Mărturisirea păcatelor înaintea duhovnicului trebuie să fie:
- Completă, adică să cuprindă toate păcatele săvârșite după botez sau, mai exact, de la ultima spovedanie, și să nu ascundă nimic din cele făptuite;
- Sinceră și făcută de bunăvoie;
- Secretă (făcută în taină);
- Cu umilință și cu zdrobire de inimă, adică având cu părere de rău pentru păcatele săvârșite și cu dorința sinceră de a nu le mai face. Simpla mărturisire sau înșirare a păcatelor fără pocăință adevărată și fără hotărâre de îndreptare nu aduce iertarea păcatelor, căci zice Domnul: „De nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel” (Luca 13, 5). Totul este ca, de la o mărturisire până la alta, creștinul să se ostenească a-și îndrepta cât mai mult viața, desăvârșindu-se mereu în virtute.
(Extras din „Îndemnuri și rugăciuni pentru spovedanie și împărtășanie„, Ed. IMBOR, București, 2014)
