Duminica a 5-a din Postul Mare este dedicată Cuvioasei Maria Egipteanca, despre a cărei viață a scris Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului. Călătoria duhovnicească prin Post Mare marchează în această Duminică semnificația ascetică a celei de-a doua părți a Postului Sfintelor Paști și arată cât de minunate sunt roadele pocăinței, după cum spune un tropar din canonul praznicului: „Întru adânc de necuviințe mari pogorându-te, nu te-ai oprit acolo, ci te-ai suit cu gând mai bun în chip lămurit la virtutea cea desăvârșită prin faptă, minunând, Cuvioasă Maică Marie, firea îngerilor”.
Trăia undeva într-o mănăstire a Palestinei un ieromonah pe nume Zosima care, prin nevoințe și osteneli pustnicești, tulburat de unele gânduri, ca și cum el ar fi fost desăvârșit în toate cele, vorbea în sinea sa: „Oare este pe pământ vreun monah care să mă poată folosi pe mine și să-mi arate vreun fel de pustnicie pe care eu nu
l-am făcut? Oare, aflase-va în pustie vreun om ca să-mi covârșească lucrurile mele?” Acestui monah i s-a arătat îngerul și i-a zis: „O, Zosima, precum era cu putință unui om, bine te-ai nevoit și bine ai trecut pustniceasca alergare. Însă nimeni nu este între oameni care s-ar putea arăta pe sine că este desăvârșit. Mai multă îți e nevoința ce îți stă înainte, decât aceea pe care ai făcut-o până acum, pe care tu nu o știi. Dar ca să cunoști câte căi sunt spre mântuire, ieși din pământul tău, precum altă dată Avraam cel vestit între patriarhi, și mergi într-una dintre mănăstirile ce sunt pe lângă râul Iordan.”
Cuvioasa Maria Egipteanca a fost descoperită tocmai de către acest ieromonah Zosima, care ieșise dintr-o mănăstire din apropierea Iordanului, conform rânduielii monahilor de acolo, în prima Duminică din Post, după Sfânta Liturghie. Ei aveau să se întoarcă în ziua praznicului Stâlpărilor, cu conștiința propriilor osteneli pe calea desăvârșirii prin post și rugăciune. Dupa 12 zile de mers, el a întâlnit-o pe sfântă, care se îndepărta de el, trecând pe malul celălalt al unui pârâu uscat.
„Ava Zosima, iartă-mă pentru Domnul, că nu pot să mă arăt ție, căci sunt femeie goală, precum mă vezi, și trupul îmi este neacoperit; ci, dacă voiești să-mi dai mie, femeii celei păcătoase, rugăciunea și binecuvântarea ta, aruncă-mi ceva din hainele tale, ca să-mi acopăr goliciunea mea și, întorcându-mă către tine, voi primi rugăciunea de la tine”, a spus aceasta.
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
