fiind apărătoarea celor fără de apărare, ajutătoarea celor fără de ajutor, ocrotitoarea văduvelor, a orfanilor, bucuria celor necăjiți, călăuză celor rătăciți. Din această perspectivă, trebuie să vedem că Maica Domnului este izvor de bucurie pentru toată Biserica, nu numai pentru anumite categorii. De aceea, îi spunem ei: „Bucură-te, cea prin care răsare bucuria!” (Acatistul Bunei Vestiri). Întrucât ea a născut Prunc pe Domnul nostru Iisus Hristos, ea este ocrotitoarea copiilor. Ca Maică a Mântuitorului nostru, ea este ocrotitoarea tuturor mamelor, care nasc și cresc copii în dreapta credință. Ea este, așadar, ocrotitoarea familiei. Însă, întrucât este și Pururea Fecioară, ea e și ocrotitoarea fecioarelor, a surorilor și maicilor, a fraților și părinților din mănăstiri care trăiesc în feciorie. Ca mamă de Preot – deoarece Hristos Domnul este Marele Preot sau Arhiereul veșnic – ea este și ocrotitoarea diaconilor, a preoților și a arhiereilor.

Maica Domnului este izvor de bucurie, dar și izvor de iubire milostivă, de compasiune, de milă și, în același timp, de prietenie arătată celor singuri, celor neajutorați, celor înstrăinați, celor izolați și celor marginalizați, celor pe care nu-i mai iubește nimeni.

În această perioadă, a Postului Adormirii Maicii Domnului, e bine să o cinstim mai mult pe Maica Domnului și să o rugăm să ajute poporul nostru să aibă cât mai mulți copii credincioși, cât mai mulți tineri credincioși, cât mai multe familii stabile și credincioase, precum și cât mai mulți oameni lucrători în „via Domnului”, în ogorul misionar al Bisericii.

Să o rugăm pe Fecioara Maria, ca pe o Maică milostivă, să ne ajute pe toți să înțelegem iubirea Fiului său pentru noi și să căutăm mântuirea în toate zilele vieții noastre, spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră binecuvântare! Amin.

†DANIEL,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: ziarullumina.ro

Comentarii Facebook


Știri recente