Canonul de pocăință, sau epitimia, trebuie înțeles, administrat de către duhovnic și primit de către penitent ca un medicament care îl ajută să-și redobândească sănătatea sufletească și, uneori, cea trupească, afectată de boala păcatului. Legătura dintre păcat, ca boală a sufletului, care atrage și asupra trupului suferințe grele și îndelungate, o arată Mântuitorul Însuși atunci când odată cu iertarea păcatelor vindecă și boala trupească: „Dar, ca să știți că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ție: Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta! Și s-a sculat îndată și, luându-și patul, a ieșit înaintea tuturor, încât erau toți uimiți și slăveau pe Dumnezeu…” (Marcu 2, 10-12). Relația dintre păcat, boala trupească, iertare și vindecare este reflectată și în rugăciunile Tainei Sfântului Maslu, Taină oficiată pentru vindecarea trupului, în care cerem lui Dumnezeu ca să dea celui bolnav, odată cu tămăduirea bolii trupești, și iertarea păcatelor. Așa cum bolile trupești se vindecă sau se ameliorează prin tratamente prescrise de medici, tot astfel, bolile sufletești, cauzate de păcate, se ameliorează și se vindecă prin tratamente duhovnicești prescrise de doctorii sufletelor. Acest înțeles ni-l oferă Canonul 102 Trulan, canon care trebuie cunoscut, citit și recitit iară și iară și de preoții duhovnici, și de credincioșii care vin să se spovedească.
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
