Cuvântul Patriarhului Alexandriei rostit în cadrul Ședinței Solemne a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Cuvântarea Preafericirii Sale, Preafericitul Părinte Teodoros al II-lea, Papă și Patriarh al Alexandriei și al Întregii Africi, în cadrul Ședinței Solemne a Sfântului Sinod, 28 octombrie 2011:

Preafericirea Voastră,

Preafericite Părinte Daniel,

Patriarh al României,

Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre,

membri ai Sfântului Sinod,

bucurați-vă pururea în Domnul !

Cu multă bucurie și emoție, vă întâlnim astăzi, în cadrul acestei ședințe solemne a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și în cinstitele persoane ale Înaltpreasfințiilor și Preasfințiilor Voastre întâlnim, în cuget, pe toți ierarhii Bisericii lui Hristos, cu care ne dăm sărutarea păcii și a dragostei în Iisus Hristos.

Am venit în mijlocul dumneavoastră, împreună cu însoțitorii noștri, din străvechea Biserică întemeiată de Sfântul Apostol Marcu, să Vă aducem binecuvântarea Evanghelistului, a sfinților asceți, a monahilor care și-au sfințit viața și a marilor părinți și teologi ai vestitei Cetăți a Alexandriei.

Am venit să ne întâlnim cu persoane respectate și iubite, de care ne leagă aceeași credință, același „Sfânt Potir”, aceeași nădejde de mântuire și, mai ales, aceeași Persoană unică a Domnului nostru Iisus Hristos, Care a pătimit, S-a răstignit, a fost îngropat și a înviat, pentru noi și a noastră mântuire.

În data de 9 octombrie 2011, s-au împlinit 7 ani de când, din mila lui Dumnezeu, Smerenia Noastră a primit răspunderea arhipăstoririi Străvechii Biserici a Alexandriei. Șapte ani de strădanii deosebite, de luptă și trudă, dar și de binecuvântări revărsate asupra noastră de Multmilostivul Dumnezeu, Care lucrează și se descoperă în chip tainic inimilor curate și bune ale africanilor, dornici ca Adevărul și Lumina cea neapusă să strălucească în viața lor.

Șapte ani de călătorii misionare pe imensul continent african, continentul viitorului. Am făcut aceste călătorii pentru ca frații noștri să se formeze spiritual și să simtă alinare în fața numeroaselor probleme de viață, cu care se confruntă. Responsabilitatea noastră este mare. Aceasta, deoarece purtăm pe umeri comoara covârșitoare a moștenirii apostolice și patristice a Luminătorului Străvechii noastre Biserici, Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu, și a urmașilor săi, mari personalități ale Bisericii.

Suntem chemați să propovăduim pe Hristos Cel răstignit și înviat unei lumii foarte variate și foarte complexe, alcătuită din atâtea seminții, fără să contestăm tradițiile, particularitățile și limbile lor.

Totodată, suntem chemați să păstorim miile de frați ortodocși care trăiesc în Africa, dar sunt originari din alte părți. Comunități de greci, ruși, români, sârbi și altele înfloresc și își desfășoară activitatea pe teritoriul aflat în jurisdicția spirituală a Tronului nostru Patriarhal. Ne bucurăm în mod deosebit pentru realizările și progresul fiilor noștri duhovnicești, fără excepție, pe care îi păstorim cu toată grija părintească și le respectăm specificul lor etnic. De aceea, și preoții trimiși de Patriarhiile din țările lor de origine, cu încuviințarea și binecuvântarea noastră, își îndeplinesc îndatoririle pastoral-misionare și liturgice sub omoforul ierarhului locului, dependent canonic de Patriarhia Alexandriei, folosind limba lor maternă, conform propriilor tradiții liturgice.

Preafericirea Voastră,

Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre,

Ne aflăm aici lângă Preafericirea Voastră, în urma invitației pe care ne-ați adresat-o cu multă dragoste frățească, ca să participăm la manifestările liturgice și duhovnicești, prilejuite de sfânta pomenire a Cuviosului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, a cărui binecuvântare am primit-o cu toții. În felul acesta, urmăm unui vechi obicei al Bisericii pentru întărirea comuniunii dintre Noi și pentru reînsuflețirea spirituală a relațiilor frățești seculare dintre Patriarhia Noastră și Biserica Ortodoxă Română.

După cum spuneam și ieri, la împreuna-liturghisire patriarhală, relațiile de cooperare și reciprocitate dintre Bisericile Noastre datează încă de la sfârșitul secolului al XVI-lea, fiind temeluite de doi Sfinți Patriarhi ai Alexandriei, Meletie Pigas și Chiril Lukaris. De atunci, legăturile dintre noi s-au călit tot mai mult, generând sprijin reciproc în momente critice de răscruce din istoria Bisericilor Noastre.

Nemăsurata milă a lui Dumnezeu a pus pe umerii noștri, arhiereii celor două Biserici, responsabilitatea de a continua să înaintăm împreună, pe calea unității, în duhul iubirii frățești, făcându-ne răspunzători înaintea judecății istoriei bisericești. Este datoria noastră comună să păstrăm, să apărăm și să transmitem mai departe generațiilor următoare comoara moștenirii sfinte, pe care și noi am primit-o de la înaintașii noștri, moștenirea pe care Sfinții Părinți ai Bisericii au consfințit-o odinioară, fără să o altereze. Ei ne-au încredințat-o prin sfintele canoane, prin scrierile și tradițiile sfinte, prin cuvintele, proorociile și poruncile lui Dumnezeu, care nu pot fi schimbate. Toți cunoaștem foarte bine că suntem păstrători, păzitori și apărători ai acestei imense bogății spirituale. Nimic nu adăugăm și nimic nu lăsăm la o parte, așa cum rostim în mărturisirea credinței arhierești, respectându-ne și cinstindu-ne pe noi înșine și unii pe alții.

Pe baza acestor premize ne întâlnim astăzi în cadrul acestei ședințe solemne a Sfântului Sinod, prin care dăm expresie încă o dată, în mod hotărât, sistemului sinodal de conducere al Bisericii Ortodoxe Răsăritene, în cadrul jurisdicțiilor canonice ale Bisericilor Autocefale locale. Pe de o parte, ne obligăm să respectăm la modul absolut hotarele geografice ale acestor jurisdicții, iar pe de altă parte, suntem datori să luăm parte, în spiritul dragostei frățești, la strădaniile pastoral-duhovnicești ale Bisericilor surori.

Bucurându-ne, așadar, de adierea de vânt lin care se simte bătând în aceste momente, Vă îmbrățișăm cu sfântă sărutare frățească pe fiecare ierarh în parte. Pururea sunteți împreună cu noi în fiecare rugăciune smerită pe care o înălțăm „pentru sfintele lui Dumnezeu Biserici…”. Dar sunteți alături de noi și în orice împrejurare dificilă prin care trecem în Orientul Mijlociu și în Africa de Nord, atât de greu încercate. Sunteți alături de noi, fie că ne aflăm în pădurile tropicale inaccesibile, fie sub soarele dogoritor al savanei africane, fie în arșița insuportabilă a pustiului. Rugăciunile Preafericirii Voastre, ale Înaltpreasfințiilor și Preasfințiilor Voastre ne însoțesc în chip tainic, oriunde ne-am afla și ne dau putere să ne continuăm drumul și să ducem mai departe smerita noastră apostolie. Misiunea noastră nu este alta decât aceea de a semăna, cu timp și fără timp, sămânța Cuvântului Sfintei Evanghelii în Africa, împreună cu misionarii de astăzi, arhierei, preoți, diaconi și monahi, precum și cu ceilalți ostenitori ai Tronului nostru Apostolic și Patriarhal.

Vă rugăm să înălțați rugăciuni pentru biruință în lupta grea ce ne este pusă înainte, după cum și noi ne rugăm fierbinte pentru bunastatornicie a Sfintei Biserici a lui Dumnezeu din România, care drept învață cuvântul adevărului Său.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și părtășia Duhului Sfânt să fie cu noi cu toți. Amin.

Comentarii Facebook


Știri recente