La inițiativa, cu binecuvântarea și purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Catedrala Patriarhală va fi adus în această seară un fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei și de viață făcătoarei Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos din Mitropolia de Drama – Grecia. Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci va fi adus de o delegație a Mitropoliei de Drama din Biserica Ortodoxă a Greciei, condusă de Înaltpreasfințitul Mitropolit Pavlos. Acest eveniment se înscrie în Anul Omagial al Crezului Ortodox și al Autocefaliei Românești.
În anul 1992 un fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci a fost adus în România, ajungând și la Iași, de la Mănăstirea Xiropotamu din Muntele Athos, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, fiind Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
În anul 2004, cu ocazia sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, a fost adus, pentru a doua oară, un fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci de la Mănăstirea Panaghia Soumela din Mitropolia de Veria, Grecia, la inițiativa și purtarea de grijă a Mitropolitului Moldovei și Bucovinei de atunci, Patriarhul Bisericii Ortodoxe de astăzi, Preafericitul Părinte Daniel. Delegația Bisericii Ortodoxe din Grecia din Mitropolia de Veria a fost condusă de Înaltpreasfințitul Panteleimon, Mitropolit de Veria, Nausa și Kampania. Între membrii delegației s-a aflat și starețul de atunci al Mănăstirii Panaghia Soumela care pe data de 19 noiembrie 2005 a fost întronizat Mitropolit de Drama și anume Înaltpreasfințitul Pavlos. Evenimentul a avut loc în anul dedicat Sfântului Voievod Ștefan cel Mare la comemorarea a 500 de ani de la mutarea sa la viața veșnică, știută fiind evlavia marelui voievod față de Sfânta Cruce, cu ajutorul căreia a biruit în luptele sale.
Ziarul Lumina, referindu-se la acest eveniment, arată că atunci s-a făcut o expoziție de cruci la Sala Gotică de la „Trei Ierarhi”, unde credincioșii moldoveni, dar și pelerinii veniți din toată țara la Iași s-au putut închina și au putut admira diferite tipuri de cruci. Racla adusă în 2004 la Iași are o valoare nu doar prin odorul pe care îl are în interior, ci și o valoare istorică. Ea a fost dăruită în 1390 de către împăratul bizantin Manuil III Comnenul, Mănăstirii Panaghia Soumela și pe raclă se putea citi actul de danie al împăratului: „Aici se află lemnul pe care Hristos a sfințit creația. Emanuel, fiul lui Alexios, îl oferă ca dar mănăstirii din muntele Mela”.
În continuare, Ziarul Lumina arată unde se mai găsesc fragmente din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci. Din cauza deselor asedii la care au fost supuse cele două cetăți ale Ierusalimului și Constantinopolului, multe fragmente din Cinstitul Lemn al Sfintei Crucii care se aflau în aceste orașe s-au pierdut în timp. În primul caz, relicva ascunsă în 1009 în timpul persecuțiilor califului Fatimid, redescoperită și reașezată în Biserica Sfântului Mormânt în 1099 de cruciați, a căzut în 1187 în mâinile lui Salladin, pe câmpul de bătălie de la Hattin, unde fusese adusă de episcopul Betleemului, la porunca regelui Ierusalimului. În al doilea caz, fragmentul din Sfânta Cruce, păstrat în capela Pharos a Palatului imperial, împreună cu celelalte relicve ale Patimilor, a fost achiziționat între 1241 și 1242 de regele Franței, Ludovic al IX-lea, de la împăratul latin de Constantinopol și depus în Sainte Chapelle în 1248, dispărând în tulburările din vremea Revoluției Franceze (1789-1794). Astăzi, fragmente din lemnul Sfintei Cruci se mai păstrează în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, la Roma, Veneția, Constantinopol, în Franța (Saint Sernin de Toulouse, Capela ‘La Vraie-Croix’ din Morbihan-Bretania, Anjou), Germania (Limburg an der Lahn), Belgia (Colegiul ‘Sf. Cruce’ din LiÄge), Spania (Santo Toribio de Liébana). Cel mai mare fragment din Sfânta Cruce se află la Mănăstirea Xiropotamou din Muntele Athos și a fost adus, în 1992, pentru câteva săptămâni în țara noastră, spre închinare.
În același articol al Ziarului Lumina aflăm unde se găsesc fragmente din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci în București. În Arhiepiscopia Bucureștilor sunt patru locuri în care credincioșii se pot închina la Lemnul pe care Mântuitorul s-a jertfit. Fie că au fost donate cârmuitorilor țării de către mănăstiri din Grecia, ca semn de mulțumire pentru ajutorul primit din partea românilor, fie că au fost donate stareților de la mănăstiri, mai multe părticele din Sfânta Cruce au rămas și în bisericile din România. La Mănăstirea Căldărușani se păstrează mai multe sfinte relicve de la diferiți sfinți, dar și o parte din Cinstitul lemn. De asemenea, o părticică se află și la Mănăstirea Țigănești din Ilfov, precum și una la Biserica ‘Sfântul Vasile cel Mare’ de pe Calea Victoriei din Capitală.
La final, Ziarul Lumina prezintă istoria Cinstitului Lemn al Sfintei Cruci. Astfel, după moartea și Învierea Domnului, ucenicii Lui au îngropat lemnul crucii la poalele Golgotei. În altă parte se spune că soldații romani care L-au răstignit pe Iisus, după punerea în mormânt, ar fi aruncat cele trei cruci într-o cisternă săpată în piatră, din imediata apropiere a Golgotei, unde se colecta apa de ploaie necesară consumului orașului. Golgota rămăsese un loc blestemat. După trei secole, în anul 326, împărăteasa Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, a descoperit cele trei cruci de lemn. Crucea pe care fusese răstignit Mântuitorul a fost ușor identificată, fiind singura care avea cuie bătute în ea, fiindcă cei doi tâlhari fuseseră legați cu funii pe crucile lor. Pentru o mai bună verificare, crucea a fost așezată peste un mort, care a înviat și a rostit cuvinte de slavă lui Dumnezeu.
Sfânta Elena a trimis acasă, fiului ei Constantin, un fragment din lemnul Sfintei Cruci și două cuie din cele în care fusese pironit Domnul, unul dintre ele fiind ulterior încastrat într-o diademă. Crucea descoperită pe Golgota a fost pusă în Bazilica ‘Sfânta Cruce’ din Ierusalim, zidită de împărăteasă. Tot acolo au mai fost depuse un cui și placa pe care Pilat pusese să se scrie INRI. Începutul cultului public și oficial al Crucii lui Iisus s-a petrecut în anul 335, cu ocazia sfințirii bisericii zidite de împăratul Constantin cel Mare, la propunerea împărătesei Elena, pe Golgota, locul Calvarului și al îngropării Mântuitorului Iisus, cunoscută ca Biserică a Sfântului Mormânt, sau Martirion/Martyrium, iar mai târziu „Ad Crucem”.
Istoria Sfintei Cruci, de după, este însă una zbuciumată. Multe date nu concordă, fiind foarte greu de stabilit cu exactitate adevărul. Surse catolice susțin că, după aproape trei veacuri, în anul 615, racla cu Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci a fost luată ca pradă de război de către perșii care au invadat și au cucerit Ierusalimul. După 14 ani, împăratul Heraclie al Bizanțului a readus-o la Ierusalim, depunând-o, în anul 629, cu mare cinste, în Biserica Sfântului Mormânt. La 14 septembrie 630, Patriarhul Zaharia a înălțat-o în văzul credincioșilor. În anii 634-635, lemnul Sfintei Cruci a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol (și înapoi) într-o procesiune solemnă, a cărei amintire s-a păstrat până astăzi în cultul bizantin al sărbătorii din 14 septembrie.
Ulterior, fragmente din Sfânta Cruce au fost dăruite sau cumpărate, ajungând în mai multe locuri din lume, fiind expuse spre închinarea credincioșilor.
