Cuviosul Irodion de la Lainici sărbătorit astăzi

Biserica Ortodoxă sărbătorește, astăzi, 3 mai 2012, pe Sfântul Irodion, supranumit ‘Luceafărul de la Lainici’ pentru că a strălucit în mănăstirile Olteniei prin faptele sale. Atât în timpul vieții, cât și după trecerea sa la cele veșnice, sfântul a săvârșit numeroase minuni pentru cei credincioși.

Sfântul Irodion a fost canonizat anul trecut și face parte din pleiada de duhovnici ai neoisihasmului românesc, alături de Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, Sfântul Paisie de la Neamț (Velicikovski), Cuviosul stareț Gheorghe de la Cernica, Sfântul Grigorie Dascălul, mitropolitul Țării Românești, și Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, mai întâi duhovnic, apoi ucenic al Sfântului Irodion, informează Ziarul Lumina.

Viața duhovnicească aleasă, pe care a trăit-o și a promovat-o, l-a așezat pe Sfântul Irodion între sfinții mult iubiți ai credincioșilor, bucurându-se de o aleasă prețuire atât în timpul vieții, cât și după trecerea sa la cele veșnice.

Credincioșii de prin sate păstrează cu evlavie în casele lor chipul starețului Irodion, iar când aveau unele necazuri, veneau la Mănăstirea Lainici, se rugau, își atingeau hainele de mormântul cuviosului, îi sărutau crucea și plecau mângâiați la căminele lor. Acum, vin și se roagă direct lui, cinstitele sale moaște fiind depuse spre închinare în biserica mănăstirii.

Sfântul Irodion era văzător cu duhul și tămăduia pe cei suferinzi atât spiritual, cât și fizic. Pentru multa lui smerenie s-a învrednicit de la Hristos Domnul de darul preasfintei rugăciuni și al alungării duhurilor necurate, astfel încât i se dusese vestea în toată Țara Românească și până dincolo de munți, în Țara Ardealului.

Marele stareț al Lainiciului se învrednicise și cu darul înaintevederii, astfel că multora le spunea gândurile cele de taină și le vestea cele viitoare.

Se spune în Patericul Românesc al arhim. Ioanichie Bălan, care a cules date de la vechi stareți de la Lainici, că a venit la sfânt o femeie care i-a adus niște lapte. Femeia i-a dăruit vasul cu laptele muls de la capra ei, însă Cuviosul Irodion a refuzat-o categoric, spunând că nu primește laptele, pentru că nu este de la capra ei. Femeia a insistat să îl primească pentru că este a ei. Însă Sfântul Irodion i-a spus că nu mai este. Pentru că a dat-o diavolului cu o zi înainte. Și, vădită fiind, femeia și-a mărturisit păcatul, cerând iertare.

În viața Sfântului Calinic de la Cernica, duhovnicul și apoi ucenicul Sfântului Irodion, se menționează că, la un moment dat, când acesta era la Râmnicu Vâlcea, s-a ridicat în picioare, a făcut semnul sfintei cruci, a binecuvântat și a spus: ‘Domnul!’ Și atunci cei care erau de față l-au întrebat: ‘Ce este, Prea Sfințite, ce s-a întâmplat?’ Și Sfântul Calinic le-a răspuns: ‘Starețul Irodion de la Lainici mi-a cerut binecuvântare pentru un lucru’. Cei doi sfinți trecuseră de barierele limbajului pe care noi îl considerăm normal și vorbeau în duh.

Ajungând în vârstă de peste 90 de ani și simțindu-și aproape sfârșitul, a chemat la sine pe toți și le-a dat binecuvântarea cea de pe urmă, profețind în același timp că, după plecarea sa la Domnul, schitul acesta va rămâne mulți ani pustiu.

Apoi s-a mutat la cele veșnice, în primăvara anului 1900. În toamna anului 1916 s-a împlinit prezicerea Cuviosului Irodion. Fiind lupte grele pe Valea Jiului, Schitul Lainici a rămas pustiu 13 ani. Chiliile au fost arse, odoarele jefuite, iar biserica, transformată în grajd pentru cai. Abia în anul 1929 Schitul Lainici a luat din nou ființă, prin grija protosinghelului Visarion Toia. Noul stareț, auzind de viața și faptele Cuviosului Irodion Ionescu, l-a dezgropat în toamna aceluiași an, găsindu-i trupul întreg și nevătămat ca al unui adevărat sfânt.

Descoperirea sfintelor sale moaște

O altă minune este ultima aflare a sfintelor sale moaște. După ce în 2009 au fost săpate mai multe morminte acolo unde se știa că este depus în așteptarea învierii Sfântul Irodion, nu a fost descoperit nimic. Monahi vrednici din perioada trecută l-au dezgropat pe sfânt și l-au așezat într-o groapă și mai adâncă, peste care au așezat trupul unui alt monah, astfel încât cinstitele sale moaște să nu mai fie furate.

Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfințitul Irineu, actualul stareț al mănăstirii, arhim. Ioachim Pârvulescu, dar și alți monahi s-au rugat fierbinte la duhovnicul și apoi ucenicul sfântului, adică la Sfântul Calinic de la Cernica.

Astfel se face că cei ce săpau și-au dat seama că pe fundul uneia dintre gropi se vedea că pământul este mai afânat. Când au început să sape aici au descoperit conturul unui mormânt mai mic și urmele sicriului în care a fost depus, ca o comoară tăinuită în adâncurile pământului. Apoi au fost găsite și cinstitele sale moaște și cărămida cu numele său ce o avea sub cap.

Când au fost scoase afară, povestește arhim. Ioachim Pârvulescu, starețul Lainiciului, oasele Sfântului Irodion erau maronii, nu albe cum sunt în mod normal oasele, și ușoare ca hârtia, deși au stat în mocirlă aproape un secol.

Apoi, cei din fundul gropii, care le scoteau, au început să strige ‘Părinte! Încep să miroasă!’, iar mireasma plăcută a început să învăluie locul.

Minune după dezgroparea moaștelor

Imediat după aflarea cinstitelor moaște, în prima duminică, starețul Ioachim Pârvulescu a vorbit la predică despre Sfântul Irodion, în biserică fiind și două maici de la Polovraci.

Una dintre ele, maica Marina, venea foarte des la Mănăstirea Lainici, pentru că avea evlavie deosebită la Sfântul Irodion.

După slujbă aceasta a venit la stareț și i-a povestit un vis pe care l-a avut în urmă cu un an.

Se făcea că este la Mănăstirea Lainici. Și era în fața mormântului Cuviosului Irodion, iar curtea era plină de lume. Și la un moment dat vede că se desface mormântul Cuviosului Irodion și parcă ar fi dispărut toată lumea, și Cuviosul era deasupra mormântului. Și maica a rămas uimită de acest lucru. Mai întâi, dorea din tot sufletul să se apropie de Cuviosul Irodion, voia să-i sărute picioarele, simțea o bucurie extraordinară. El a ieșit din mormântul care s-a deschis și parcă se îndrepta spre lume. Era frumos la chip, cu barbă lungă și neagră, însă sărăcăcios îmbrăcat. Și atunci când Sfântul a vrut să se întoarcă-n pământ, maica a prins curaj și l-a rugat să stea afară, că doar era viu! Abia atunci a vorbit Cuviosul Irodion și i-a spus că ‘n-a venit încă vremea!’. Maica, văzându-l atât de sărăcăcios îmbrăcat, l-a întrebat dacă poate să-i aducă îmbrăcăminte și pantofi noi, în anul care vine, când se va întoarce pe la mormânt. Și Sfântul i-a răspuns profetic: ‘N-am nevoie de nimic. Anul viitor, părintele stareț îmi va face haine noi!’. Și peste un an, cinstitele sale moaște aveau să fie descoperite și așezate într-un veșmânt nou. Minunile sunt cu siguranță mult mai multe, oamenii locului păstrând prin viu grai faptele săvârșite de sfânt în timpul vieții sale pământești sau, apoi, la mormântul său.

De aceea credincioși din numeroase zone au mers necontenit la crucea de la locul unde își dormea somnul de veci fostul stareț și se rugau ori de câte ori aveau necazuri.

Au existat și consemnări ale faptelor minunate săvârșite în lavra de la Lainici, însă în timpul Primului Război Mondial a fost distrus totul la sfânta mănăstire, iar arhiva a fost arsă.

Comentarii Facebook


Știri recente