Conferință la Biserica Sfântul Apostol Toma din Iași

Arhimandritul Constantin Chirilă, slujitor la Catedrala mitropolitană din Iași, a susținut duminică, 9 decembrie 2012, la Biserica „Sfântul Apostol Toma” din cartierul ieșean Alexandru cel Bun, o conferință dedicată Postului Crăciunului. Părintele Constantin Chirilă a vorbit celor prezenți despre Taina Sfintei Spovedanii și Taina Sfintei Împărtășanii, după cum aflăm din ediția din data de 11 decembrie 2012 a Ziarului Lumina.

Biserica „Sfântul Apostol Toma” din cartierul ieșean Alexandru cel Bun a găzduit, în urmă cu două zile, o seară catehetică dedicată Postului Crăciunului. Programul întâlnirii a început cu un concert de colinde susținut de elevii Școlii „Nicolae Tonitza” din Iași. Părintele paroh Toma Gradinaciuc, care este și protopop al Protopopiatului Iași 1, a mulțumit copiilor pentru colind și a prezentat invitații conferinței: arhim. Constantin Chirilă, pr. prof. dr. Bogdan Racu, referent în cadrul Sectorului Învățământ și activități cu tineretul al Arhiepiscopiei Iașilor, pr. dr. Cezar Hârlăoanu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, pr. prof. Cristian Alexandru Barnea, inspector pentru disciplina religie în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Iași, pr. prof. Constantin Simiraș, de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox din Iași, pr. Ștefan Chiruță de la „Învierea Domnului” din Iași, pr. Ștefan Misărciu, de la parohia Dancu II, Protopopiatul Iași 2, și pr. Petru Aionesei, parohia Șcheia, Protopopiatul Pașcani.

Părintele Constantin Chirilă a prezentat în continuare prelegerea având ca temă „Taina Sfintei Spovedanii și Taina Sfintei Împărtășanii”. „Omul a fost creat pentru a se bucura de dărnicia lui Dumnezeu, însă, prin păcate a rupt legătura cu Creatorul și a primit moartea. Dar păcatul și moartea sunt contrate firii omenești create după chipul lui Dumnezeu Cel sfânt și veșnic viu. Noi atât de mult ne-am obișnuit cu păcatul și moartea care se văd mereu în jurul și înlăuntrul nostru, încât le considerăm fenomene „naturale”. Păcatul primilor oameni s-a manifestat ca neascultare față de Dumnezeu și rupere a comuniunii de iubire față de El. Ruperea armoniei dintre om și Creatorul său, prin neascultare, se transmite ca tulburare a armoniei din interiorul omului, precum și dintre om și celelalte creaturi vii, iar „pământul a fost blestemat” de Dumnezeu din pricina căderii omului (Facere 3, 17). Dumnezeu nu pedepsește, ci El respectă libertatea omului și consecințele acestei libertăți. Nu intervine să desființeze fructele amare ale opțiunii libere a omului, deoarece atunci ar desființa însuși adevărul persoanei umane și dimensiunile cu adevărat cosmice ale acestui adevăr. Iubirea lui Dumnezeu intervine numai ca să transforme autopedepsirea omului în pedagogie mântuitoare. Culmea acestei intervenții este întruparea lui Dumnezeu Însuși din Fecioara Maria și asumarea în trupul divino-uman al lui Hristos a tuturor urmărilor păcatului, „până la moartea pe cruce”, prin care noi, oamenii, primim mântuire și comuniune cu Dumnezeu Tatăl”, a spus arhim. Constantin Chirilă, care a făcut referire în continuare la timpul mântuirii omului.

Scopul ultim al jertfei Mântuitorului este iertarea păcatelor

„Prin pocăință, fiecare om redevine, prin harul Sfântului Duh, fiu iubit al lui Dumnezeu, tocmai pentru că Fiul veșnic iubit al Tatălui Ceresc a luat asupra Sa natura omenească pentru a o învăța pocăința spre iertarea păcatelor și a-i dărui viața veșnică. Nașterea spirituală sau cerească, din apă și din Duh, săvârșită în Taina Botezului, aduce omului iertarea păcatelor și îi deschide împărăția cerurilor. Timpul mântuirii este un timp de pocăință sau de înnoire a vieții, timpul ridicării din păcate și timpul rodirii întru fapte bune pentru a ne împărtăși de iubirea veșnică a lui Dumnezeu. Creștinul ortodox prețuiește fiecare clipă a vieții prezente ca pe un dar divin, al răscumpărării păcatului, ca un posibil bun de sporire duhovnicească. Într-o clipă de pocăință omul poate răscumpăra timpul pierdut și poate restabili comuniunea cu Dumnezeu. Prin săvârșirea păcatului, omul poate pierde într-o clipă ce a făcut bun o viață întreagă și se desparte de Dumnezeu. Omul duhovnicesc arată iubire față de Dumnezeu prin ascultare până la capăt și iubire față de semeni și chiar iubire față de dușmani. Iubirea devine astfel norma existenței adevărate a omului. Mântuitorul arată că scopul ultim al jertfei Sale este iertarea păcatelor, iar prin Sfânta Euharistie se dă iertare celor ce cred în Hristos. Taina Spovedaniei a fost numită și „botezul lacrimilor”. Dacă botezul propriu-zis, prin apa și Duh Sfânt, se săvârșește o singură dată, „botezul lacrimilor” sau taina pocăinței se săvârșește cât mai des, pentru ca omul să se curățească de păcatele făcute și să se poată împărtăși, fără osândă, cu Trupul și Sângele lui Hristos, ca să dobândească viața de veci. De ce Taina Spovedaniei precede Taina Împărtășaniei? Sfânta Taină a Pocăinței este o icoană a Judecății de apoi, cu deosebirea însă că cei care se judecă sau se acuză pe ei înșiși aici și acum nu vor mai fi judecați sau osândiți atunci. Sfânta Euharistie este o icoană și o prefigurare a prânzului din împărăția lui Dumnezeu. De prânzul acesta ceresc, sufletul nu se poate apropia decât în haină de nuntă, în haină curată. Iar această haină curată se dobândește o sigură dată prin botez și se curăță apoi prin pocăință”, a remarcat părintele Constantin Chirilă.

Unire în curăție prin Euharistie

Părintele Constantin Chirilă a subliniat apoi că „Biserica Ortodoxă arată că pocăința sau mărturisirea păcatelor este pregătirea pentru împărtășire”. „De aceea, postim și ne spovedim atunci când ne pregătim să luăm Sfânta Împărtășanie. Toți sfinții ierarhi ai Bisericii, păstori de suflete, precum și preoții duhovnici, doctori ai vindecării de patimi și păcate, au fost dascăli ai pocăinței, tocmai pentru că ea este leac pentru suflet și cale de mântuire. Prin pocăință primim iertarea păcatelor, prin care se arată taina iubirii lui Dumnezeu care recuperează pe cel pierdut și dă viață celui omorât de păcat și patimi. Prin străduința noastră de curățire, prin pocăință ne pregătim pentru participare la Sfânta Liturghie ca să ne împărtășim cu Hristos să intrăm în împărăția lui Dumnezeu. Prin Sfânta Împărtășanie primim întreg Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos în trupul și sângele nostru, pentru a le curăți de păcate și de pornirile egoiste și a le face asemenea Trupului Său plin de iubirea Sa față de Tatăl și față de întreaga omenire. Astfel, numai prin Sfânta Împărtășanie se încheie circuitul ontologic al dialogului de dragoste între Tatăl, Fiul și noi, prin jertfa Mântuitorului Hristos”, a evidențiat arhim. Constantin Chirilă. În continuare, invitații prezenți au răspuns întrebărilor venite de la credincioși

Comentarii Facebook


Știri recente