Cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel adresat participanților prezenți la proclamarea locală a canonizării Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul, Constanța, 2 noiembrie 2008

SAVANT ȘI SFNT – CUVIOSUL

DIONISIE EXIGUUL, PĂRINTELE EREI CREȘTINE

ÎNALTPREASFINȚIILE ȘI PREASFINȚIILE VOASTRE

PREACUCERNICI ȘI PREACUVIOȘI PĂRINȚI,

DISTINȘI INVITAȚI, IUBIȚI FRAȚI ȘI SURORI ÎN DOMNUL,

Cu aleasă bucurie vă facem cunoscut că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa de lucru din 9 iulie 2008, a aprobat canonizarea ca sfânt a Cuviosului Dionisie Exiguul, cel Smerit sau Neînsemnat, după ce a examinat procesul verbal al Comisiei sinodale pentru canonizarea sfinților români, în legătură cu adresa nr. 5113/2008 a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, sub semnătura Noastră, fiind aduse în susținerea propunerii de canonizare a Cuviosului Dionisie Exiguul, argumente canonice, istorice și pastoral-misionare, care au scos în evidență Ortodoxia credinței, Viața curată și sfântă a Cuviosului Dionisie Exiguul, sprijinul adus monahismului dobrogean, erudiția și contribuția sa la cunoașterea și schimbul de valori dintre creștinismul răsăritean și cel apusean, prin traducerea operelor Sfinților Părinți, a Sfintelor Canoane, precum și prin lucrări de cronologie, fiind recunoscut ca părinte al erei creștine.

Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul a trăit între anii 465 – 545 și a fost o mare personalitate a creștinismului românesc care a marcat cultura universală prin propunerea numărării anilor începând cu Hristos Mântuitorul lumii. Cercetătorii care au studiat contribuțiile teologice ale monahului dobrogean l-au caracterizat drept un „erudit daco-roman” sau „podoabă a Bisericii noastre strămoșești”.

Lucrarea împlinită prin această canonizare a eruditului monah dobrogean reprezintă atât confirmarea credinței lui dreptmăritoare și a vieții lui sfinte cât și recunoașterea contribuțiilor acestui luminător la istoria creștinismului.

Originea dobrogeană a Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul este mai presus de orice îndoială. În afară de mărturia fără echivoc a lui Casiodor, vine dovada fraților de viață monahală, călugării sciți, cu care Cuviosul Dionisie Exiguul a ținut o legătură strânsă de-a lungul întregii vieți. În acest sens, avem chiar propria mărturie în prefața la traducerea Epistolei sinodale a Sfântului Chiril al Alexandriei, adresată părintelui său duhovnicesc, alături de care, drept urmare a „sfintelor strădanii” ale acestuia, dobândise calea spre adevărurile dumnezeiești

Pregătirea sa teologică, de excepție, a fost aceea care l-a „recomandat” pentru a fi chemat la Roma de papa Ghelasie (492-496), care avea nevoie de un bun cunoscător al limbilor latină și greacă, lucru deloc lipsit de importanță, dacă avem în vedere că erudiția sa ajunsese să fie cunoscută până la Roma.

În timpul iernii dintre anii 496 și 497 și la puțin timp după moartea papei Ghelasie, Dionisie a ajuns la Roma, unde a fost primit la mănăstirea Sfânta Anastasia. Abatele acestei mănăstiri, care avea atribuții legate de cancelaria pontificală și de întreținerea arhivei, îl primește și îi încredințează responsabilități privitoare la arhiva cancelariei pontificale pe care Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul o reorganizează devenind „noul fondator al arhivelor” pontificale. Această activitate de arhivist a constituit pentru Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul o temelie a muncii sale de traducător, de canonist și de prelucrător al datelor din arhive.

Încă de la începutul activității sale cărturărești, Cuviosul Dionisie Exiguul a prezentat în mod fidel mărturisirea ortodoxă, prin traducerea din grecește a operelor Sfinților Părinți și a Sfintelor Canoane de la primele patru Sinoade Ecumenice.

Trei mari virtuți au împodobit viața Cuviosului Dionisie Exiguul: credința ortodoxă păstrată cu sfințenie de-a lungul întregii vieți, smerenia inimii, dragostea față de Dumnezeu și de oameni.

Despre smeritul monah străromân, a scris, cu rigoare de cancelarie, un fost prim-ministru al regelui Teodoric, și anume, Casiodor, oferind o caracterizare de o frumusețe greu egalabilă, marcată în principal de respect, prețuire și admirație, dar și ca un mesaj pentru urmași: „Naște încă și astăzi Biserica universală bărbați iluștri, strălucind de podoaba dogmelor adevărate. Căci a fost în zilele noastre și călugărul Dionisie, scit de neam, dar după caracter cu totul roman, foarte învățat în amândouă limbile, dovedind prin faptele sale echilibrul sufletesc pe care îl învățase în Cărțile Domnului. A cercetat Scripturile cu o râvnă atât de mare și le-a înțeles astfel încât ori de unde ar fi fost întrebat avea răspunsul pregătit, dându-l fără nici o întârziere… În el era multă simplitate împreună cu înțelepciune, smerenie împreună cu învățătură, moderație împreună cu talentul de a vorbi, încât se socotea un nimic, sau unul dintre cei din urmă slujitori, deși era vrednic, fără îndoială, de societatea regilor. Să mijlocească pentru noi, el care obișnuia să se roage împreună cu noi, ca să putem fi ajutați acum prin meritele lui, cu rugăciunea căruia am fost întăriți aici pe pământ”

Cuviosul Dionisie Exiguul, încă din timpul vieții, ajunsese să fie o autoritate recunoscută, situându-se totdeauna pe aceeași linie: întărirea legăturilor între valorile creștine și romane, traducerile clare și ordonate ale celor mai importante documente ale vremii, calculul pascal, dar mai ales, propunerea făcută ca timpul să fie socotit de la Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos. Astfel, ca inițiator al cronologiei creștine, Sfântul Dionisie Exiguul este considerat părintele erei creștine. Iar, ca traducător în limba latină și prezentator al Sfintelor Canoane, este considerat și „părintele Dreptului bisericesc”. A trecut la Domnul probabil în Mănăstirea și Universitatea Vivarium din Calabria (Italia) în anul 545.

Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul este cel ce a propus o nouă cronologie a istoriei lumii, care să înceapă de la Hristos și nu de la Dioclețian. Motivul a fost, zicea el, că în timp ce Dioclețian persecuta pe creștini, Hristos este ‘începutul nădejdii noastre’ și ‘cauza restaurării noastre’ prin suferința Lui mântuitoare. În acest sens el a răspuns în anul 526 interpelării oficiale a curții papale, reafirmând autoritatea Sinodului de la Niceea și a datelor stabilite de acesta și a așezat începutul numărării anilor de la timpul Nașterii Mântuitorului Hristos.

Calculat și propus în vremea lui, sistemul cronologic al Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul a putut deveni apoi cronologia lumii civilizate.

Din mulțimea arhiereilor, monahilor și a creștinilor simpli, cunoscuți pentru trăirea credinței lor, care își au obârșia pe pământul binecuvântat al Dobrogei, ce poartă urma pașilor Sfântului Apostol Andrei, Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul (Smeritul) este alături de Sfântul Ioan Casian o personalitate a Bisericii creștine universale. Dacă am lua în considerare numai reformarea cronologiei, printr-un nou punct de referință în numărarea anilor, adică de la Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, universalitatea acestei contribuții ar fi suficientă pentru ca numele Sfântului Dionisie Exiguul să fie cunoscut de toți credincioșii poporului român. Dar pe lângă această contribuție, izvorâtă din erudiția sa, se adaugă smerenia sa constantă, care lumina viața sa sfântă, calitate recunoscută și mult prețuită de contemporanii săi.

Întrucât Sfântul Cuvios Dionisie s-a numit pe sine Exiguus, adică cel neînsemnat sau smerit, acoperindu-și astfel virtuțile sale cu smerenia, Biserica noastră l-a însemnat în calendar pe cel ce se considera „neînsemnat” recunoscându-i sfințenia lui și înțelepciunea lui, pentru că a prețuit mult timpul unit cu Veșnicia și pe oameni uniți cu Hristos – Înțelepciunea Divină.

Proclamarea locală, la Constanța, în 2 noiembrie 2008, a canonizării Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul, după proclamarea oficială solemnă de la București, în data de 26 octombrie 2008, constituie o binecuvântare deosebită pentru Dobrogea la împlinirea a 130 de ani de la revenirea acesteia la Patria Mamă, România (1878-2008). Rugăm pe Hristos Domnul Cel ce „este Același, ieri, astăzi și în veci” (Evrei 13, 8) să binecuvinteze Dobrogea și întreg neamul românesc, purtător și cultivator al credinței apostolice primită de la Sfântul Apostol Andrei, spre slava lui Dumnezeu și mântuirea oamenilor.

†DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente