Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la sărbătoarea hramului Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, 24 iunie 2011:
„Fii credincios până la moarte
Și îți voi da cununa vieții”
(Apocalipsa 2, 10)
Între sărbătorile sfinte ale românilor, sărbătoarea anuală a Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, din 24 iunie, se bucură de o evlavie și o cinstire deosebită în rândul clerului și credincioșilor.
Ocrotitor al Sucevei, al Bucovinei întregi, al Moldovei întregi și al tuturor celor care-l cinstesc, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava este izvor de lumină și întărire pentru viața Bisericii noastre astăzi.
Mărturisitor și martir al credinței în veacul al XIV-lea, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava ne arată taina iubirii lui Hristos mai tare decât moartea. În el credința vie a biruit teama morții. De aceea, el ne cheamă astăzi să nu despărțim darul libertății de darul credinței și al sfințeniei vieții, făcându-ne următori îndemnului Sfântului Apostol Pavel, care spune: „Aduceți-vă aminte de înaintașii voștrii … și văzând cum și-au încheiat viața, urmați-le credința!” (Evrei 13, 7).
Această credință pe care avem datoria sfântă de a o păstra este dreapta credință sau Ortodoxia mărturisită în decursul istoriei, începând cu Sfinții Apostoli și până astăzi. Ea este expresia istorică vie a fidelității neîntrerupte, nedeformate și neștirbite a Bisericii față de adevărul și plinătatea „credinței dată sfinților, odată pentru totdeauna” (Iuda 1, 3), credință mărturisită de Sfinții Apostoli, de Sfinții Părinți și de toți mărturisitorii ortodocși de-a lungul veacurilor, clerici și mireni.
Adevărata frumusețe sau bogăție spirituală a Ortodoxiei se vede mai ales în tăria și statornicia cu care sfinții ei mărturisitori și martiri au păstrat adevărul credinței tainei Fiului lui Dumnezeu devenit Om, în timpul valurilor zbuciumate ale persecuțiilor din primele veacuri creștine, în timpul marilor controverse trinitare și hristologice, în timpul năvălirii popoarelor migratoare, a secolelor de stăpânire otomană, în timpul prozelitismului religios antiortodox și al comunismului totalitar și ateu.
Zidiți fiind pe temelia Apostolilor (Cf. Efeseni 2, 20), următori și moștenitori ai aceluiași dar și har, avem datoria sfântă de păstra și promova comoara cea de mare preț (Cf. II Cor 4, 7), adică dreapta credință unită cu dreapta viețuire a sfinților mărturisitori, martiri și cuvioși, a marilor voievozi jertfelnici, și a părinților noștri rugători, postitori și răbdători, mai ales în aceste vremuri de sărăcie materială, de criză spirituală a familiei și a societății secularizate, de migrație a românilor în alte țări, de scădere a populației României și de nesiguranță a zilei de mâine.
Să păstrăm dreapta credință și să cerem ajutorul sfinților pentru a înmulți iubirea părinților față de copii și a copiilor față de părinți, a soților între ei, pentru a spori duhovnicește în dragostea noastră față de Dumnezeu, de Biserică și neam.
Preamilostivul Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, să vă binecuvinteze pe toți, iubiți pelerini, și să vă răsplătească osteneala și dărnicia, evlavia și dorința de înnoire și sfințire a vieții, pentru a vă bucura împreună cu toți sfinții în Biserica lui Hristos de pe pământ și din ceruri, ducând în casele dumneavoastră pace și bucurie din pacea și bucuria sfinților lui Dumnezeu!
Cu multă prețuire și părintească binecuvântare,
†DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
