Cel mai vechi lăcaș ortodox din oraș: Tezaurul Bisericii „Sfântul Nicolae” din Agnita

Orașul Agnita din județul Sibiu este unul dintre cele mai vechi așezări din Ardeal și, paradoxal, deși este situat central pe harta țării, drumurile europene principale îl ocolesc. Important este însă că la Agnita se păstrează mărturii importante despre istoria și viața românilor de aici.

Considerat un oraș defavorizat economic, Agnita are multe de spus din punct de vedere spiritual și cultural. Așa cum se cade comunităților respectabile, credința străbună și datinile strămoșești sunt păstrate aici ca niște veritabile comori, mai prețioase decât orice altceva din această lume. Firescul de a merge duminică de duminică la biserică, la colindat de Crăciun ori la mormintele părinților pentru vreo pomenire ne face să credem că normalitatea vieții oamenilor din Agnita este dată de tot ceea ce este legat de biserică și neam.

Poposim la cea mai veche biserică românească din Agnita, un minunat lăcaș de închinare ocrotit de Sfântul Nicolae, un loc sacru unde parcă și aerul ne vorbește despre înaintașii actualilor enoriași, vrednici români ce s-au luptat din greu pentru a zidi casă Domnului.

Am aflat că primele atestări documentare despre o viață religioasă în orașul Agnita sunt din secolul al XIII-lea. Mărturiile documentare amintesc de o comunitate de români în nordul localității, pe Valea Holbocului. Toponimele ‘la bisericuță’ și ‘râul bisericuței’ întăresc aceste dovezi. Din cauza invaziei popoarelor migratoare, comunitatea de români a trebuit să se retragă în vatra actuală a orașului, unde locuia comunitatea de sași. ‘Locul unde este zidită Biserica ‘Sf. Nicolae’, a cărei piatră de temelie a fost pusă la 25 aprilie 1795, este numit până astăzi ‘în români’. Probabil că a fost o comunitate mică și săracă, deoarece pe piatra de temelie se spune că biserica a fost zidită de doi comercianți brașoveni: Radu Bogdan și Dumitru Orghidan’, ne-a spus parohul bisericii și protopopul de Agnita, părintele Ioan Jurca.

Piatra de temelie s-a aflat până acum câțiva ani în zidul bisericii, mai precis în altar. Din cauza igrasiei, la recomandarea muzeografului Mircea Sfârlea, fost secretar la Ministerul Culturii și întemeietor al muzeului de la Mănăstirea ‘Brâncoveanu’ din Sâmbăta de Sus, piatra de temelie a fost scoasă din biserică. Din păcate, trei rânduri ale inscripției au fost pierdute, iar specialiștii de la București care au venit să cerceteze piatra n-au putut recupera rândurile șterse.

Renașterea bisericii

Biserica ‘Sfântul Nicolae’ a fost până în 1936 singurul lăcaș de cult al românilor din Agnita, iar în perioada 1936-1948 s-a construit actuala catedrală din oraș. Odată cu finalizarea lucrărilor de construcție, slujbele religioase au început să fie oficiate doar în catedrală, astfel încât biserica veche a rămas în paragină. În 1971 s-a înființat și cea de-a doua parohie din Agnita, paroh venind părintele Simion Săsăujan. Noul paroh a demarat lucrările de renovare și de pictură la vechea biserică. În 1982 s-au finalizat lucrările de pictură, realizate de pictorul Vasile Blendea și doi ucenici. Pe lângă aceste lucrări, a fost achiziționat și mobilier nou, realizat la atelierele Patriarhiei Române, iar biserica a fost resfințită. În 1990, a venit aici actualul paroh, părintele Ioan Jurca, de la Parohia Coveș din Protopopiatul Agnita. ‘Prima lucrare începută a fost clopotnița. Am achiziționat un clopot de la Baia Mare și am împrejmuit toată curtea bisericii. Au urmat apoi alte lucrări, precum treptele și zidul pictat din fața bisericii. De asemenea, am fost nevoiți să renovăm și casa parohială. La 25 aprilie 1995, la 200 de ani de la zidirea bisericii, au fost sfințite clopotnița și clopotul de mitropolitul Antonie Plămădeală. Lucrăm la altarul de vară din incintă, unde am pavat podeaua și am zidit Sfânta Masă. O altă urgență ar fi împrejmuirea cu card în partea de sus și continuarea lucrărilor de construcție la capela din cimitir. Ne dorim ca această capelă să fie funcțională cât mai repede. Am început lucrările de construcție anul trecut până la cota zero, iar anul acesta am ajuns ‘la roșu’. Sperăm ca anul acesta să facem acoperișul, să punem ușile, ferestrele, să facem un altar și catapeteasma’, ne-a mai spus părintele Jurca.

Colecția de obiecte bisericești

Casa parohială adăpostește cele mai valoroase comori ale vieții bisericești din Agnita și împrejurimi. Colecția de obiecte bisericești a Protopopiatului Agnita, un adevărat muzeu religios, a fost întemeiată de părintele Simion Săsăujan. În casa parohială a funcționat mult timp prima școală româneasă din Agnita. ‘Am întâlnit bătrâni care mi-au spus c-au învățat aici în clasele I-VII’, a menționat părintele Jurca. Când părintele Simion Săsăujan a venit aici, casa era folosită de stat. Aici locuia un colonel de armată care lucra la Cincu, dar și alți trei cetățeni. După nenumărate demersuri, părintele Săsăujan a reușit să obțină casa și să organizeze colecția de obiecte bisericești, inaugurată în 1975 de mitropolitul Nicolae Mladin. ‘Aici sunt adunate icoane, obiecte și carte veche bisericească de pe raza Protopopiatului Agnita. La ora actuală avem 444 de obiecte de inventar și în această vară am mai primit două. Avem un antimis din Parohia Săsăuș, datat la 1762 sau 1768, semnat de episcopul Dionisie Novacovici. Este cel mai vechi obiect al colecției. Avem și icoane din zona Mănăstirii Nicula și din Mărginimea Sibiului, în special din Săliște. Avem și două exemplare din Noul Testament de la Bălgrad, descoperite în podul bisericii din Mihăileni. Colecția nu este acreditată ca un muzeu, dar se află pe lista oficială a colecțiilor muzeale. De-a lungul timpului au venit multe personalități aici, din țară și din străinătate’, continuă părintele Ioan Jurca.

Protopopiatul din Agnita

Protopopiatul Agnita a fost înființat la 1896. Din istoricul realizat de preotul Ioan Alexandru din Ilimbav, fost locțiitor de protopop, aflăm că sediul protopopiatului a fost și la Nocrich, apoi la Bârghiș și în cele din urmă la Agnita. În această monografie se spune că sediul protopopiatului a fost cumpărat de la un sas care avea o datorie la o bancă din Sighișoara. Protopopul Ioachim Munteanu, care a ocupat această funcție și pe vremea Marii Uniri și care a semnat și ‘Credinționarul’ agnitenilor, a adunat de la preoții din acea vreme, s-a împrumutat de la o bancă și a plătit casa respectivă. Timp de zece ani a reținut anumite sume de la preoți și învățători pentru a plăti datoria. În centrul orașului, la acea vreme locuiau doar sași. Protopopiatul a fost desființat în 1969, iar parohiile au fost arondate la Protopopiatul Mediaș. La 1 ianuarie 1976, a fost reînființat, iar părintele Grigore Cernea din Bruiu a venit paroh la Agnita 1 și protopop, ocupând funcția din urmă până în 2002. Așa cum prevedea statutul șagunian și cum s-a hotărât după Revoluția din 1989, s-a decis ca fiecare protopop să fie ales de preoți și cântăreți. Părintele Ioan Jurca a fost ales la acea vreme protopop și ocupă și astăzi această demnitate. ‘Imediat m-am apucat de lucru. Vechea casă s-a dărâmat, iar protopopul Cernea a făcut actuala clădire. La etaj se află reședința preotului de la Agnita 1, iar la parter sediul administrativ. Am dotat protopopiatul cu mobilier și cu aparatură tehnică, am făcut sala de ședințe și arhiva. Magazinul de obiecte și cărți bisericești este deschis de trei ani în fostele garaje. Este foarte bine din punct de vedere misionar să avem un astfel de magazin în oraș, dar și pentru cele 36 de parohii’, adaugă părintele Jurca.

În parohiile din protopopiat au fost implementate și proiectele Patriarhiei Române ‘Alege școala!’ și ‘Hristos împărtășit copiilor’. Dificultățile materiale cu care se confruntă preoții din aceste parohii, mulți dintre ei fiind puși în situația de a nu avea nici salariu integral, au dus la înfrățiri cu parohii brașovene, cu stare materială mai bună. Între activitățile culturale de la protopopiat amintim foaia lunară numită ‘Ortodoxia pe Valea Hârtibaciului’, supliment al publicației ‘Valea Hârtibaciului’, editat de câteva primării asociate din zonă. ‘Sunt cuprinse în publicație principalele evenimente bisericești, un cuvânt de învățătură, astfel încât ne facem cunoscuți’, continuă părintele protopop Jurca.

Eroii Agnitei

Eroii orașului sunt prețuiți în comunitatea de aici. Unul dintre aceștia este căpitanul Axente Lene (foto) originar din Dealu Frumos. A făcut parte din Garnizoana română, pe vremea Marii Uniri și din Comitetul de cinci membri care a mers cu ‘Credinționarele’ din partea credincioșilor din Agnita la Marea Adunare de la 1 decembrie de la Alba Iulia. ‘Când s-a întors de acolo, nemții se retrăgeau și o garnizoană s-a așezat la Agnita. El era responsabil cu ordinea și disciplina în oraș. Cei mai în vârstă care au murit, un epitrop, au spus că l-ar fi omorât sașii. Am găsit, însă, un ziar săsesc din acea vreme de prin 12-15 decembrie 1918 și era acolo o mică notă despre eveniment. El a fost împușcat în cap de nemți în crâșma mare, acum se zice ‘sub poartă’. S-a întâmplat în noaptea de 10 spre 11 decembrie, când abia se întorsese de la Alba Iulia. A fost înmormântat sub gardul din curtea bisericii. Descoperind asta, am scris un articol într-un ziar local, l-am deshumat și am găsit craniul și oasele mari. În craniu erau cinci gloanțe. Am spălat oasele, le-am pus într-un sicriu și l-am înmormântat pe aleea principală’, ne-a povestit părintele Ioan Jurca.

Convorbiri duhovnicești și pelerinaje

În Parohia Agnita 2, lucrările administrative, programul liturgic și activitățile misionare se îmbină armonios. Deși parohia nu are un proiect social-cultural stabil, organizat, părintele Ioan Jurca are întâlniri duhovnicești periodice cu tinerii, în special în posturi, iar în preajma Crăciunului aceștia învață colinde. ‘Preoții de aici merg fiecare la câte o școală, iar mie mi-a revenit Școala Nr. 1. Prezența noastră în rândul elevilor este un lucru de folos pentru ei. De asemenea, merg periodic la Casa seniorilor, unde avem convorbiri duhovnicești’, ne-a explicat părintele paroh. Enoriașii din parohie beneficiază și de pelerinaje și excursii la mănăstiri, ultima având ca obiective mănăstirile Neamț, Bistrița, Agapia, Văratic, Vovidenia, Secu, Sihăstria și Izvorul Mureșului.(Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 6 decembrie 2011)

Comentarii Facebook


Știri recente