Colocviu national dedicat nasterii celui mai mare istoric al religiilor – Mircea Eliade, la Iasi

Aula Magna ‘Mihai Eminescu’ din cadrul Universitatii ‘Al. I. Cuza’ din Iasi a gazduit in aceasta seara colocviul national ‘Centenarul Nasterii lui Mircea Eliade’. Colocviul a fost organizat de Facultatea de Litere a Universitatii ‘Al. I. Cuza’, catedra de Literatura Romana ‘Garabet Ibraileanu’. In cadrul acestui colocviu, pr. prof. dr. Nicolae Achimescu, titularul catedrei de Istoria Religiilor din cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa ‘Dumitru Staniloae’ din Iasi, a sustinut o comunicare cu titlul ‘Omul religios in viziunea lui Mircea Eliade’, comunicare din care va prezentam urmatoarele: ‘Eliade nu a fost niciodata un simplu savant, neutral, spectator critic atasat in lungul sau periplu prin Istoria Religiilor, ci opera lui Eliade a exercitat o influenta deosebita asupra unui numar mare de ganditori crestini. A fost extraordinar de benefica pentru lume si pentru intelectuali intrucat a fecundat modul de gandire a fiecaruia, a deschis un orizont cu mult mai larg preocuparilor si a contribuit decisiv la ceea ce se cheama ‘spargerea acoperisului, rationalismelor inguste si a pozitivismelor reductioniste’. Orice act stiintific sau tehnologic – spune el – este si un act daca nu religios, cel putin conform unui simbolism de origine crestina. Redescoperirea omului religios din fiecare dintre noi reprezinta, in viziunea lui Eliade, o noua perspectiva a umanitatii, pentru ca asa cum afirma el ‘daca Dumnezeu nu exista, atunci totul este cenusa’. Interpretand semnificatia Intruparii lui Hristos, Eliade apreciaza ca religia crestina face din evenimentul istoric propriu-zis mediul care reveleaza maximul de transistoricitate, mediul care transcende istoria in sine. Dumnezeu nu doar intervine in istorie, ca in iudaism, lasandu-si amprenta proprie, ci coboara El Insusi in istorie, intr-o fiinta istorica. De aceea, pentru Eliade existenta istorica a lui Iisus Hristos reprezinta hierofania suprema, teofania sau descoperirea totala a lui Dumnezeu’.

De asemenea, pr. prof. dr. Wilhelm Danca, rectorul Institutului Romano-Catolic ‘Sf. Iosif’ din Iasi, a sustinut o comunicare cu titlul ‘Om si religie sub legea istoriei’, comunicare din care va prezentam urmatoarele: ‘Pentru Mircea Eliade, clasificarile si definitiile pe care el le da omului, toate se pot aduna in jurul polaritatii sacru-profan. Prin urmare, vom avea un om sacru, un om religios, un om al civilizatiilor traditionale, al societatilor arhaice etc., apoi este omul profan, omul modern, omul secularizat, omul decazut sau cazut in istorie etc. In virtutea acestei polaritati, acestei dihotomii, pastrand simpatia sau inclinatia lui spre formele obiectivante ale religiosului, Eliade ajunge sa vorbeasca si despre om in aceasta maniera. Ce spunea el la 1 septembrie 1946? ‘Emil Cioran nu intelege interesul meu pentru aspectul obiectiv al religiilor. Pe el il intereseaza numai modalitatile personale, existentiale ale feluritilor sfinti, mistici etc’, atitudine evidenta cat se poate de moderna, dar ma intreb daca in obsesia aceasta existentialista si personalista nu se poate descifra si altceva, si anume regasirea in sine insusi a unei dimensiuni pierdute de omul modern, dimensiunea cosmologica’.

Comentarii Facebook


Știri recente