Prima duminică din Postul Sfintelor Paști (8 martie 2009) a fost instituită de către Sinodul de la Constantinopol (843) ca sărbătoare a Ortodoxiei, pentru a sublinia biruința dreptei credințe asupra iconoclasmului (erezie care susținea că sfintele icoane nu trebuie cinstite) și, în general, asupra tuturor ereziilor.
În această duminică, în toate bisericile și mănăstirile din Patriarhia Română se organizează colecte în bani pentru Fondul Central Misionar, destinat activităților misionare și operei social – caritative ale Bisericii Ortodoxe Române. Colecta poate fi continuată până în duminica următoare (15 martie 2009) și la praznicul Bunei Vestiri (25 martie).
La Duminica Ortodoxiei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române adresează clerului și credincioșilor ortodocși o scrisoare pastorală, care va fi citită în toate bisericile și mănăstirile din Patriarhia Română, din care prezentăm următorul fragment:
Iubiții noștri fii sufletești,
În prima duminică din Sfântul și Marele Post, numită Duminica Ortodoxiei, Biserica dreptmăritoare din întreaga lume rememorează una dintre cele mai strălucitoare biruințe din primul mileniu, și anume, victoria definitivă asupra iconoclaștilor, adică a celor ce respingeau Sfintele Icoane, care au tulburat viața Bisericii și a credincioșilor ei, timp de mai bine de o sută de ani (726-843). În acea perioadă zbuciumată din viața Bisericii, cinstitorii Sfintelor Icoane au avut mult de suferit: unii au fost torturați, alții exilați din familiile, casele, orașele și țările lor, iar un mare număr de clerici, monahi și mireni și-au jertfit viața pentru a apăra dreapta credință și Sfintele Icoane. […]
[…] Bucuria vederii icoanei lui Hristos ne încredințează că Fiul veșnic, Cel Ce este necuprins de marginile lumii, S-a lăsat cuprins, după omenitatea Sa, pentru a fi pururea cu oamenii, arătându-ne în icoană slava Sa: „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14). Deci, El S-a smerit și S-a făcut om în timp, ca pe oameni să-i ridice în slava Sa cea veșnică.
Reamintindu-ne, la vederea icoanei, că mântuirea este o lucrare divino-umană, rod al întâlnirii harului lui Dumnezeu cu credința, cu evlavia și cu faptele bune ale omului, avem și încredințarea că, cinstind Sfintele Icoane, inimile noastre se încălzesc, iar mintea se luminează în fața iubirii lui Hristos pentru oameni, întrucât El „pentru noi oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut om” (Simbolul credinței).
Cinstirea icoanei lui Hristos în chip duhovnicesc înseamnă cinstirea Tainei Întrupării lui Hristos, Care ne cheamă să ne apropiem de El cu credință și cu dragoste, să ne lăsăm pătrunși de taina curățitoare și sfințitoare a Întrupării Sale, întrucât El S-a făcut om, ca pe noi să ne facă fii ai lui Dumnezeu, după har (cf. Ioan 1, 12-13).
Icoanele lui Hristos, ale Maicii Domnului și ale sfinților, asemenea Sfintei Liturghii, mărturisesc în chip văzut despre pogorârea lui Dumnezeu către om și despre nevoința sau efortul omului de a se ridica neîncetat către Dumnezeu. Împreună, Sfintele Icoane descoperă taina credinței și a comuniunii cu Dumnezeu, datorită prezenței harice care le luminează și le sfințește, fiind mijloace de mărturisire și întărire a credinței, de sporire a rugăciunii și de cultivare a sfințeniei și a frumuseții duhovnicești. Părintele Stăniloae ne arată că prin Sfintele icoane s-a păstrat unitatea și Tradiția Sfântă a Bisericii. „Numai unde cuvântul a fost asociat cu Tainele și cu cinstirea icoanelor, s-a păstrat unitatea credinței, acestea fiind, prin identitatea lor în toate timpurile, frânele care au ținut Cuvâ¬tul în matca Tradiției primite de la Apostoli” – spune marele teolog român. […]
[…] Faptele milosteniei creștine sunt expresia concretă a iubirii aproapelui, ca roade ale dreptei credințe din care izvorăsc neîncetat, și care au ca scop ajutorarea celor aflați în necazuri și suferințe, după cum învață Sfântul Apostol Pavel: „Iar facerea de bine și într-ajutorarea nu le dați uitării; căci astfel de jertfe sunt bine plăcute lui Dumnezeu (Evrei 13, 16)”.
Oricât de mari ar fi provocările și crizele lumii în care trăim, în contextul degradării vieții spirituale, a climatului social și economic pe plan mondial, dar și în țara noastră, avem datoria să rămânem neclintiți în dreapta credință, și în faptele cele bune, punându-ne nădejdea în Dumnezeu „Care ne dă cu belșug toate spre îndulcirea noastră” (I Tim. 6, 17). Să ne unim în a face binele care aduce mângâiere celor în nevoi, alinare celor bolnavi, compasiune celor în durere, ajutând pe semenii noștri, cu generozitate și dragoste creștină, așa cum ne învață Hristos, Mântuitorul lumii.
Și în acest an, ne adresăm preoților și credincioșilor Sfintei noastre Biserici cu îndemnul părintesc de a organiza colecta pentru Fondul Central Misionar, arătând, ca și până acum, dragostea către Dumnezeu și către Biserica noastră. Să contribuim în această zi de prăznuire a Ortodoxiei, dar și în duminica următoare, fiecare cu darul său, după cum îl îndeamnă inima sa, bine știind că: „pe cel ce dă cu voie bună pe acela îl iubește Dumnezeu” (II Cor. 9, 7).
Fiți încredințați că, așa cum am făcut și în anii trecuți, fiecare bănuț pe care-l veți dărui acum va fi chivernisit cu grijă și îndreptat, cum spune Sfântul Apostol Pavel, „fiecăruia după cum are cineva trebuință” (Rom. 4, 35), fie în scopul ajutorării unora dintre semenii noștri care sunt săraci, se află în situații limită sau sunt în suferințe cumplite, fie în scopul zidirii unor biserici și așezăminte filantropice ortodoxe, fie pentru continuarea și finalizarea diferitelor lucrări misionare și de ajutorare a fraților noștri români care viețuiesc în afara granițelor țării. […]
†DANIEL,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
și ceilalți membri ai Sfântului Sinod
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMNE
