Copiii Asociației „Sfântul Stelian” ne oferă „Lumini și Umbre”

Sub denumirea „Lumini și Umbre” s-au adunat operele tinerilor pictori – icoane, peisaje și portrete -, pe diferite suporturi, alături de acuarele după stampe japoneze din secolele XVII-XIX și tablouri în ulei ale artistei românce, recunoscută și internațional, Ioana Wiesenthal.

Astăzi este ultima zi a expoziției de pictură deschisă marți, în Sala „Madrigal” a Hotelului InterContinental din București, și care se va încheia cu o licitație în scop caritabil, programată la ora 17:00. Fondurile strânse vor avea drept destinație exclusivă susținerea copiilor abandonați și dezavantajați, beneficiari ai proiectelor „Programul de pictură” și „Centrul de tip familial – Speranța pentru mâine” din localitatea Greaca, proiecte susținute de Asociația „Sfântul Stelian” din Capitală.

„Sper să vină cineva și să spună: «Dau 50 de milioane pe o icoană făcută de copii, ca să puteți duce în continuare programele!»”, ne-a spus plină de speranță Irina Drăgoi, președintele executiv al Asociației „Sfântul Stelian”. „Noi într-adevăr suntem în criză, nu apărem la televizor să spunem, dar cele 12 programe pe care le avem nu prea mai merg”, continuă aceasta. Și, din păcate, este purul adevăr. De aceea au primit cu bucurie propunerea Ioanei Weisenthal, cunoscuta pictoriță stabilită în Elveția, de a organiza o expoziție de pictură cu licitație. Artista care a avut mai multe expoziții în Occident a donat asociației peste 40 de creații personale, acuarele după stampe japoneze din secolele XVII-XIX și tablouri în ulei. Alături de acestea au adunat cele mai frumoase și pure creații ale copiilor săraci, cu părinți dezinteresați, orfani ori „chiriași” ai galeriilor subterane, dar care au găsit un sprijin în „Programul de pictură” de sâmbătă și un ajutor în Sfântul Spiridon. Așa se explică și de ce Sfântul Stelian este cel mai prezent personaj în operele tinerilor artiști.

„Ne trebuie bani ca să-i ajutăm și pe ceilalți copii”

Marți, 23 iunie, la deschiderea vernisajului, în Sala „Madrigal” a Hotelului InterContinental, închiriată și ea tot cu ajutorul unor persoane binevoitoare, i-am găsit pe câțiva dintre ei. Vorbeau cu mândrie despre picturile lor, dar cu toate că sunt cele mai valoroase pentru ei, fiecare a renunțat la ele pentru binele celorlalți. De la bucuria și exaltarea tipică copilăriei, pe care o aveau pe chip atunci când își „lăudau” opera, treceau imediat la seriozitatea și maturitatea unui om trecut prin încercările vieții, atunci când erau întreabați de ce au renunțaț la ele. „Acum, asociația, din cauza crizei, nu prea mai are bani, și am decis ca noi, copii, să facem o expoziție. Așa că ne-am apucat de pictat”, spune Toader Constantin Țuțuianu, de 13 ani, care l-a pictat pe Sfântul Stelian pentru că „ne ajută, ne apără de rele, este ocrotitorul nostru, al copiilor”.

„Am venit cu icoana Maicii Domnului cu Iisus, cu a Sfântului Arhanghel Mihail și cu Sfântul Stelian. Sunt bucuros că îmi pot vedea lucrările aici. Sper să le vadă oamenii și să le cumpere. Ne trebuie bani ca să-i ajutăm și pe ceilalți copii”, spune Ștefan Neaga, și el de 13 ani. „Eu am desenat o casă părăsită. Când am văzut-o prima oară, m-am gândit la copiii care nu au casă”, spune Ionuț Petre, care a trecut în clasa a VII-a, cu toate că are 14 ani. Era și un grup de fete sfioase, dar mândre de rochițele lor simple, însă frumoase. Încercau să dea explicații vizitatorilor. Elena Stativa, în vârstă de 13 ani, din clasa a VI-a, recunoaște că „sunt multe lucrări de ale mele pe aici. Îmi place la cercul de pictură. Eu pictez din memorie”. Celei mai mici dintre ele, Alina Ștefan, 11 ani, îi place să deseneze icoane, vaze cu flori, oameni, pentru că „vreau să mă fac pictoriță”. De altfel, acesta este visul cam a tuturor copiilor care și-au donat creațiile pentru colegii și prietenii lor.

„Sper ca lumea din jur să nu fie indiferentă și să se implice în viața lor”

Adrian Pal, coordonatorul „Programului de pictură” al Asociației „Sfântul Stelian”, spune că paleta artiștilor este foarte diversă, de la preșcolari până în jurul vârstei de 20 de ani. „Ei vin din diferite medii sociale, copii din familii foarte sărace, cu mulți membri, copii abandonați, copii ai străzii etc. Încercăm să oferim ajutorul nostru tuturor persoanelor defavorizate. Însă eu unul nu le consider defavorizate, deoarece cred că talentul și lumina lui Dumnezeu găsim în fiecare om”, spune profesorul care a încercat să-i învețe, pe lângă icoana pe sticlă, și icoana pe lemn, cu toate că e mai dificil pentru ei. „E greu să educi un copil, mai ales dacă provine dintr-un mediu nu foarte sănătos. Dacă nu-l scoți puțin, dacă nu-i explici și dacă nu te joci cu el, e mult mai greu. De aceea, încercăm să păstrăm acești copii în cadrul programelor noastre, în cadrul jocurilor, dar să-i și scoatem și să le arătăm muzee și locuri din România. Așa s-au născut toate aceste peisaje cu care au venit aici. Speranța mea este că educația aceasta va da roade cândva”.

„Copiii aceștia se gândesc la lucruri foarte serioase. Prin lucările lor transmit sentimente și nevoi de dragoste, afecțiune, credință. Sunt prezente casa, copacul, floarea, soarele, prietenii, familia, adică ceea ce le lipsește. Se vede prin tematica lor că au niște nevoi și dorințe. Și acesta este și mesajul pe care îl transmitem, ca lumea din jur să nu fie indiferentă și să se implice în viața lor”, explică Adrian Pal.

Se ocupă de copii și bătrâni

Asociația „Sfântul Stelian” este o organizație creștină de caritate înființată în anul 1993, cu sediul în București. Și-a asumat angajamentul creștin de a sprijini material și spiritual categoriile cele mai vulnerabile ale societății: copii ai străzii, copii aflați în pragul vagabondajului, orfani, familii numeroase și foarte sărace, bătrâni singuri. În cadrul asociației se derulează 12 programe. Pe lângă cel de pictură, mai sunt două programe educaționale, Edu I și Edu II. Unul constă în pregătirea copiilor în particular, pe lângă cele învățate la școala de stat, iar al doilea se adresează copiilor analfabeți, care nu au mers la școală sau au renunțat.

Cantina socială pregătește mâncare în fiecare zi pentru 800 de oameni, dintre care 100 de bătrâni primesc la domiciliu mâncarea. Se ocupă și de un centru medical unde se oferă asistență medicală gratuită: medic de familie, ecografie, stomatologie. „Noi oferim gratuit. Avem o listă cu pacienți, care sunt ai noștri, avem peste 1.600 de beneficiari, care au fost înscriși pe listele noastre de ani de zile”, ne-a spus Irina Drăgoi, președintele executiv al asociației. La acestea se adaugă și un centru de meserii, unde tinerii, de la 16 ani în sus, pot învăța croitorie, frizerie, coafură, calculatoare; sediul se află în Grivița.

„Dar cel mai frumos proiect al nostru, pe care l-am demarat în 1999, este «Centrul de tip familial – Speranța pentru mâine» din localitatea Greaca, județul Giurgiu, lângă Oltenița. Pe un teren de 5.000 de metri pătrați, cu forțele noastre am construit 4 case pentru 3 familii, mamă-tată, oameni căsătoriți, pe care i-am selectat, și care au grijă fiecare de câte o casă, în care mai sunt 7 sau 8 copii luați de la căminul de copii, de la orfelinat, părăsiți în spitale etc. Se stă nonstop acolo, nu există liber. Acolo au casă, masă, școală, grădiniță, educație, bucurie, jocuri etc., cu această familie socială. Este un proiect de mare speranță și de mare anvergură, pentru că 22 de copii au obținut o familie și până la 18 ani au unde să locuiască, unde să fie educați și să facă școală”, spune Irina Drăgoi, care recunoaște că și-a „jupuit” genunchii la rugăciune pentru copiii ei.

Pasionată de cultura niponă

„Am venit cu suflet aici, spune Ioana Wiesenthal. Am aflat de la Irina (Drăgoi, n.r.) despre rolul asociației, și am rămas foarte emoționată. Am înțeles că fac lucruri minunate cu cele două categorii de populație sensibile: bătrânii și copii. I-am cunoscut, m-am atașat de ei, și am început să lucrez cu cei care sunt talentați la desen. Atunci ne-a venit ideea să facem împreună o expoziție cu lucrările copiilor, care sunt superbe, sunt pline de culoare, au personalitate, au forță, probabil din cauza încercărilor vieții. Au o putere de a înmagazina cunoștințe, de a supraviețui anumitor probleme nemaiîntâlnită”, recunoaște Ioana Wiesenthal, care s-a născut la București în anul 1942.

Deși a desenat și a pictat dintotdeauna, necesitățile vieții au condus-o către o meserie pragmatică. A absolvit Academia Comercială. Cu un caiet de schițe în mână a colindat lumea, a obsevat și a transpus pe pânză impresii, culori. Stabilită în Elveția, a urmat școlile de artă din Geneva și Martigny, a avut trei expoziții personale la Craus-Montana, Verbier, Sion și a participat la altele. Lucrează la ilustrația unei cărți și pregătește pentru anul viitor participarea la expoziții care vor avea loc la Montreux și Zürich.

Pasionată de cultura niponă, vizitând muzee europene și americane, Ioana Wiesenthal a venit la vernisaj cu un grup de acuarele după stampe japoneze din secolele XVII-XIX, în special mișcarea artistică Ukiyo-e (tablouri ale unei lumi plutitoare). Subiectele acestor stampe reprezintă femeia în societatea japoneză, bogăția și rafinamentul costumelor pe care le purtau în diferite momente. (articol de diac. George ANICULOAIE)

Sursa: ziarullumina.ro

Comentarii Facebook


Știri recente