Cuvioasa Maria Egipteanca, modelul ascetic al desăvârșirii prin pocăință

Duminica a V-a din Postul Mare este dedicată Cuvioasei Maria Egipteanca, despre a cărei viață a scris Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului. Călătoria duhovnicească prin Post Mare marchează în această Duminică semnificația ascetică a celei de-a doua părți a Postului Sfintelor Paști și arată cât de minunate sunt roadele pocăinței, după cum spune un tropar din canonul praznicului: ‘Întru adânc de necuviințe mari pogorându-te, nu te-ai oprit acolo, ci te-ai suit cu gând mai bun în chip lămurit la virtutea cea desăvârșită prin faptă, minunând, Cuvioasă Maică Marie, firea îngerilor’.

Anul acest Duminica închinată Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca coincide cu ziua sa de pomenire, 1 aprilie. În cadrul Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare se vor citi pericopele din Evanghelia de la Marcu capitolul 10, versetele de la 32 la 45 și Evanghelia de la Luca, capitolul 7, versetele de la 36 la 50.

Trăia undeva într-o mănăstire a Palestinei un ieromonah pe nume Zosima care, prin nevoințe și osteneli pustnicești, tulburat de unele gânduri, ca și cum el ar fi fost desăvârșit în toate cele, vorbea în sinea sa: ‘Oare este pe pământ vreun monah care să mă poată folosi pe mine și să-mi arate vreun fel de pustnicie pe care eu nu l-am făcut? Oare, aflase-va în pustie vreun om ca să-mi covârșească lucrurile mele?’ Acestui monah i s-a arătat îngerul și i-a zis: ‘O, Zosima, precum era cu putință unui om, bine te-ai nevoit și bine ai trecut pustniceasca alergare. Însă nimeni nu este între oameni care s-ar putea arăta pe sine că este desăvârșit. Mai multă îți e nevoința ce îți stă înainte, decât aceea pe care ai făcut-o până acum, pe care tu nu o știi. Dar ca să cunoști câte căi sunt spre mântuire, ieși din pământul tău, precum altă dată Avraam cel vestit între patriarhi, și mergi într-una dintre mănăstirile ce sunt pe lângă râul Iordan.’

Cuvioasa Maria Egipteanca a fost descoperită tocmai de către acest ieromonah Zosima, care ieșise dintr-o mănăstire din apropierea Iordanului, conform rânduielii monahilor de acolo, în prima Duminică din Post, după Sfânta Liturghie. Ei aveau să se întoarcă în ziua praznicului Stâlpărilor, cu conștiința propriilor osteneli pe calea desăvârșirii prin post și rugăciune. Dupa 12 zile de mers, el a întâlnit-o pe sfântă, care se îndepărta de el, trecând pe malul celălalt al unui pârâu uscat.

‘Ava Zosima, iartă-mă pentru Domnul, că nu pot să mă arăt ție, căci sunt femeie goală, precum mă vezi, și trupul îmi este neacoperit; ci, dacă voiești să-mi dai mie, femeii celei păcătoase, rugăciunea și binecuvântarea ta, aruncă-mi ceva din hainele tale, ca să-mi acopăr goliciunea mea și, întorcându-mă către tine, voi primi rugăciunea de la tine’, a spus aceasta.

Auzindu-se strigat pe nume de către o femeie pe care nu o întâlnise până atunci, Zosima a fost cuprins de frică și de spaimă.

După ce i-a dat femeii o haină veche și ruptă ca să se acopere cu ea, Zosima a căzut la pământ cerând binecuvântare de la această femeie care îl strigase pe nume. La fel a făcut și femeia, care i-a zis: ‘Părinte Zosima, ție ți se cade să mă binecuvântezi și să faci rugăciune, pentru că tu ești cinstit cu vrednicia preoției și, stând de mulți ani înaintea Sfântului Altar, aduci Domnului darurile dumnezeieștilor Taine’.

Sfânta se ridica în văzduh atunci când se ruga

În cele din urmă, bătrânul Zosima i-a dat binecuvântare femeii zicând: ‘Bine este cuvântat Dumnezeu, Cel ce voiește mântuirea sufletelor omenești’.

După ce s-a interesat cuvioasa despre felul în care mai viețuiesc creștinii și împărații, despre cum sunt sfintele biserici, cei doi au hotărât să se roage. În vremea când stătea el la rugăciune, ridicându-și ochii din pământ, a văzut-o pe sfântă înălțată de la pământ, ‘ca un cot, stând în văzduh și rugându-se’.

Cunoscându-i gândurile, Cuvioasa Maria Egipteanca i-a zis bătrânului călugăr: ‘Pentru ce părinte Zosima te tulbură gândurile ca de o nălucire, zicându-ți că sunt duh și rugăciunea o prefac? Te rog, cu adevărat, fericite părinte, să fii încredințat că sunt o femeie păcătoasă, și cu Sfântul Botez îngrădită, și nu sunt duh în nălucire, ci pământ, praf și cenușă, trup cu totul, negândind nimic duhovnicesc’. Și zicând acestea, și-a însemnat cu semnul sfintei cruci fruntea, ochii, gura și pieptul, spunând: ‘Dumnezeu, părinte Zosima, să ne izbăvească de cel viclean și de cursele lui, că multe sunt războaiele lui asupra noastră’.

După acestea, părintele Zosima a aflat viața sfintei.

Cuvioasa Maria s-a născut în Egipt. La 12 ani, a plecat la Alexandria, lepădată de dragostea părinților, unde timp de 17 ani s-a dedat la desfrânare trupească. Într-un an, a plecat la Ierusalim, cu o corabie, la praznicul Înălțării Sfintei Cruci.

Dar, dorind să intre în biserică, nu reușea. Abia atunci și-a dat seama că nu putea intra în casa Domnului din cauza vieții pe care o ducea. ‘Și abia oarecând mi-am revenit în simțire și am înțeles care a fost pricina ce mă oprea a vedea lemnul făcător de viață al Crucii Domnului. Pentru că se atinsese de ochii inimii mele lumina Domnului cea strălucită, care luminează ochii cei sufletești, arătându-mi că tina faptelor mele îmi oprește intrarea în biserică. Deci, am început a plânge, a mă tângui și a mă bate în piept, scoțând suspinuri din adâncul inimii mele’, spune aceasta.

Apoi s-a rugat cu lacrimi la icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu: ‘Poruncește ca să-mi fie și mie neoprită intrarea în biserică și nu mă lipsi de a vedea cinstitul Lemn, pe care cu trupul S-a pironit Dumnezeu, Cel născut din tine, Care Și-a dat sângele Său pentru a mea izbăvire. Poruncește, o Stăpână, ca și mie, nevrednicei, să mi se deschidă ușa, spre închinarea dumnezeieștii Cruci, și să-mi fii tu mie chezășuitoare preavrednică de credință către Cel ce S-a născut din tine, cum că de acum nu-mi voi întina trupul cu niciun fel de spurcăciune a necuratei desfrânări, ci după ce voi vedea Lemnul cel Sfânt al Crucii Fiului Tău, mă voi lepăda cu totul de lume și de cele din ea și îndată voi ieși oriunde, tu singură, ca o chezășuitoare a mântuirii mele, mă vei povățui pe mine’. După rostirea acestei rugăciuni, a reușit să intre în biserică și să se închine la Sfânta Cruce. După ce a mulțumit apoi Maicii Domnului pentru ascultarea rugăciunii, plecând, la ieșire, a auzit o voce care i-a spus: ‘De vei trece Iordanul, bună odihnă vei afla’.

A doua zi, povățuită de Maica Domnului, a trecut cu o luntre Iordanul, ajungând la Biserica Sfântului Ioan Botezătorul, în imediata apropiere a locului în care fusese botezat Mântuitorul Iisus Hristos, unde s-a împărtășit cu Preacinstitele și de viață Făcătoarele Taine ale lui Hristos, retrăgându-se apoi în pustie pentru 47 de ani. În tot acest timp, s-a hrănit din cele trei pâini cu care plecase și cu ierburile crescute în nisip, luptându-se cu ‘poftele cele nebunești’. În urma rugăciunilor neîncetate rostite cu lacrimi ziua și noaptea, harul lui Dumnezeu s-a pogorât asupra ei întărind-o și ajutând-o să supraviețuiască și să-și mântuie păcatele, căci s-a hrănit și s-a acoperit ‘cu cuvântul lui Dumnezeu, care cuprinde toate, că nu numai cu pâine va fi omul viu.’

Auzind acestea, Zosima s-a pornit a i se închina sfintei, strigând cu lacrimi în ochi: ‘Bine este cuvântat Dumnezeu, Cel ce face lucruri mari și înfricoșate, slăvite, minunate și negrăite, cărora nu este număr! Bine este cuvântat Dumnezeu, Cel ce mi-a arătat mie câte bunuri dăruiește celor ce se tem de El! Cu adevărat Doamne, nu părăsești pe cei ce te caută pe Tine’!

Iar ea, apucându-l pe bătrân, nu l-a lăsat să se închine ei.

Maria i-a cerut apoi preotului, ca în anul următor, să nu mai iasă, conform rânduielii din mănăstire, ci, în seara Cinei celei de Taină, să ia într-un vas sfânt din Făcătorul de viață Trup și Sânge al Lui Hristos, Dumnezeul nostru, și să vină să o împărtășească, ‘de partea cealaltă a Iordanului, care este aproape de locuința lumească… pentru că de când m-am împărtășit cu ele în biserica Mergătorului Înainte, până acum sfințenia aceea nu am dobândit-o’,. Și după ce a fost împărtășită, conform cererii cuvioasei, bătrânul monah a venit și în anul următor la locul de întâlnire. Numai că de data aceasta a găsit-o moartă pe cuvioasă, cu următorul text scris pe pământ: ‘Părinte Zosima, îngroapă trupul smeritei Maria la locul acesta. Dă țărâna țărânei și te roagă Domnului pentru mine, care am răposat în noaptea mântuitoarelor patimi ale lui Hristos, după împărtășirea dumnezeieștii Cine celei de Taină’.

Cu ajutorul unui leu care slujise Cuvioasei, Zosima a reușit să-i îngroape trupul, după care, întors în mănăstire, a povestit fraților tot ceea ce aflase despre această sfântă, meditând, cu siguranță mai adânc, până la vremea chemării la Domnul, la modelul de desăvârșire ascetic, prin pocăință și faptă, pe care îl întruchipa cuvioasa pustiului, desăvârșire despre care gândise cândva cu trufie că el o atinsese deja (Articol publicat în Ziarul Lumina de Duminică).

Comentarii Facebook


Știri recente

Episcopia Canadei: Conferințele Postului Mare, online

Episcopia Ortodoxă Română a Canadei vă invită la seria de întâlniri duhovnicești „Conferințele Postului Mare 2021 – «Prin ușile pocăinței spre bucuria Învierii»”. Întâlnirile vor fi transmise online (via Zoom/Facebook) în primele cinci duminici ale…