Cuvantul IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, la slujba de inmormantare a victimelor tragicului accident de la Iasi

Familiei regretatei Mioara Minodora Hauta

Familiei regretatei Dr. Liliana Puiu

Indurerate familii,

Intristati medici si asistenti medicali,

Intristata adunare,

Am aflat cu multa durere de trecerea neasteptata din aceasta viata, in urma unui tragic accident de elicopter, a bunilor credinciosi: medicul Liliana Puiu, asistenta medicala Mioara – Minodora Hauta, locotenent – colonel Valentin Stanescu si capitan – comandor Augustin Toma.

Aflati in slujba aproapelui, a omului bolnav, salvatori a sute de vieti, acesti frati ai nostri au murit la datorie, fiind mereu pregatiti sa raspunda oricarui apel disperat, sa aduca alinare si speranta oamenilor incercati de boala si suferinta.

Misiunea lor a fost intotdeauna dificila si riscanta. Era, insa, apreciata umanim. Se bucurau de recunostinta oamenilor pe care i-au salvat, de respectul colegilor si al tuturor celor care au aflat de lucrarea lor nobila.

Pe langa profesiunea de asistenta medicala, implinita cu responsabilitate si daruire, Mioara – Minodora Hauta a laudat ani la rand, prin cantare si rugaciune curata, pe Dumnezeu Cel in Treime slavit, facand parte din corala Catedralei mitropolitane din Iasi.

Obisnuiti mereu sa zboare in vazduh, in ziua de 9 ianuarie 2006, dupa judecati care ne sunt ascunse noua, sufletele lor s-au inaltat la Dumnezeu, la Hristos Cel pe Care ei L-au slujit aflandu-L in chipul celor bolnavi si suferinzi.

Ei toti raman astfel un exemplu pentru tineri, in special, dar si pentru noi toti, prin modul in care au inteles ca vietuirea in Hristos trebuie insotita de daruirea de sine, de slujirea aproapelui si de dragostea fata de Biserica Sa.

Prin daruirea lor sincera si prin aceasta intelegere matura a urmarii credintei, in ciuda tragicului lor accident, ei vor ramane in inimile noastre ca o candela mereu aprinsa care arata calea dreptei credinte.

In aceste momente de durere si de grea incercare, rugaciunea pentru ei si pomenirea lor cu recunostinta ramane legatura de iubire mai tare decat moartea si mangaiere pentru suflet.

Dincolo de vremelnicia acestei vieti, cei care au trait in credinta pe pamant, se vor intalni in Imparatia lui Dumnezeu, intr-o comuniune vesnica de iubire, in lumina si odihna sfintilor.

Acum, adresam un cuvant parintesc de mangaiere sufleteasca familiilor, colegilor si tuturor celor care i-au cunoscut si apreciat, cu credinta vie in nemarginita iubire a lui Hristos fata de oameni si rugam pe Bunul Dumnezeu sa le ierte orice au gresit cu lucrul, cu cuvantul si cu gandul, sa le socoteasca ca dreptate faptele lor cele vrednice si sa odihneasca pururea sufletele lor in lumina fetei Sale.

Vesnica lor pomenire din neam in neam!

Cu parintesti condoleante si binecuvantari pentru familiile indurerate,

† Daniel,

Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

Comentarii Facebook


Știri recente