Cu prilejul Zilei Nationale a Romaniei, slujba de Te-Deum a fost oficiata la Iasi de un sobor de preoti si diaconi in frunte cu IPS Daniel

Cu prilejul zilei de 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei, in toate bisericile din tara s-a oficiat o slujba de Te-Deum, in semn de multumire adusa lui Dumnezeu pentru realizarea unitatii nationale a Romaniei acum 85 de ani, la 1 Decembrie 1918. La Catedrala Mitropolitana din Iasi, slujba de Te-Deum a inceput in jurul orei 12.00. A slujit un sobor de preoti si diaconi, in frunte cu Inalt Prea Sfintitul Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. La slujba au participat reprezentanti de seama ai autoritatilor de stat locale, civile si militare, printre care amintim: Ioan Avarvarei, prefectul judetului Iasi, Lucian Flaiser, presedintele Consiliului Judetean Iasi, Gheorghe Nichita, Primarul Municipiului Iasi, general de brigada Ioan Ciupei, comandantul Corpului 10 Armata.

La final, Inalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Daniel al Moldovei si Bucovinei a rostit un cuvant de invatatura, in care a subliniat importanta credintei in realizarea Marii Uniri: ‘Prea Cuviosi si Prea Cucernici Parinti, stimate autoritati civile si militare, iubiti credinciosi,

Ziua de astazi este deosebit de semnificativa ca zi nationala pentru ca se implinesc 85 de ani de la faurirea Marii Uniri si anume de la realizarea idealului de unitate a poporului roman, care a fost un proces indelungat care s-a implinit sau s-a desfasurat in etape succesive, cu multe jertfe, cu multe eforturi pe plan national si international, si cu multa demnitate. De aceea, ziua de astazi este nu doar Ziua Unitatii noastre Nationale, ci si ziua altor virtuti nationale care decurg din realizarea unitatii, anume si ziua libertatii si demnitatii noastre. Cand se realizeaza unitatea unui popor, se afirma si libertatea lui si demnitatea lui in fata propriei constiinte si in fata constiintei universale.

In realizarea unitatii nationale, Moldova a dus o contributie fundamentala. La procesul de reintregire a hotarelor tarii noastre si de realizare a unitatii poporului roman, a unitatii politice, pentru ca el avea unitatea spirituala de la inceput si a fost cultivata unitatea spirituala in primul rand de catre Biserica, Moldova a contribuit in mod decisiv atunci cand a contribuit la realizarea Unirii din 1859, cand pe altarul unitatii nationale, Moldova a dus ca jertfa atat renuntarea la capitala, cat si faptul ca a trimis de aici din Iasi pe domnitorul Unirii, pe Alexandru Ioan Cuza. In timpul primului Razboi Mondial, dupa ocuparea Munteniei si Olteniei de catre trupele puterilor centrale si dupa semnarea pacii de la Buftea-Bucuresti, conducerea Romaniei s-a refugiat la Iasi. Aici, la Iasi, la Mitropolie a stat regele si regina, iar Teatrul National a devenit Parlamentul Romaniei. De aici erau incurajati ostasii ca sa lupte in timpul razboiului, pe campul de lupta. De aici au fost incurajate toate fortele care aspirau spre realizarea unitatii nationale. Alba Iulia este simbolul nu doar al unui eveniment, ci si simbolul incoronarii unui proces de unificare si anume: procesul de unificare al romanilor desfasurat in etape. In acelasi an 1918, in luna martie, se alipise la Tara Mama, Basarabia, in luna noiembrie, Bucovina, iar la 1 Decembrie 1918 s-a alipit Ardealul, Banatul si Crisana. Aceste provincii romanesti incheiau procesul de reintregire al hotarelor tarii noastre. Actul de la 1 Decembrie 2003, sau mai bine zis, procesul de unificare din 1918, a fost realizat in primul rand prin credinta puternica in dreptatea dumnezeiasca si prin cultivarea acestei credinte, adesea cu multe jertfe, dar si cu multa inteligenta, cu multa agerime a spiritului romanesc care a stiut sa prezinte motivatiile idealului sau, nu numai in tara, ci si in strainatate.

Ceea ce dorim sa subliniem noi este recunostinta pe care trebuie sa o aratam lui Dumnezeu Care ne-a ajutat sa implinim aceasta mare lucrare, pentru ca foarte adesea s-a vorbit de un miracol al acestei unitati, de o minune, pentru ca evenimentele din vremea respectiva nu erau in favoarea noastra. Existau opinii foarte diferite in clasa politica, fiecare motivata intr-un anumit sens. Dupa ce armata romana a fost infranta, dupa ce Bucurestiul a fost ocupat, era foarte greu sa se mai ceara intregirea Romaniei cu Transilvania. Totusi, ostasii romani care au ocupat Budapesta si jertfele multor romani, la care s-a adaugat deosebita inteligenta a diplomatiei romane, au conlucrat cu harul lui Dumnezeu Care doreste sa se afirme in istorie, nu numai in viata persoanelor, ci si in viata popoarelor. Dumnezeu este Cel Care binecuvinteaza nu numai persoanele, ci si popoarele. Jertfele multe ale romanilor in pastrarea credintei si a unitatii lor spirituale au fost rasplatite cu actul sfant si mare al Unirii din 1918. Deci, recunostinta noastra fata de Dumnezeu este nu numai o datorie morala, ci si un mijloc de a ne cultiva in continuare demnitatea noastra nationala. Un popor care-si uita radacinile si care nu-si mai pomeneste eroii, nu mai are o demnitate deplina in fata lui Dumnezeu si in fata omenirii.

In al doilea rand, ziua de astazi, prin rugaciunea de Te-Deum, adica de multumire adusa lui Dumnezeu, este si un act de recunostinta fata de eroii romani care s-au jertfit pentru realizarea unitatii noastre nationale.

In al treilea rand, acesta moment solemn de rugaciune si de multumire adusa lui Dumnezeu este si un moment de cerere. Ati auzit in rugaciunile care s-au citit se cere ca asa cum Dumnezeu a ajutat poporul roman in trecut, sa-l ajute si acum sa-si pastreze unitatea sa, credinta sa, identitatea sa.

Este mare nevoie ca deodata cu recunostinta pentru realizarile din trecut ale poporului sa cerem lui Dumnezeu si sa cultivam si noi, conlucrand cu harul lui Dumnezeu, aceste virtuti stramosesti. Desigur, nu se poate trece cu vederea faptul ca in hotarele actuale ale Romaniei nu mai sunt toate provinciile din 1918. Sunt romani din Basarabia si Bucovina care sunt in afara hotarelor tarii de acum si care au nevoie de sprijinul nostru spiritual si cultural. chiar daca nu se poate reface unitatea politica, ceea ce ar fi un lucru foarte dificil astazi, totusi nu trebuie sa uitam unitatea spirituala, identitatea culturala, mai ales ca in Uniunea Europeana se doreste ca identitatea minoritatilor sa se pastreze si sa fie cultivata ca o bogatie spirituala a Europei intregi. De aceea, deodata cu recunostinta pentru realizarea Marii Uniri, noi trebuie sa ne intarim sufleteste si mai mult constiinta datoriei de a mentine legatura spirituala cu romanii de pretutindeni.

In lumea de astazi se doreste pe de o parte unitatea, iar pe de alta, ca fiecare popor sa-si mentina identitatea sa proprie ca o conditie a contributiei sale la bogatia spirituala universala. Deodata cu integrarea europeana trebuie sa ne pastram integritatea noastra nationala. Aceasta este calea cea mai inteleapta pe care noi o vedem ca sansa atat a deschiderii noastre internationale, cat si a contributiei noastre nationale in acest buchet al valorilor universale.

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat cu cativa ani in urma ca data de 30 noiembrie sa fie sarbatoarea nationala bisericeasca ca zi de pomenire a Sfantului Apostol Andrei, cel Intai chemat, Ocrotitorul Romaniei, apostolul care a predicat, pentru prima data, pe teritoriul tarii noastre, Evanghelia mantuirii, Evanghelia iubirii, Evanghelia Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Deci, sarbatoarea Sfantului Apostol Andrei este o pregatire spirituala pentru ca sa serbam sarbatoarea Zilei Nationale a Romaniei, subliniind importanta credintei ca baza a realizarilor noastre de unitate, demnitate si libertate nationala.

Rugam pe Bunul Dumnezeu sa ne daruiasca curaj, intelepciune, credinta puternica si bucuria de a cunoaste totdeauna radacinile demnitatii noastre, binefacerile unitatii noastre si frumusetea demnitatii noastre in fata lui Dumnezeu si a oamenilor. Cu prilejul Zilei Nationale a Romaniei dorim tuturor Ani Multi si Binecuvantati, cu bucuria de a fi romani, cu bucuria de a lucra pentru unitatea si demnitatea noastra, cu bucuria de a arata in lume ca putem sa fim deodata noi insine si in comuniune cu altii, dupa chipul sfintei Treimi in care se pastreaza deodata unitatea si diversitatea persoanelor prin daruire reciproca si prin iubire sfanta.’

Comentarii Facebook


Știri recente