Dalbă lumină se cerne dinspre Betleem

În ziua Nașterii Domnului Nostru Iisus Hristos de anul trecut, Dumnezeu m-a învrednicit și am ajuns în locul la care orice creștin visează o viață: Betleemul Iudeii. Nimic în lume nu se poate compara cu trăirile prin care treci de la primul pas pe care îl faci în acest sfânt lăcaș, până în momentul atingerii stelei de argint, străjuită de cele cinsprezece candele, care nu se sting niciodată. Betleemul nu mai este acel mic sat de păstori descris în Biblie, dar peste orășelul de la sud de Ierusalim candelele din ceruri vor cerne mereu lumina mântuirii.

Biserica Nașterii Domnului face parte dintr-un complex de trei biserici diferite, una ortodoxă, una catolică și una armeană, într-o fascinantă armonie, structurată pe o rețea de grote intercomunicante de o rară frumusețe. Încă de la intrare impactul este foarte puternic, pentru că trebuie să treci pe sub o poartă de numai 1,20 m înălțime. Această „poartă a umilinței”, cum a fost numită ulterior, a fost micșorată până la această înălțime în sec. al XVII-lea, pentru ca musulmanii să nu poată intra călare în biserică. Odată ajuns în incinta bazilicii, ai senzația că întreaga omenire este susținută de cele patru șiruri de coloane din calcar roșu, câte unsprezece din fiecare, coloane care te fac să ridici privirea spre ceruri. Lumina coboară lin, dându-ți senzația că șterge toate păcatele unei vieți, lăsând privirea să se piardă în fascinantele mozaicuri.

Orașul este decorat cu steaguri și luminițe colorate

Biserica Nașterii Domnului este una dintre cele mai vechi biserici creștine din lume. Toți credincioșii își doresc să ajungă fie și pentru o singură clipă în Țara Sfântă, și ce poate fi mai minunat decât să fii în locul în care S-a născut Mântuitorul, chiar în ziua Praznicului! Dar prăznuirea în sine nu are loc într-o zi anume, Betleemul fiind un oraș cu o incredibilă varietate religioasă. Pe 25 decembrie sărbătoresc Nașterea Domnului romano-catolicii și protestanții, pe când grecii, sirienii și alți creștini ortodocși sărbătoresc Crăciunul pe data de 6 ianuarie. Singurii care au această sărbătoare pe 18 ianuarie sunt armenii, ceea ce duce la prelungirea Praznicului Nașterii Domnului, până la această dată. În ziua praznicului armenilor, creștinii sărbătoresc Boboteaza. Tradițiile acestei sfinte sărbători sunt similare celor păstrate în Europa sau America de Nord. Orașul este decorat cu steaguri și luminițe multicolore, iar cei care participă la sărbătoare se strâng într-o piață special amenajată, din preajma bazilicii. În Ajun, la Betleem are loc o slujbă religioasă, care din punctul meu de vedere este unică. După înălțătoare ceasuri de rugăciune la care, alături de locuitorii din Betleem, participă pelerini din întreaga lume creștină, această sărbătoare a bucuriei este continuată cu un spectacol stradal. În cadrul acestuia sunt reconstituite momente biblice pe scena special amenajată. Piese cu o tematică specifică nativității sunt jucate atât pentru copii, cât și pentru adulți, iar scena Nașterii Minunate este expusă atât pe străzile Betleemului, cât și în casele oamenilor. Fiecare localnic, în ziua de Crăciun, are pictată pe ușa casei Sfânta Cruce.

„Primește-ne să intrăm cu credință în peșteră”

Lăcașul Nașterii Domnului are trei altare, unul central și două mai mici, aflate în absidele laterale, dar peste tot plutește un miros de smirnă, care coboară peste catapeteasma cu îngeri, icoane și candele aurite. Altarul celor Trei Magi aparține armenilor, iar Capela Ieslei, romano-catolicilor. Totul este fascinant, dar Grota Nașterii Domnului este punctul de maxim interes și cinstire de aici. După ce m-am închinat la icoana Maicii Domnului, cu cât mă apropiam de intrarea în peșteră simțeam că-mi tremură picioarele și fiecare treaptă pe care o coboram îmi dădea fiori. Pe treptele de la intrare am rostit cu toții rugăciunea pe care a scris-o părintele Ioanichie Bălan pe când el însuși se afla în pelerinaj la Betleem, ceea ce a încununat trăirea bucuriei de a atinge acest loc binecuvântat: „Primește-ne și pe noi, Iisus, Păstorule cel Bun, Cel ce Te-ai făcut Prunc pentru noi. Primește-ne să intrăm cu credință în peșteră, să cădem în fața ieslei, să ne închinăm smereniei Tale, să lăudăm pe Fecioara Maria, să cinstim pe Dreptul Iosif, să mărim pe înțelepții magi, să vedem pe păstori, să ascultăm cântarea îngerilor! Învață-ne a cânta cu bucurie și a Te lăuda din dragoste, a Te mărturisi cu râvna și a ne ruga cu credință, a aștepta mila Ta cu răbdare și a ne smeri cu pace în suflet. Primește-ne să ne mărturisim Ție, Fiule al lui Dumnezeu, și să-Ți mulțumim din inimi pentru toate câte ne-ai dat nouă!” Simțeam că inima îmi iese din piept. Când am zărit steaua de argint, încrustată în piatră și am citit ce scria pe ea „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est” (Aici S-a nascut Iisus Hristos din Fecioara Maria), mi-am dorit să o ating cât mai repede, dar când am sărutat Locul Nașterii Mântuitorului, uitasem să mai respir. Nu știu cât timp am rămas acolo. L-am auzit ca prin vis pe călugărul grec, care ne grăbea pentru că trebuia să înceapă Sfânta Liturghie, deoarece în ziua aceea armenii sărbătoreau Crăciunul. M-am dezlipit cu greu de locul acela sfânt și-n timp ce ai noștri colindau, privirea-mi se pierdea pe imaginea celor cincisprezece candele ce străjuiesc steaua de argint (6 aparțin grecilor, 5 armenilor și 4 latinilor). „Primește, Mântuitorule, dragostea, rugăciunile și nădejdea noastră, precum ai primit cântarea îngerilor și a păstorilor! Amin”.

(Articol realizat de Mariana Borloveanu și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 22 decembrie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente