Conferință ASCOR la Iași

Preasfințitul Ignatie Mureșanul, Episcop-vicar al Spaniei și Portugaliei, a fost invitatul ultimei conferințe din perioada Postului Mare organizate de Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români (ASCOR) – filiala Iași. Prelegerea a avut titlul ‘Tânărul, între bucurie ca recul al credinței și debusolare ca ricoșeu al morții sufletului’, informează „Ziarul Lumina”.

Conferința a avut loc joi, 5 aprilie, în Aula Magna ‘Mihai Eminescu’ a Universității ‘Alexandru Ioan Cuza’ din Iași. PS Ignatie Mureșanul și-a început prelegerea explicând termenii titlului conferinței: ‘De ce am numit bucuria recul al credinței? Reculul este o mișcare a reacției și din punct de vedere mecanic, întotdeauna mișcarea de reacție a primului corp îl conține pe cel de-al doilea. Cu alte cuvinte, bucuria este întotdeauna conținută de credință. De aceea numim bucuria recul, pentru că ea pornește din credință și astfel putem ajunge la concluzia că cine nu are bucurie, nu are credință. Sau altfel spus, bucuria vine întotdeauna înspre noi atunci când avem credință’.

În cuvântul adresat tinerilor ascoreni, PS Ignatie a arătat care este credința cea adevărată: ‘De cele mai multe ori, credința noastră o rezumăm la un set de convingeri la care apelăm din când în când și suntem debusolați când mărturia noastră de credință nu are nici un ecou în sufletul celorlalți. Lucrul acesta se întâmplă când credința nu mai este o realitate care acoperă viața noastră și universul nostru lăuntric. Or, credința adevărată este împletită tot timpul cu bucurie. Orice bucurie adevărată se naște dintre o întâlnire adevărată, iar acestă bucurie nu se naște neapărat din întâlnirea propriu-zisă cu celălalt, ci din faptul că-l iubim pe cel cu care ne-am întâlnit. La fel e și credința, care este întâlnirea cu Dumnezeu. Și dacă ai credință, ai și dragoste, fiindcă nu te poți bucura de cineva dacă nu ai dragoste. Trăirea credinței înseamnă trăirea bucuriei’. În argumentarea sa, PS Ignatie l-a citat și pe autorul Gianfranco Ravasi, care, deși ateu, a afirmat: ‘Îmi lipsește credința, deci nu voi putea fi niciodată un om fericit, pentru că un om fericit nu poate să aibă teamă că propria viață este numai o rătăcire nesocotită spre o moarte sigură. Nu am moștenit furia bine ascunsă a scepticului, gustul deșertului îndrăgit de raționalist sau nevinovăția arzătoare a ateului. Așadar, nu îndrăznesc să arunc cu pietre asupra femeii care crede în lucruri de care eu mă îndoiesc’.

În încheiere, Preasfinția Sa a subliniat că ‘bucuria credinței că-L ai pe Dumnezeu în viața ta îți dă unitatea ființei tale, în timp ce debusolatul calcă în necunoscut, în indeterminat, și mai mult decât atât, își propune să străbată propriul lui deșert. Oamenii sunt triști pentru că nu au puterea credinței’.

Comentarii Facebook


Știri recente