RUGĂCIUNEA – PUTERE SPIRITUALĂ PENTRU MISIUNE
– Comemorarea Patriarhului Teoctist și a Papei Ioan Paul al II-lea la București – 9 mai 2009 –
Întâlnirea Papei Ioan Paul al II-lea cu Patriarhul Teoctist la București în zilele 7, 8 și 9 mai 1999 nu a fost marcată doar de cuvântări înțelepte, prietenești și pastorale, ci și de momente de rugăciune, culminând în dimineața zilei de 9 mai 1999 cu Sfânta Liturghie ortodoxă din Piața Unirii, la care a asistat Papa, iar apoi, în după masa aceleeași zile, cu Misa catolică din Parcul Izvor, la care a asistat Patriarhul Teoctist.
Din acest motiv, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan Robu, Arhiepiscop și Mitropolit romano-catolic de București ne-a propus ca acum în ziua de 9 mai 2009, la aniversarea a 10 ani de la istorica vizită a Papei la București, să săvârșim rugăciuni de pomenire a celor doi Întâistătători de Biserici adormiți în Domnul Hristos, în lumina Învierii Sale.
Astfel, am convenit că în ziua de 9 mai 2009, după Sfânta Liturghie, la Catedrala Patriarhală va avea loc un parastas, adică o slujbă ortodoxă de pomenire a Patriarhului Teoctist, la care vor asista reprezentanți ai Bisericii Catolice, iar Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioan Robu va evoca personalitatea Patriarhului Teoctist și întâlnirea sa cu Papa Ioan Paul al II-lea, apoi, după amiază, la Catedrala catolică Sfântul Iosif din București, va avea loc o slujbă catolică de pomenire a Papei Ioan Paul al II-lea la care vor asista reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, iar unul dintre aceștia va evoca personalitatea Papei Ioan Paul al II-lea și întâlnirea sa cu Patriarhul Teoctist. Deci, este vorba de rugăciuni distincte ale fiecărei Biserici, însă în prezența fraternă a reprezentanților celeilalte Biserici.
În acest context, este necesar să evocăm faptul că Papa și Patriarhul au avut, fiecare în mod propriu, experiența rugăciunii ca izvor de tărie sufletească în vremuri grele, în timpul celui de al-II-lea Război mondial și apoi în timpul dictaturii comuniste.
Papa Ioan Paul al II-lea a trăit intens puterea rugăciunii în confruntarea sa misionară și mărturisitoare cu regimul comunist ateu și ostil Bisericii din Europa de Est, cu unele regimuri dictatoriale din America Latină, dar și în confruntarea sa cu secularismele occidentale ostile sau indiferente față de credința și morala creștină.
Puterea rugăciunii l-a întărit mult pe Papa Ioan Paul al II-lea și atunci când se afla în suferință fizică, după atentatul comis asupra lui în timpul unei audiențe papale, precum și în suferința pricinuită de boala pe care a îndurat-o la bătrânețe cu multă răbdare și curaj, încât a impresionat o lume întreagă.
Din experiența și pilda Papei Ioan Paul al II-lea și a Patriarhului Teoctist ca rugători și mărturisitori ai credinței am putut învăța cu toții că avem nevoie de rugăciune ca izvor de putere spirituală, de curaj și înțelepciune, de bunătate și iertare, de dialog și cooperare atât în vreme de necaz și suferință, cât și în timp de libertate și lucrare misionară.
Cele mai evidente roade ale întâlnirii și rugăciunii Papei Ioan Paul al II-lea cu Patriarhul Teoctist la București în mai 1999 sunt multele biserici romano-catolice din Italia și Spania, în care se roagă astăzi preoții și credincioșii celor peste 150 de parohii ortodoxe românești, până când își vor construi propriile lor lăcașuri de cult. Aceasta ne arată că rugăciunea curată sporește fraternitatea și bunătatea, intensifică mărturia comună și cooperarea dintre Biserici.
Cei ce au fost rugători către Dumnezeu pentru Biserică și umanitate în timpul vieții lor pe pământ, vor fi rugători și în ceruri împreună cu drepții și sfinții.
De aceea, ne-am rugat și noi astăzi, fiecare în parte, potrivit tradiției proprii, ca Dumnezeu să odihnească sufletele slujitorilor Săi și ai Bisericii împreună cu drepții și sfinții în lumina bucuriei lui Hristos Cel Răstignit și Înviat.
Veșnica lor pomenire din neam în neam!
Hristos a înviat!
