Congresul închinat Sfântului Vasile cel Mare s-a încheiat

Congresul Internațional de Teologie, închinat Sfântului Vasile cel Mare, s-a încheiat. Ultima sesiune de comunicări s-a ținut marți după ora 17:00, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei. După scurte discuții și dezbateri pe baza temelor prezentate de cei trei referenți, părintele profesor Ștefan Buchiu, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din București, a expus celor prezenți concluziile și documentul final al acestui congres. Evenimentul s-a încheiat cu lansarea cărții „Euharistie, Episcop, Biserică” a Înalt Preasfințitului Ioanis Zizioulas, Mitropolit al Pergamului. În acest cadru festiv, IPS Ioanis a primit diploma „Părintele Dumitru Stăniloae”, însoțită de medalia părintelui Dumitru Stăniloae, precum și medalia de aur, comemorativ-omagială, cu chipul Sfântului Vasile cel Mare, informează cotidianul „Ziarul Lumina’.

În cea de-a treia zi, lucrările Congresului au fost susținute în Aula Mare a Academiei Române, iar după-amiază, ultima sesiune a zilei, moderată de către domnul conferențiar dr. Nicolae-Adrian Lemeni, secretar de Stat în Cadrul Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, s-a desfășurat în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei.

În deschidere, părintele profesor dr. John McGuckin, de la Union Theological Seminary, Universitatea Columbia din New York, a susținut un referat în care a vorbit despre „Înțelegerea Ortodoxiei niceene la Sfântul Vasile cel Mare”. În expunerea sa, profesorul McGuckin a arătat că de-a lungul vieții sale Sfântul Vasile cel Mare a fost cunoscut ca un stâlp al credinței ortodoxe exprimate la Niceea și el continuă să fie cunoscut ca unul dintre cei mai mari părinți ai lumii ortodoxe. „Una dintre numeroasele contribuții teologice ale Sfântului Vasile, și nu cea mai puțin importantă, a fost să insiste, de-a lungul întregii sale vieți, că de fapt adevăratul cântec al Ortodoxiei reprezentat de credința niceană este crezul mai lung de la Niceea, considerat ca o rugăciune de mărturisire alcătuită chiar din Scripturi și nu doar un singur cuvânt luat din el”, a spus John McGuckin.

Actualitatea dimensiunii vasiliene a monahismului ortodox românesc

În continuare, arhimandritul dr. Bartolomeu, starețul Mănăstirii Cozia, a evidențiat aspecte ale izvoarelor, evoluției și actualității monahismului românesc. „Actualitatea dimensiunii vasiliene a monahismului ortodox românesc pentru România postcomunistă și europeană de după decembrie 1989 este evidentă. Beneficiind de noul climat, monahismul nostru a intrat și el pe un nou făgaș. A făcut și face experiența atât a șanselor, cât și a riscurilor libertății, simte povara atât a lipsei, cât și a excesului de mijloace economice. Într-o lume tot mai secularizată, mănăstirile sunt chemate să fie cetăți ale spiritului, avanposturi ale împărăției lui Dumnezeu. Capcana cea mai mare este poate cea a risipirii personalului în sute de așezăminte cu câte 1-2 viețuitori. Și aici, mesajul de echilibru al Sfântului Vasile cel Mare este perfect actual: numărul minim de monahi dintr-o mănăstire trebuie să fie 12, fiindcă modelul suprem al monahismului nu poate fi altul decât comunitatea apostolică.

Faptul că la doi ani de la întronizarea sa, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel oferă întregii Biserici Ortodoxe Române îndemnul de a reveni și medita asupra inepuizabilei figuri duhovnicești și teologice a Sfântului Vasile cel Mare e un binevenit prilej de înnoire și certitudini: de înnoire pentru monahismul românesc, plecând de la duhul celui mai sintetic exponent al său, și de certitudini că Biserica noastră are în fruntea sa un întâistătător care întrupează deja de decenii, prin efervescența unei activități neobosite, vocația și destinul vasilian al monahismului ortodox”, a spus starețul Mănăstirii Cozia.

„Lucrarea lui Dumnezeu nu este lucrare omenească, perisabilă și trecătoare”

În finalul expunerilor academice din cadrul acestui congres închinat marelui sfânt capadocian, domnul lector Adrian Marinescu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, a vorbit pe tema învățăturii despre lumină și a funcției liturgice a acesteia în lume, potrivit Sfântului Vasile cel Mare. În deschiderea prezentării sale, domnul Marinescu a vorbit despre contribuția teologică a Sfântului Vasile, care s-a concretizat nu numai în dezvoltarea teologiei Treimii, evidențiind că și alte aspecte ale operei sale prezintă importanță, chiar dacă sunt mai puțin sau deloc tratate de literatura de specialitate. În concluziile referatului, lectorul Adrian Marinescu a arătat că în cântările de la strană, în textele liturgic-patristice Sfântul Vasile cel Mare este numit „lumină a Bisericii”. „Lumină nu atât pentru că a fost un „învățat”, un „cugetător” sau un „meșter în cuvinte”, ci pentru că s-a făcut el, înainte de toate, lumină. S-a împărtășit de lumina dumnezeiască, făcându-se vas ales și transmițând-o mai departe pe aceasta, dovedind încă o dată, paradigmatic, faptul că lucrarea lui Dumnezeu nu este lucrare omenească, perisabilă și trecătoare, ci lucrare transformatoare, unitară, edificatoare și care rămâne, trecând dincolo de veac. Sfântul Vasile este „lumină a Bisericii” pentru că apără și transmite mai departe învățăturile acesteia și adevărurile lui Dumnezeu pe care le propune, întru lumina credinței, ca adevăruri mântuitoare, luminate și luminătoare. Cântarea liturgică notează faptul că Sfântul Vasile, „prin nespusă rânduială, dăruit lumii lumină de bună credință”, înțelege Treimea ca pe „o lumină în trei străluciri, despărțind fețele și împreunând o ființă”. Învățăturile „dreptei slăviri” izvorâte de Sfânt pentru Biserică luminează „până acum” pe credincioși, care „binevestesc și slăvesc Treimea în trei fețe nedespărțită”. Sfântul Vasile, „luminat, ne arată nouă lumina Treimii”. Mai mult, după ce „a deprins, luminat, cunoștința celor ce sunt”, „s-a arătat lumii lumină”. În acest fel, Sfântul Vasile este „purtător de lumină” și „propovăduitor al luminii”, „ca o rază strălucind tuturor duhovnicește”, a spus domnul Marinescu.

Lansare de carte: „Euharistie, Episcop, Biserică”

Evenimentul s-a încheiat cu lansarea cărții „Euharistie, Episcop, Biserică” a IPS Ioanis Zizioulas, Mitropolit al Pergamului, apărută la Editura BASILICA a Patriarhiei Române. În cadrul momentului festiv la care a participat și Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, părintele decan Ștefan Buchiu a prezentat publicului cartea Mitropolitului de Pergam, subliniind că acest volum publicat în limba română din inițiativa și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh este teza de doctorat a IPS Ioan de Pergam, susținută cu patru decenii în urmă la Universitatea din Atena, după ce ulterior studiase în Statele Unite ale Americii, având îndrumător științific pe celebrul teolog, părintele George Florovski.

„Lucrarea conține o teologie creativă, o teologie fundamentată patristic”

„Lucrarea de față este permanent nouă, pentru că ea conține o teologie creativă, o teologie fundamentată patristic și care și la data apariției, dar și astăzi este de actualitate, pentru că ea conține o analiză pe baza Sfântului Ignatie Teoforul, a Sfântului Ciprian a unității Bisericii, unitate care s-a confruntat în secolul al XX-lea, în a doua jumătate, cu o concepție care nu-i mai păstra unitatea. Este vorba de eclesiologia euharistică care are și valențe pozitive, dar și unele mai puțin pozitive. Înalt Preasfinția Sa demonstrează importanța pentru constituția Bisericii sau ființa Bisericii a relației dintre episcop și Sfânta Euharistie, prin care Însuși Hristos este prezent în Biserică și prin care credinciosul se unește cu Hristos”, a spus părintele Buchiu.

Diploma și medalia „Părintele Dumitru Stăniloae”

Decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din București a subliniat în final că având în vedere marea personalitate a IPS Ioan de Pergam și contribuția sa nu doar la acest congres, ci pe plan european și mondial la promovarea valorilor Ortodoxiei și a spiritualității ortodoxe, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Consiliul Facultății de Teologie Ortodoxă din București a decis să i se acorde mitropolitului de Pergam diploma „Părintele Dumitru Stăniloae”, însoțită de medalia părintelui Dumitru Stăniloae. Această diplomă și medalie au fost instituite în anul 2003, când marele teolog român a fost omagit la 10 ani de la trecerea sa la Domnul, în cadrul unui simpozion internațional. Atunci s-a hotărât în cadrul Consiliului facultății, ca din trei în trei ani să se acorde această diplomă, însoțită de medalie, unor mari personalități teologice din țară sau din străinătate care au adus contribuții decisive la cunoașterea și promovarea valorilor Ortodoxiei, ale credinței ortodoxe și în egală măsură a spiritualității ortodoxe. „Ne face mare plăcere să oferim Înalt Preasfinției Sale, în semn de mulțumire, în semn de omagiu adus pentru toată contribuția teologică și pentru darurile pe care ni le-a făcut prin aceste lucrări, să-i oferim medalia și diploma de merit”, a spus în încheiere părintele Buchiu. Întâistătătorul Bisericii noastre i-a oferit, de asemenea, IPS Ioanis un set arhieresc, cruce și engolpion, precum și o medalie de aur, comemorativ-omagială cu chipul Sfântului Vasile cel Mare.

Congresul închinat acestui mare Sfânt și Părinte Capadocian s-a încheiat cu un cuvânt al Sfântului Vasile cel Mare din „Regulile Mari”, citit de către părintele prof. dr. Daniel Benga, prodecan al Facultății de Teologie Ortodoxă din București.

Documentul final al congresului închinat Sfântului Vasile cel Mare

După scurte discuții și dezbateri pe baza temelor prezentate de cei trei referenți, marți, 3 noiembrie, părintele profesor Ștefan Buchiu, decanul facultății de Teologie Ortodoxă, a prezentat celor prezenți concluziile și documentul final al acestui congres

În cadrul Anului comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare și al celorlalți Sfinți Capadocieni, în perioada 1-4 noiembrie 2009, la Palatul Patriarhiei din București s-a desfășurat, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Congresul Internațional de Teologie închinat Sfântului Vasile cel Mare. Acesta a fost organizat de Sectorul Teologic-educațional al Patriarhiei Române, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, în colaborare cu Academia Română și cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte.

Manifestarea a debutat prin oficierea Sfintei Liturghii în Catedrala patriarhală, în prezența Înalților Ierarhi, a profesorilor de teologie din țară și străinătate, participanți la Congres.

Lucrările propriu-zise au fost deschise de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a evidențiat, în cuvântul său, dubla calitate a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, aceea de teolog și de liturg al Preasfintei Treimi. Teologia Sfântului Vasile cel Mare și a celorlalți Părinți Capadocieni ne învață că: „atât în Dumnezeu, cât și în umanitate, persoana în comuniune este în același timp viață, iubire și lumină în planul veșniciei. Modelul comuniunii interpersonale din Sfânta Treime este total străin de orice cultură individualistă sau colectivistă, de orice personalism individualist, afectiv, patetic și protestatar, specific filosofiilor și ideologiilor. Ființa umană creată după chipul lui Dumnezeu se realizează complet în relația cu Persoanele divine și cu persoanele umane, iar prin aceasta oamenii arată că sunt creați după chipul Sfintei Treimi”.

Importanța acestui congres pentru aprofundarea învățăturii și a trăirii teologice a Sfântului Vasile cel Mare a fost evidențiată apoi în mesajele reprezentanților la congres ai Bisericilor Ortodoxe surori: Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, Biserica Rusiei, Biserica Greciei, precum și în cele ale Academiei Române, ale Universității din București, Ministerului Educației, Cercetării și Inovării și Secretariatului de Stat pentru Culte.

Comunicările susținute de-a lungul celor trei zile au scos în relief personalitatea deosebită și opera bogată a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, subliniind, în mod special, următoarele dimensiuni:

– dimensiunea teologică (contribuția la elaborarea dogmei trinitare, la precizarea vocabularului teologic, a învățăturii despre Sfântul Duh, Biserică, om și cosmos);

– dimensiunea spirituală (contribuția la fundamentarea teologică a vieții isihaste și a vieții spirituale, în general); dimensiunea exegetică(interpretarea Sfintei Scripturi în lumina Tradiției Apostolice); dimensiunea monastică(contribuții la organizarea monahismului cenobitic);

– dimensiunea liturgică (redactarea Sfintei Liturghii, întocmirea unor rugăciuni importante în cultul Bisericii, reînnoirea vieții liturgice);

– dimensiunea misionară(reorganizarea vieții bisericești din Capadocia, trimiterea de misionari în teritoriile byzantine – Scitia Minor -, dar și în cele limitrofe imperiului, precum și întreținerea unei bogate corespondențe pastoral-misionare);

– dimensiunea catehetică(redactarea de predici, omilii, cateheze fundamentate biblic, dogmatic și cu perspectivă pastoral-misionară); dimensiunea social-filantropică (organizarea așa-numitei Vasiliade, adevărat orășel lângă Cezareea Capadociei ce cuprindea farmacie, spitale și azile de bătrâni).

Toate aceste dimensiuni evidențiază contribuția fundamentală a Sfântului Vasile cel Mare la dezvoltarea teologiei, a spiritualității, cultului, vieții monahale, misionare și sociale a Bisericii.

Pentru noi cei de astăzi, apelul constant la înțelepciunea, evlavia și puterea de muncă a Sfântului Vasile cel Mare constituie o sursă sigură în formularea răspunsurilor pe care Biserica poate și trebuie să le ofere societății contemporane, marcată de egoism, secularism sau indiferentism, dar și în permanentă căutare de repere moral-spirituale.

Sperăm ca dezbaterile teologice prilejuite de acest Congres să se constituie într-un smerit prinos de omagiere a Sfântului Ierarh Vasile, mare rugător pentru noi în fața Preasfintei Treimi.

Comentarii Facebook


Știri recente