Criteriul Judecății din urmă este iubirea milostivă

Biserica Ortodoxă se află astăzi, 23 februarie 2014, în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți sau a Lăsatului sec de carne. În cuvântul de învățătură rostit după Sfânta Liturghie la Paraclisul Reședinței Patriarhale cu hramul Sfântul Grigorie Luminătorul Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat semnificațiile Pericopei Evanghelice de la Sf. Ev. Matei, capitolul XXV, versetele de la 31 la 46, citită astăzi în lăcașurile de cult.

Oamenii vor fi judecați pentru neomenia lor

„Criteriul Judecății din urmă este iubirea milostivă. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că ‘nu te judecă pentru că ești păcătos, ci pentru că nu te-ai pocăit de păcate’. Și judecă mai ales neomenia ta: că nu ai fost uman, că nu ai fost omenos. Nu ai folosit milostenia ca posibilitate de a șterge orice păcat. Deci, oamenii vor fi judecați pentru neomenia lor. Că nu au fost umani, nu au fost sensibili, nu au fost atenți la suferința celor din jur. Deci, judecata aceasta nu admite neutralitatea sau indiferența față de suferința semenilor. Ești milostiv, devii mântuit. Nu ești milostiv nu te mântuiești. De aceea, și alți Sfinți Părinți vorbind despre importanța milosteniei făcută față de cei săraci zic, de pildă Sfântul Grigorie de Nyssa, că săracii sunt portarii, păzitorii porților Împărăției Cerurilor, aspri judecători pentru cei nemilostivi, aspri acuzatori pentru cei nemilostivi și puternici apărători ai celor milostivi. Această Evanghelie a Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți ne arată că pe lângă rugăciunea smerită care am văzut-o în Duminica Vameșului și a Fariseului, pe lângă pocăința sinceră din Duminica Evangheliei Fiului risipitor, este mare nevoie de milostenie, de bunătate. De milostenie spirituală sau materială și anume, milostenia spirituală sau duhovnicească este o rugăciune pentru cel bolnav, pentru cel aflat în dificultate, un sfat bun, o prezență prietenoasă alături de un om singur și bolnav, iar milostenia materială înseamnă a hrăni pe cel flămând, a îmbrăca pe cel sărac, a ajuta cu un bănuț pentru medicamente pe cel bolnav, dar dacă nu putem arăta milostenie materială fiind noi înșine săraci trebuie să arătăm milostenie spirituală prin rugăciune pentru alții, prin prezența alături de ei”, a spus Preafericirea Sa.

Evanghelia ne cheamă la iubire milostivă și smerită

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a mai arătat faptul că „Sfântul Ioan Gură de Aur arată faptul că Hristos n-a zis ‘am fost bolnav și nu M-ați vindecat’ sau ‘am fost în temniță și nu M-ați eliberat’ pentru că nu este în puterea omului să vindece pe cel bolnav, ci a zis ‘am fost bolnav și nu M-ați cercetat, am fost în temniță și nu ați venit la Mine’. Deci, această prezență milostivă alături de cel în suferință aduce o ușurare, o participare la purtarea crucii lui pentru că nu este lăsat singur, că la suferința bolii nu se mai adaugă și suferința însingurării sau singurătății. Deci, Evanghelia ne cheamă la iubire milostivă și smerită și arată că în Împărăția lui Dumnezeu, a iubirii smerite și milostive a Preasfintei Treimi, nu pot intra cei care nu au adunat în inima lor, în sufletul lor iubire milostivă. De remarcat este faptul că Hristos Domnul vorbește despre două categorii de oameni. Nu zice buni și răi, ci binecuvântați și blestemați. Celor milostivi le spune că sunt ‘binecuvântații Tatălui ceresc, Tatălui celui milostiv din ceruri’, iar celor insensibili la suferința altora le spune cu un cuvânt aspru ‘Blestemaților, plecați de la Mine, îndepărtați-vă’. Și aceasta printr-o precizare deosebită și anume, că omul a fost de la început creat după chipul lui Dumnezeu cel milostiv și dacă nu ajunge la asemănarea cu Dumnezeu cel milostiv, prin iubire milostivă, prin fapte bune, nu se poate uni cu Dumnezeu cel milostiv. De aceea, le spune celor milostivi ‘Binecuvântații Tatălui Meu, veniți și moșteniți Împărăția Cerurilor pregătită vouă de la întemeierea lumii’. Aceasta înseamnă că Dumnezeu a pregătit pentru oameni nu iadul, ci Împărăția Cerurilor. Dacă spune celor nemilostivi ‘blestemaților, mergeți în focul cel veșnic’ Hristos Domnul îndată precizează în focul cel veșnic care este pregătit diavolului și îngerilor săi, slujitorilor săi. Cu alte cuvinte, vedem că iadul nu a fost pregătit pentru oameni, ci pentru diavoli, dar oamenii nemilostivi se aseamănă demonilor care nu au smerenie și iubire milostivă în ei. Deci, în mod liber ei s-au hotărât să se asemene diavolilor care sunt lipsiți de smerenie și iubire milostivă”.

Opera de caritate a Bisericii este inspirată din Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos

În privința deosebirii dintre oamenii milostivi și cei nemilostivi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai spus că „Această împărțire de fapt nu este una arbitrară, ci este făcută după criteriul iubirii milostive pe care Hristos Domnul o constată ca prezentă sau absentă în sufletul celor care vin la Judecata de Apoi. Pe frontispiciul Catedralei Patriarhale din București se află tocmai icoana Judecății de Apoi, însă momentul în care Hristos Domnul, Dreptul Judecător zice ‘Veniți binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția pregătită vouă de la întemeierea lumii’. Această binecuvântare a lui Hristos față de cei milostivi ne arată că numai cine trăiește în lumea aceasta adunând iubire milostivă prin rugăciune la Dumnezeu și o arată față de semeni înțelege că viața este binecuvântare de la Dumnezeu. Evanghelia Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți împreună cu alte texte din Sfânta Scriptură a Noului testament a contribuit mult la dezvoltarea operei filantropice sau de caritate a Bisericii. Această Evanghelie în care judecata neamurilor, a popoarelor se face după criteriul iubirii milostive a semenilor a inspirat nu numai milostenie individuală de la om la om, ci și instituții de caritate sau filantropice: case pentru bătrâni, cămine pentru copii, case pentru pelerini, spitale, farmacii, mai nou cabinete medicale pentru cei în suferință. De asemenea, o consolare și o prezență a Bisericii chiar în penitenciare unde avem capele și preoți de caritate ca întărire spirituală și consolare a celor care se află întemnițați. Deci, opera de caritate a Bisericii este inspirată din Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos. Când noi ajutăm pe semenii noștri care se află în nevoi devenim mâinile iubirii milostive a lui Hristos, devenim mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu. Oamenii se roagă lui Dumnezeu ca să fie ajutați, dar acei oameni care devin ajutor pentru semenii lor ca urmare a rugăciunilor către Dumnezeu sunt oameni receptivi la suferința altora și devin mâinile prin care Dumnezeu îi ajută pe cei neajutorați și prin aceasta înțelegem mai bine ce înseamnă Biserica – Trupul tainic al lui Hristos. Când devenim mâinile iubirii milostive a lui Hristos atunci arătăm că ne-am împărtășit cu Hristos cel milostiv și Sfânta Euharistie prezentă în noi lucrează iubirea milostivă care se arată în grija față de cei suferinzi, față de cei săraci. De aceasta Taina Sfântului Altar se leagă de Taina ajutorării semenilor noștri aflați în nevoi, în dificultate. Deci, noi ne spovedim pentru iertarea păcatelor, ne împărtășim pentru iertarea păcatelor și pentru viața de veci, dar și pentru a primi iubire din iubirea milostivă a lui Hristos pentru a arăta semenilor din jurul nostru care au nevoie de ea, spre slava Preasfintei Treimi și pentru a noastră mântuire. Amin !”

Duminica viitoare Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai sau a Lăsatului sec de brânză.

Comentarii Facebook


Știri recente