Hramul Mănăstirii „Sfântul Ilie” din Toplița este un bun prilej pentru pelerinii din întreaga țară să viziteze o ctitorie frumoasă a patriarhului Miron Cristea. Aici, viața monahală se împletește armonios cu cea culturală, muzeul mănăstirii oferind vizitatorilor o impresionantă întoarcere în timp, la vechile cazanii. Sfânta Liturghie de la hram a fost oficiată de Înalt Preasfințitul Arhiepiscop Ioan al Episcopiei Covasnei și Harghitei, informează ‘Ziarul Lumina’.
Hramul Mănăstirii „Sfântul Ilie” din Toplița este an de an un moment de popas duhovnicesc pentru sute de credincioși din județele Harghita, Mureș și Bistrița. Evlavia lor deosebită pentru această mănăstire îi aduce în pragul mănăstirii încă de seara, pentru a participa la slujbele religioase oficiate în biserica mănăstirii, începând cu Vecernia, continuând cu Privegherea din timpul nopții și cu Sfânta Liturghie arhierească. Hramul acestei mănăstiri, pe lângă aportul său sufletesc, este și o fericită încununare a unei manifestări intitulate ‘Zilele culturale Miron Cristea’, eveniment care se desfășoară în fiecare an la Toplița, în perioada 17-20 iulie. Este un simpozion internațional cu tematică istorică, literară și teologică, desfășurat pe mai multe secțiuni, printre care și ‘Credința străbună’, și ai căror participanți sunt invitați de onoare la hramul mănăstirii.
În acest an, starețul mănăstirii, arhimandritul Mihail Goia, a organizat cel de-al 40-lea hram de când conduce viața spirituală a viețuitorilor de la Toplița. Numele său se leagă, așadar, de acest așezământ, de revigorarea sa spirituală, dar și de viața duhovnicească a preoților din împrejurimi, care au găsit mereu în persoana sa un iscusit sfătuitor.
Anul acesta, Liturghia arhierească din ziua hramului a fost oficiată de Înalt Preasfințitul Arhiepiscop Ioan al Episcopiei Covasnei și Harghitei, înconjurat de un sobor numeros de preoți. Sutele de credincioși, pelerinii veniți din alte părți au umplut aleile și pajiștile mănăstirii pentru a se ruga, pentru a fi binecuvântați și pentru a fi alături de obștea mănăstirii la marea sărbătoare a hramului.
„Există sfinți în fiecare familie”
În cuvântul de învățătură de la Sfânta Liturghie, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioan a prezentat credincioșilor învățătura despre sfințenie și a subliniat faptul că toți oamenii sunt chemați să devină sfinți. „Există sfinți în fiecare familie. Nu ne-a dat nimeni certificate de sfințenie pe pământ. Sfințenia, însă, este descoperită doar de Dumnezeu. Sfinți pot fi bunicii, care îndeamnă spre Biserică, pot fi părinții care transmit frica de Dumnezeu și putem fi și noi, cei care le trimitem mai departe. Să dea Dumnezeu să mergem pe cărarea pe care merg sfinții, adică pe cărarea raiului”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Ioan.
Sărbătoarea hramului s-a încheiat într-o atmosferă duhovnicească, credincioșii primind binecuvântarea chiriarhului locului. „Din această gură de rai, am plecat cu toții la casele noastre, lăsând părinții acestei mănăstiri să mențină și să se îngrijească de candela aprinsă aici de patriarhul Miron Cristea”, a încheiat ierarhul.
Important centru spiritual
Mănăstirea ‘Sfântul Prooroc Ilie’ din Toplița se află pe albia superioară a Mureșului, la întretăierea județelor Harghita și Mureș, și se impune ca autoritate spirituală, ca vatră creștinească și românească. Așezământul monahal a devenit de-a lungul vremii un important centru spiritual, prin implicarea directă a ctitorului Miron Cristea, primul patriarh al României. ‘În valvârtejul grijilor pentru trebuințele vieții, opriți-vă uneori și în fața acestui sfânt lăcaș, intrați barem pentru o clipă în bisericuța lui și ascultați slujbele cuvioșilor călugări, care zilnic se roagă pentru binele și sănătatea voastră, pentru mângâierea și mântuirea sufletelor voastre’, spunea Patriarhul Miron Cristea în 1929.
Începuturile mănăstirii se leagă de strămutarea vechii bisericuțe de lemn din comuna vecină Stânceni, un frumos monument istoric construit în 1847, în chiar grădina părinților patriarhului Miron Cristea. Ea a fost așezată pe un fundament solid de piatră, pictată în interior și împodobită cu catapeteasmă, strane și clopote. Lăcașul de cult a fost resfințit în 1928, în prezența Patriarhului Elie Miron Cristea, și a fost închinat Sfântului Ilie. O îndatorire firească l-a determinat pe patriarhul Miron să amenajeze o criptă în care odihnesc părinții săi, sub talpa vestică a bisericii. Mănăstirea a rămas sub jurisdicția directă a patriarhului, după dorința acestuia, ca stavropighie, iar după trecerea sa la Domnul a revenit eparhiei locului.
Odată cu strămutarea bisericuței de lemn, s-au efectuat și primele lucrări de amenajare și de construcție necesare întemeierii ansamblului monahal. Au fost construite, astfel, clopotnița de la intrarea principală în mănăstire și clădirea stăreției. O parte din materialele de construcție au provenit chiar din fosta casă părintească a patriarhului Miron Cristea. După realizarea acestor lucrări din perioada 1923-1928, mănăstirea a beneficiat în continuare de atenția nemijlocită a patriarhului. Chiar dacă nu s-a stins viața spirituală în această mănăstire, după cel de al Doilea Război Mondial, puținii viețuitori au avut de îndurat mari încercări din partea regimului totalitar.
Anul 1970 a însemnat pentru Mănăstirea ‘Sfântul Ilie’ un moment important în dezvoltarea sa. Este anul în care părintele stareț, arhimandritul Mihail Goia, vine aici și inițiază o serie de lucrări, care l-au făcut cunoscut ca cel de al doilea ctitor. Prima măsură care a trebuit luată au fost conservarea bisericii monument istoric și a celorlalte anexe, efectuându-se ample lucrări de restaurare. Ulterior, s-au realizat construcții noi, printre care o biserică paraclis, mult mai spațioasă pentru pelerinii care îi calcă pragul, și o clădire anexă cu două nivele.
Patrimoniul mănăstirii
Într-un spațiu special amenajat funcționează și muzeul mănăstirii, deschis publicului larg la 30 mai 1995. Aici se pot vedea cărți religioase unice în lume, cum ar fi fragmente din Psaltirea tipărită în anul 1544 la Mileșevo, manuscrisul Cazaniei lui Varlaam, caligrafiat la sfârșitul secolului al XVII-lea, un exemplar din Cazania tipărită a lui Varlaam (1643) și Evanghelia de la București (1682). Muzeul deține și o valoroasă colecție de icoane populare reprezentative pentru secolul al XVIII-lea, o serie de obiecte liturgice din același secol și alte obiecte bisericești mai noi.
Memoria ctitorului este cinstită în mod deosebit prin dedicarea unei săli speciale, amenajată în incinta muzeului, în care sunt expuse unele din obiectele personale ale patriarhului, cum ar fi o cârjă de arhiereu, paftaua, diverse medalii de bronz și argint sau portretele părinților. Printre odoarele mănăstirii se află și o icoană a Maicii Domnului, cunoscută ca făcătoare de minuni. A fost adusă de patriarhul Miron Cristea și donată mănăstirii, având următoarea inscripție: ‘Această sfântă icoană m-a însoțit în călătoria mea la patriarhia din Constantinopol, la Atena, la patriarhiile din Alexandria și Ierusalim, unde a stat un timp pe mormântul Domnului. Apoi în presara Înălțării Domnului a fost așezată lângă pristol din capela de la Golgota. Acolo, după Sfânta Liturghie oficiată de mine cu mare asistență, am sfințit-o eu, împreună cu alte icoane și obiecte, stropind-o cu agheazmă din Iordan, sfințită tot de mine pe o luntre în apa Iordanului. Ierusalim, 3 iunie 1927. Miron, Patriarhul României’.
