Comemorarea compozitorul Paul Constantinescu la Ploiești

La Ploiești s-a oficiat astăzi, 30 iunie 2011, slujba de pomenire a marelui compozitor Paul Constantinescu. Înconjurat de un sobor de preoți, părintele protoiereu Ștefan Mușat a săvârșit slujba parastasului, după care au fost luări de cuvânt, în care s-a ilustrat viața și bogata activitate în plan cultural a marelui Paul Constantinescu, iar la final au fost depuse flori la bustul marelui artist ridicat în curtea muzeului care îi poartă numele, după cum ne-a relatat părintele Ștefan Mușat, Protopopul Protoieriei Ploiești.

Paul Constantinescu se află printre personalitățile de excepție ale științei culturii și artei românești – care s-au născut, ori au trăit și creat pe străvechile meleaguri ale Prahovei – fiind un maestru emerit al artei, membru corespondent al Academiei Române și Cetățean de Onoare post-mortem al Municipiului Ploiești.

A văzut lumina zilei, în Municipiul Ploiești, la 30 iunie 1909, într-o familie de intelectuali. Tatăl-Alexandru Constantinescu, farmacist-veteran din primul război mondial, iar mama, Ana Constantinescu – institutoare, distinsă de primul rege al României, Carol I, cu două importante decorații.

Viitorul muzician a urmat școala primară în orașul natal și cursurile vestitului Liceu Sfinții Petru și Pavel din localitate.

Pregătirea muzicală însușită în timpul studiilor secundare – grație renumitului profesor de muzică, compozitor și dirijor Ioan Cristu Danielescu – , au fost continuate, cu brio, între anii 1928-1933, la Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică din capitală, beneficiind de îndrumarea unor mari maeștri ai muzicii și pedagogiei muzicale românești din acea vreme: Acad. Mihail Jora, Dimitrie Cuclin, Constantin Brăiloiu, George Breazul, Alfonso Castaldi, Faust Nicolescu, Ștefan Popescu ș.a. În perioada1933-1935, a urmat cursuri de perfecționare la prestigiosul Conservator de Muzică din Viena.

La revenirea în țară, timp de peste 30 de ani, Paul Constantinescu s-a afirmat rapid și puternic în viața muzicală românească și de peste hotare, în triplă calitate:compozitor, dirijor și profesor universitar la Academia de Muzică Religioasă(1937-1941) și din acest an și până la trecerea prematură și fulgerătoare la cele veșnice (20.12.1963), la Conservatorul de Muzică din București-astăzi Universitatea Națională de Muzică.

Opera sa în domeniul creației muzicale, cuprinde peste 60 de opusuri de referință din aproape toate genurile muzicii românești: muzică de operă, muzică simfonică, muzică vocal-simfonică, muzică concertantă, muzică de cameră, muzică pentru voce și pian, muzică corală și muzică de film. Majoritatea dintre lucrările scrise au fost prezentate, în prima audiție, de către cele două prestigioase instituții muzicale de concert din capitală Filarmonica George Enescu și Orchestra Națională Radio, sub cele mai autorizate baghete ale vremii: George Georgescu, Ionel Perlea, Constantin Silvestri.

Au intrat definitiv în repertoriul național și internațional opera: O noapte furtunoasă, Concertul pentru orchestră de coarde, Concertele pentru vioară, pian, violoncel, harpă și cu deosebire Triplul concert pentru vioară, violoncel, pian și orchestră, Toccata pentru pian – care a făcut înconjurul lumii, liedul Gornistul, poemul coral Miorița, muzica pentru cele 17 filme de lung și scurt metraj și nu în ultimul rând, cele două celebre oratorii: Oratoriul Bizantin de Paști Patimile și Învierea Domnului și Oratoriul Bizantin de Crăciun Nașterea Domnului.

Întreaga creație a ilustrului muzician este solid construită pe doi principali piloni: creația populară-începând cu cele mai vechi forme și genuri muzicale (bocet, baladă, doină, cântecul modern propriu-zis și excepționalul melos bizantin de tradiție seculară).

Cele două capodopere Oratoriul Bizantin de Paști și Oratoriul Bizantin de Crăciun au fost precedate de remarcabile lucrări inspirate din muzica bizantină și de tradiție bizantină: Două studii în stil bizantin pentru violă și violoncel(1929), Variațiuni libere asupra unei melodii bizantine din sec. al XIII-lea pentru violoncel și orchestră (1939,1951), Sonata bizantină pentru violoncel solo și Liturghia în stil psaltic-scrisă în anul 1936, lucrare distinsă cu premiul de creație al Patriarhiei române în anul 1938.

Oratoriul Bizantin de Paști – inițial în trei părți – pe texte muzicale bizantine din sec al XIII-lea, reconstituite, traduse și rânduite de părintele bizantinolog Ioan D. Petrescu, a fost prezentat, în primă audiție absolută, în seara zilei de 3 martie 1946, pe scena Ateneului Român, sub bagheta celui mai mare dirijor român, George Enescu. Și-au dat concursul Orchestra Filarmonicii bucureștene și Corul România pregătit de dirijorul și compozitorul Nicolae Lungu și soliștii Nela Dimitriu, Ioan D. Petrescu, basul Nicolae Secăreanu, Valentin Teodorian, Elisabeta Moldoveanu și Marietta Cartiș. Prezent la acest eveniment muzical, P.F. Patriarh Nicodim a trimis o scrisoare filarmonicii din capitală menționând printre altele: Ați săvârșit o faptă de mare însemnătate în domeniul artei, iar scriitorul Gala Galaction nota: O cunună nouă de știință, de artă, de generozitate și de glorie.

Această lucrare excepțională – cu care muzica românească pășea pe poarta cea mare a universalității a fost refăcută de compozitor în anul 1948, adăugându-i-se și partea a IV-a , Învierea Domnului.

Cea de-a doua lucrare de acest gen, Oratoriul Bizantin de Crăciun Nașterea Domnului a fost prezentată publicului în primă audiție în ziua de 21.12.1947 sub bagheta dirijorului Constantin Silvestri, protagoniști: filarmonica din București și Corul România pregătit de dirijorul Nicolae Lungu. Soliști: Valentina Crețoiu, Nela Dimitriu, Aurel Alexandrescu și basul Nicolae Secăreanu.

Opera nemuritorului compozitor Paul Constantinescu face parte din patrimoniul muzicii românești, al culturii române și datoria noastră sacră este aceea de a nu uita pe acest muzician de geniu. El trebuie cinstit și prețuit de toate generațiile de români și de alte neamuri ale pământului acum și oricât, aici și oriunde.

Comentarii Facebook


Știri recente