Sfânta Lumină de la Ierusalim sau „Focul Sfânt”, cum mai este numită, este cea mai clară dovadă a dreptei credințe, cea mai evidentă dintre minunile creștine care se petrec în Biserica Ortodoxă. Sfânta Lumină se pogoară numai la rugăciunile Patriarhului ortodox al Ierusalimului. În rândurile care urmează vă prezentăm informații mai puțin cunoscute de publicul larg referitoare la ceea ce se petrece în Sfântul Mormânt, în timpul rânduielii liturgice din Marea Sâmbătă.
Patriarhatul ortodox din Ierusalim nu are un typikon scris referitor la rânduiala săvârșită pentru coborârea Luminii Sfinte. Patriarhii care au săvârșit acest ritual au lăsat puține mărturii cu privire la înălțătorul moment. În schimb, rugăciunea specială pentru primirea Sfintei Lumini există într-o formă tipărită. Aceasta este citită de către patriarh cât timp stă în Sfântul Mormânt. Originea rugăciunii nu este cunoscută. Restul slujbei este săvârșit întocmai cu tradițiile transmise de la un întâistătător la altul, pe cale orală sau prin însemnări liturgice disparate.
În prezent, se cunosc două descrieri ale ritului. Una, cu puține detalii, care aparține lui Lionel Cust, un ofițer districtual britanic în Ierusalim, publicată într-o colecție de rapoarte confidențiale asupra statu-quoului Țării Sfinte la sfârșitul anilor â20 ai secolului trecut, și alta aparținând unei anume Ioanna Tsekoura, din anii â90 ai aceluiași secol, apreciată de fostul patriarh Diodoros al Ierusalimului ca fiind o sursă demnă de încredere. Informații despre Sfânta Lumină aduce și Episcopul Auxentios al Foticeii în cartea sa „Lumina Sfântă de la Ierusalim”.
Evenimentele care preced pogorârea Luminii Sfinte
Conform acestor surse, două evenimente neliturgice preced celebrarea ritului Luminii Sfinte din Marea Sâmbătă. Primul, perchiziționarea Sfântului Mormânt, care durează o oră și are ca scop îndepărtarea oricărei surse de foc din interiorul lui. Percheziția implică trei inspecții separate, care încep la ora 10:00, și este condusă de un paznic musulman stabilit pentru Sfântul Mormânt, în prezența clericilor armeni, copți și iacobiți. Cel de-al doilea eveniment neliturgic, sigilarea ușii Sfântului Mormânt, se petrece la ora 11:00. Garda musulmană pune o bandă albă printre cele două mânere ale ușii, sigilând-o cu ceară. În jurul orei 12:30, patriarhul ortodox vine în Biserica Învierii, unde corurile cântă în limbile greacă și arabă „Învierea Ta Hristoase, îngerii o laudă în ceruri și pe noi pe pământ ne învrednicește cu inimă curată să Te slăvim!”. Urmat de episcopi și ceilalți clerici, înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt, oprindu-se în fața intrării. În timp ce se cântă „Lumină lină”, Patriarhul își scoate veșmintele și mitra și se supune percheziționării primarului orașului și șefului poliției, pentru a se dovedi că nu are asupra sa nici un dispozitiv cu care să poată aprinde vreo lumânare. După acest moment, se deschide ușa Sfântului Mormânt. Patriarhul îmbrăcat numai în stihar intră înăuntru însoțit de episcopul armean, care rămâne în Capela Îngerului, după care ușa este închisă. În interior, Patriarhul îngenunchează înaintea dalei de marmură ce acoperă mormântul, pe care se află o candelă neaprinsă și cărticica cu rugăciunea Luminii Sfinte. Cartea este ținută deschisă de o lumânare neaprinsă. Patriarhul are asupra sa patru mănunchiuri de lumânări neaprinse, fiecare conținând câte 33 de bucăți. Cu acestea va transmite Lumina Sfântă. În lumina slabă a Sfântului Mormânt, începe să citească rugăciunea pentru pogorârea Luminii Sfinte.
Patriarhul împarte Sfânta Lumină credincioșilor
După ce rostește această rugăciune, Sfânta Lumină aprinde candela de pe Sfântul Mormânt și cele patru legături de lumânări. Patriarhul iese în Capela Îngerului unde dă unul din mănunchiuri episcopului armean, apoi, printr-o deschizătură a Sfântului Mormânt, dă lumină unui preot arab ortodox, care o duce în Biserica Anastasis pentru a o împărți credincioșilor. La cealaltă deschizătură, înmânează un alt mănunchi de lumânări, încât lumina să poată fi luată de catolicosul armean. Bate apoi la ușă și când se deschide iese împreună cu episcopul armean, trecând flacăra preoților copți și iacobiți, precum și celorlalți care așteaptă afară. Patriarhul se întoarce apoi la reședința sa. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 4 aprilie 2010, semnat de Dumitru Manolache)
