Clement Alexandrinul despre Sfânta Taină a Cununiei: Pseudoproblema celibatului Mântuitorului Hristos

Dilema modernității cu privire la faptul că Mântuitorul a fost căsătorit sau nu este una cât se poate de veche. Doar aura noutății este singurul aspect care o propagă în momentul de față. Este adevărat că, în Antichitate, Părinții erau preocupați mai mult să explice de ce Hristos a ales celibatul și în ce măsură această alegere nu condamnă valabilitatea căsătoriei.

Putem însă să mai spunem că acest subiect reprezintă o noutate absolută, susținută de o originalitate a cercetării ieșite din comun atunci când avem un autor patristic care explică suficient de clar lucrurile în secolul al II-lea?

De ce nu a fost Mântuitorul căsătorit?

Această pseudoproblemă cu care creștinismul nu s-a confruntat niciodată în realitate a apărut în cadrul sectelor gnostice din secolul al II-lea. Dorința de a pune semnul egalității absolute între bărbat și femeie, un aspect legitim și încurajat de creștinism, s-a transformat la gnostici într-o adevărată căutare legendară a unor argumente plauzibile. Rolul femeilor în timpul vieții Mântuitorului și în lucrarea de propovăduire apostolică ulterioară a fost exacerbat din acest punct de vedere. Gnosticii însă au prezentat două opinii extremiste în această privință. Prima dintre ele consta în ideea că Mântuitorul a ales celibatul tocmai pentru că unirea matrimonială în sine este una care provoacă o întinare, prin sexualitatea plină de plăcere și chiar prin nașterea de copii care rezultă în urma acesteia. Pe de altă parte, au existat alte ramuri gnostice care afirmau că nu doar căsătoria monogamă este bună, ci și cea… poligamă. Nu știm cu exactitate cum s-a născut ideea că Mântuitorul era căsătorit. Nu suntem însă de acord cu ideea cercetătorilor moderni că, în perioada primară a creștinismului, absolut toate ideile, fie ele ortodoxe sau eretice, coabitau împreună în comunitatea creștină (vezi cartea considerată fundamentală a lui W. Bauer, Orthodoxy and Heresy in Earliest Christianity, Fortress Press, Philadelphia, 1971). Această opinie trebuie puțin reconsiderată înainte de a ajunge la concluzia că primele comunități creștine erau creative în mod absolut, iar apoi, după o întărire a puterii episcopale, anumite opinii a trebuit să fie excluse într-un mod arbitrar și total aleatoriu. În nici un caz nu descoperim ideea că Mântuitorul a fost căsătorit în scrierile patristice sau în Sfânta Scriptură. Ne vine greu așadar să credem pretenția unor persoane că Mântuitorul a fost căsătorit, dar acest lucru a fost ascuns de cei simpli și revelat celor înțelepți. Pentru a întări cele spuse anterior aducem în față mărturia unuia dintre scriitorii creștini importanți din secolul al II-lea, și anume Clement Alexandrinul.

Argumentele lui Clement al Alexandriei

Deși pare îndrăgostit de termenul de gnostic, pe care îl utilizează în operele sale pentru a desemna creștinul desăvârșit din punct de vedere spiritual, Clement Alexandrinul nu a apreciat niciodată extremismul gândirii sectelor gnostice. Din contră, el este unul dintre primii scriitori creștini care reușesc să ofere o sinteză echilibrată, în care pune multă pasiune, dar și multă gândire. Fragmentul în care discută problema căsătoriei Mântuitorului sună astfel: ‘Sunt unii eretici care numesc fără ocol căsătoria desfrânare și învață că a fost dată de diavol. Și spun acești lăudăroși că ei Îl imită pe Domnul, Care nici nu S-a însurat, nici n-a avut vreo avere în lumea aceasta. Și se laudă că ei înțeleg Evanghelia mai bine decât alții. Acestora Scriptura le spune: ‘Dumnezeu stă împotriva celor mândri, iar celor smeriți le dă har’ (Iacov 4, 6; 1 Petru 5, 5). Ei nu cunosc însă pricina pentru care Domnul nu S-a căsătorit. Mai întâi, pentru că avea mireasa Lui, Biserica; apoi, nu era simplu om, ca să aibă nevoie după trup de un ajutor (Facere 2, 18), și, în sfârșit, nici nu-I era de neapărată trebuință să facă copii, pentru că era veșnic și singurul Fiu al lui Dumnezeu’ (apud John Meyendorff, Căsătoria, perspectiva ortodoxă, trad. Cezar Login, Editura Patmos, Cluj-Napoca, 2007, pp. 108-109; la finalul acestui volum se găsește o colecție interesantă de texte patristice, scripturistice și liturgice care ilustrează concepția ortodoxă despre căsătorie). Înainte de a începe să analizăm argumentele clementine cu privire la inexistența unei căsătorii a Domnului, trebuie să subliniem o frază-cheie care definește chiar și în prezent majoritatea problemelor de interpretare cu care ne confruntăm. Astfel, Clement afirmă despre gnosticii pe care îi critică: se laudă că ei înțeleg Evanghelia mai bine decât alții. Întrebarea pe care ne-o putem pune este cum poți afirma că înțelegi Evanghelia mai bine ca o altă persoană, dacă interpretarea ta nu păstrează nimic din Tradiția anterioară? Răspunsul modernist (în realitate gnostic 100% și cât se poate de vechi) cuprinde o serie de argumente (majoritatea extrem de slabe!) în favoarea existenței unei tradiții paralele, care însumează învățături tainice ce au fost ascunse de Apostoli față de majoritatea creștinilor care nu puteau să le poarte, dar care au fost revelate unor persoane ‘vrednice’, care le-au transmis cu aceeași religiozitate secretă mai departe. Ne pare rău, dar acest argument este, din punct de vedere istoric și științific, o minciună vulgară. Nu avem nevoie aici să răspundem utilizând Scriptura și Părinții care oricum sunt lăsate la o parte de persoane care pretind cunoașterea absolută în detrimentul altora, ci studii moderne, documentate și obiective, așa cum le place multora dintre corifeii acestor învățături secrete să afirme că sunt propriile propovăduiri (amintim aici studiile despre gnosticism curente, dublate de o bibliografie aproape exhaustivă și publicate în volumul colectiv The Oxford Handbook of Early Christian Studies, Oxford University Press, 2008. Vezi Antti Marjanen, ‘Gnosticism’, pp. 203-221 și Stephen J. Shoemaker, ‘Early Christian Apocryphal Literature’, pp. 521-549). Aceste studii exprimă clar ideea că gnosticii au fabricat cât se poate de clar o serie de scrieri, atribuindu-le în special Apostolilor, dar care nu aveau aproape nici o legătură cu Tradiția comunităților creștine și modul cum interpretau acestea Scriptura.

Copiii divino-umani

Revenind la textul citat anterior din Clement Alexandrinul, remarcăm trei aspecte importante care contrazic flagrant orice idee de căsătorie a Mântuitorului. În primul rând, un argument teologic este acela că mireasa lui Hristos este Biserica. Dacă acest argument nu pare plauzibil cercetătorilor moderni inteligenți, care oricum nu recunosc în general decât o biserică plină de propria pecete intelectuală, atunci poate că al doilea este mai dificil de contracarat. Clement afirmă, pe baza Vechiului Testament, că femeia i-a fost oferită bărbatului ca ajutor. De ce ar fi avut nevoie Mântuitorul de un ajutor din acest punct de vedere, de vreme ce El era nu doar om, ci și Dumnezeu? Este adevărat că în zilele noastre, când unul dintre cele mai cunoscute puncte de ‘cercetare teologică’ din SUA, intitulat Jesus Seminar, afirmă despre Mântuitorul că a fost un simplu țăran galileean, atunci înțelegem că nici acest argument nu va avea mare valabilitate. Însă nici nu mai putem considera că acești cercetători se mai pot numi teologi atât timp cât, din punctul lor de vedere, Iisus este golit de calitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu. Argumentul suprem însă care se adresează creștinilor ispitiți de această teoremă modernă a unei căsătorii pe ascuns a Domnului este acela că Iisus era Fiu al lui Dumnezeu, și nu doar om. Cum ar fi putut El să aibă copii, de vreme ce era totodată Fiu al lui Dumnezeu? Probabil că ar fi rezultat niște copii ‘divino-umani’, pe care nu este exclus să îi vedem la un moment dat la televizor afirmând că au fost demascați datorită miracolelor săvârșite… Așadar, pe baza Tradiției și Scripturii creștine, afirmăm fără urmă de îndoială că o eventuală căsătorie a Mântuitorului este total exclusă. Recomandăm pe această cale persoanelor care se simt atrase de această părere să cerceteze sursele ei lipsite de obiectivitate și să tragă singure concluziile aferente. Fiți obiectivi în fața celor care doar pretind acest lucru… (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 16 noiembrie 2011)

Comentarii Facebook


Știri recente