Cuvânt de prețuire și binecuvântare a femeii

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii, marți, 8 martie 2011:

Deși Ziua Internațională a Femeii nu este o sărbătoare creștină, ci o expresie a umanismului secularizat, totuși ea poate fi un prilej de a evidenția prețuirea pe care o acordă Biserica femeii credincioase.

Anul acesta, sărbătorirea Zilei Internaționale a Femeii (8 martie) poate fi conexată cu o temă de reflecție majoră în Biserica Ortodoxă Română. Este vorba de importanța „Sfintei Taine a Cununiei”, ca sfințire a legăturii de iubire dintre bărbat și femeie sau încoronarea lor „cu cinste și mărire”, pentru a trăi o viață binecuvântată în vederea fericirii și a mântuirii. Prin această sfântă Taină a Cununiei, femeia fecioară devine soție și apoi mamă, dacă naște copii. Unirea aceasta a fost binecuvântată de Dumnezeu mai întâi în Rai (Facere 2, 24), iar Hristos-Domnul a sfințit Nunta la Cana Galileii, unde a participat împreună cu Mama Sa și cu sfinții Săi ucenici, săvârșind acolo prima Sa minune, adică prefăcând apa în vin, spre bucuria tuturor, grație mijlocirii Maicii Domnului. Prin aceasta, se vede că familia se află în centrul iubirii și binecuvântării lui Hristos și în grija Bisericii Sale. Luminat de Evanghelia lui Hristos, creștinismul a consacrat definitiv în istorie demnitatea supremă și valoarea unică a persoanei umane, indiferent de gen, rasă ori poziție socială. Faptul că „în Hristos nu mai este nici bărbat, nici femeie” (cf. Galateni 3, 28) înseamnă că și unul și celălalt sunt în primul rând persoane, adică ființe raționale, libere și iubitoare, create după chipul lui Dumnezeu sau al Sfintei Treimi (cf. Facere 1, 27). Deci, bărbatul și femeia ca persoane sunt ființe egale și complementare, chemate la comuniune de iubire, dincolo de orice condiționări fizice, biologice sau sociale. În această perspectivă, relația care se stabilește între dimensiunea umană masculină și cea feminină nu mai poate fi gândită ca un raport de forțe concurențiale în plan biologic, intelectual și social. Iar în plan spiritual, sfințenia exprimă cel mai bine egalitatea dintre bărbat și femeie, întrucât sfinții bărbați și sfintele femei din calendar se bucură de aceeași cinstire din partea Bisericii. Arhetipul iubirii dintre bărbat și femeie este legătura de iubire dintre Dumnezeu și umanitate, mai precis iubirea sfântă dintre Hristos și Biserica Sa, numită nu doar Trup al lui Hristos (cf. 1 Corinteni 12, 27; Efeseni 4, 12), ci și Mireasă a lui Hristos (cf. Apocalipsa 19, 7; 21,9).

Prin iubirea milostivă și binecuvântarea sfințitoare a Preasfintei Treimi, femeia a devenit, în Maria din Nazaret, Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară, pentru ca în Fiul ei, Iisus Hristos, să fie veșnic unite Dumnezeirea și umanitatea. Astfel, femeia credincioasă și smerită a fost chemată să nască pe Fiul lui Dumnezeu ca Om pe pământ, pentru ca umanitatea să se poată înălța la viața cerească. După modelul Maicii Domnului, vocația sfântă a femeii este de a da viață și de-a cultiva comuniunea de viață în familie și societate, întrucât numai comuniunea de iubire smerită poate fi viață adevărată. Astfel, însăși participarea femeii la viața publică are, de cele mai multe ori, o considerabilă pondere benefică. Femeia aduce un plus de suflet, de căldură, de comuniune prin prezența, cuvintele și activitatea sa, participarea ei afectivă la promovarea vieții în comuniune fiind un factor pozitiv, uneori chiar esențial în demersul de soluționare promptă a unor cazuri de suferință socială.

Astăzi trăim într-o lume înrobită de goana după profitul material imediat și multiplu, încât omul pierde tot mai mult sensul vieții sale și capacitatea de-a discerne între valorile perene și succesele efemere, între noblețea sufletului și abilitatea pragmatică. Odată cu pierderea acestui discernământ, slăbește atât credința omului în dobândirea vieții veșnice sau a mântuirii, cât și iubirea adevărată în familie și societate. Prin urmare, este vital să ieșim din carapacea individualismului nostru egoist și să cultivăm iubirea smerită față de Dumnezeu și de semenii noștri. În acest sens, să ne gândim astăzi, în stare de rugăciune și solidaritate, în primul rând la mulțimea femeilor care suferă din cauza sărăciei, șomajului, bolilor, migrației, divorțului, singurătății, violenței domestice și multor umilirii. De asemenea, să ne gândim, cu prețuire și recunoștință, la mulțimea femeilor credincioase și harnice, înțelepte și curajoase care ajută familia, Biserica și societatea să cultive darul sfânt al vieții ca existență în comuniune de iubire față de Dumnezeu și de semeni. Adresăm tuturor femeilor, dar mai ales celor care sunt soții și mame credincioase, cuvânt de prețuire și binecuvântare pentru prezența și lucrarea lor benefică în familie, Biserică și societate.

Preasfânta Treime, pentru rugăciunile Maicii Domnului și ale tuturor sfinților, să lumineze și să umple de bucurie toată lucrarea cea bună și folositoare a femeilor din poporul român, întru mulți și fericiți ani!

†DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente