COMUNICAT privind Colocviul ecumenic international „A fi episcop astazi. Demnitatea si dificultatile unei misiuni”

Durau, 17-19 septembrie 2002

In zilele de 17-19 septembrie 2002 au avut loc, la Centrul Cultural-Pastoral „Sf. Daniil Sihastrul” – Durau (jud. Neamt), lucrarile Colocviului ecumenic international „A fi episcop astazi. Demnitatea si dificultatile unei misiuni”.

Intrunirea a fost organizata de Mitropolia Moldovei si Bucovinei in cooperare cu Secretariatul de Stat pentru Culte – Bucuresti, Episcopia romano-catolica de Iasi si Dieceza romano-catolica de Padova (Italia). Participantii (episcopi ortodocsi, romano-catolici si greco-catolici din Romania, Grecia, Italia si Republica Moldova) au abordat impreuna teme pastorale majore privind rolul si responsabilitatile misiunii episcopale in Biserica si in lumea de astazi.

Reflexia comuna, desfasurata intr-o atmosfera de rugaciune si fratietate, ne-a ajutat sa redescoperim traditia comuna a celor doua Biserici, Catolica si Ortodoxa, si valorile fundamentale ale credintei noastre in Hristos. Colocviul s-a concentrat asupra a trei directii fundamentale ale demnitatii de episcop: pastor al Bisericii locale si pastrator al credintei universale, parinte spiritual intr-un context secularizant, invatator al Evangheliei intr-o lume pluralista.

La incheierea lucrarilor Colocviului s-au formulat urmatoarele concluzii:

1. Misiunea episcopala este un dar al lui Dumnezeu si in acelasi timp o mare responsabilitate asumata personal, comunitar si solidar. Episcopul este icoana lui Hristos, Arhiereul cel vesnic, in comunitatea pe care o pastoreste, este slujitor si marturisitor al prezentei active a lui Hristos, prin Duhul Sfant, in Biserica Sa.

2. In calitate de pastor spiritual si urmas al Sfintilor Apostoli, episcopul conduce poporul credincios catre mantuire, nu in locul lui Hristos, ci in comuniune cu Hristos, fiind prim invatator al Evangheliei si prim slujitor al Euharistiei, iar eparhia sa este epifania (manifestarea) Bisericii universale intr-un loc determinat geografic.

3. Episcopul exercita slujirea sa de parinte si pastor al Bisericii locale, impreuna cu clerul si cu toate unitatile si institutiile bisericesti din eparhia sa: diferite consilii eparhiale pastorale, parohii, manastiri, comunitati de viata consacrata, scoli, centre culturale, instutii caritative, organizatii crestine laice etc. Astfel, el este simbolul unitatii si cheama la comuniune in iubirea lui Hristos pe cei de aproape si pe cei de departe, revarsand lumina credintei si a iubirii divine in locurile unde este dezbinare, fragmentare, indepartare de Dumnezeu.

4. Episcopul este parinte spiritual in Biserica si, de aceea, intreaga sa lucrare pastorala trebuie sa faca din Biserica locala o familie spirituala care traieste din iubirea Preasfintei Treimi: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. In fata lui Hristos, Arhiereul cel vesnic, episcopul este responsabil de toti cei incredintati lui spre pastorire pe calea mantuirii si desavarsirii spirituale. De aceea, el trebuie sa se roage necontenit pentru mantuirea tuturor. Pastoratia are ca scop intarirea comuniunii eclesiale, promovarea mai intensa a reconcilierii si a vietii duhovnicesti, prin harismele si darurile revarsate de Duhul Sfant asupra membrilor Bisericii.

5. Episcopul este invatator al Cuvantului lui Dumnezeu, el invata cu autoritate in numele lui Hristos si vegheaza la pastrarea dreptei credinte. Pentru a fi un bun invatator al fiilor sai duhovnicesti, episcopul trebuie sa traiasca necontenit ca discipol al lui Hristos, smerit si milostiv. El asculta Cuvantul lui Dumnezeu si este atent la suferinta lumii, ca sa lucreze pentru realizarea comuniunii dintre oameni, prin impartasire cu Hristos euharistic si intalnire cu chipul lui Hristos din semenii nostri.

6. Azi, in contextul pluralismului cultural si religios in care isi desfasoara activitatea, episcopul, prin toata slujirea sa, orienteaza lumea catre Hristos Cel rastignit si inviat, Creatorul si Mantuitorul lumii. Intr-o lume marcata de secularizare si individualism, slujirea episcopala marturiseste iubirea Sfintei Treimi, aratata si impartasita de Hristos lumii, cheama la reconciliere si comuniune, la solidaritate si cooperare.

7. In societatea amenintata de uniformizare si standardizare, prin episcopii ei, Biserica apara unicitatea si demnitatea persoanelor umane, create dupa chipul lui Dumnezeu, si propune o democratie bazata nu numai pe reguli, ci si pe valori. Fiind sensibila la suferintele si dificultatile cu care se confrunta cei defavorizati, oameni sau popoare, Biserica gandeste in mod universal si solidar cu cei umiliti din toata lumea.

8. Forta crestinismului consta in sinteza dintre credinta, cultura si viata. De aceea episcopul urmeaza traditia Bisericii nedespartite care a exprimat unicitatea mesajului mantuitor al Evangheliei, in culturi diferite, astfel incat sa transmita diferitelor generatii de oameni bucuria credintei, a sperantei si a vietii in Hristos.

9. Intalnirile si consultarile dintre episcopii diferitelor Biserici creeaza conditiile promovarii dialogului sincer si cautarii de solutii adecvate la problemele cu care se confrunta toti crestinii in societatea de azi.

10. Intrajutorarea si schimburile de experienta pastorala intre Biserici contribuie la apropiere si solidaritate crestina intre diferite popoare ale lumii.

Data fiind experienta spirituala deosebit de bogata si atmosfera frateasca a colocviului, participantii au exprimat dorinta de a organiza si in viitor astfel de colocvii episcopale cu teme pastorale.

Versiunea in italiana

Comentarii Facebook


Știri recente