Catedralele Ortodoxiei românești: Alexandria

În anul 1834, în partea de vest a Câmpiei Române, pe drumul ce leagă Bucureștii de Turnu Măgurele, la cererea locuitorilor unei mici așezări, printr-un hrisov al lui Alexandru Dimitrie Ghica, se năștea un oraș care avea să poarte chiar numele domnitorului ctitor. Este vorba de Alexandria, orașul care a fost construit după planurile arhitectului Otto von Moritz, cel care se îngrijise de refacerea orașelor dezrobite de sub stăpânirea otomană, Brăila și Giurgiu. Ca în orice așezare, evident că a fost ridicată și o biserică, mai întâi de lemn, care a primit hramul Sfântului Ierarh Alexandru, ocrotitorul ctitorului domnesc. Orașul s-a dezvoltat, iar biserica a devenit neîncăpătoare pentru creștinii Alexandriei, care au hotărât ridicarea alteia mai mari și din zid, care să aibă rol de catedrală. În acea vreme, catedrala era principala biserică din localitate, cea mai mare, cea mai importantă a așezării, deoarece hramul ei era și al urbei. Într-o astfel de catedrală se săvârșeau slujbele la marile sărbători naționale, erau primiți înalții oaspeți ai urbei, din această biserică pulsa viața religioasă. Până la 1948 se păstra această tradiție a rolului pe care bisericile-catedrale îl aveau în viața religioasă a orașelor românești. Unele dintre aceste biserici au devenit catedrale episcopale. Așa a fost cazul celei de la Alexandria. Credincioșii alexandrini au contribuit cu tot ce au putut pentru a ridica, în 1869-1898, o catedrală într-un stil clasic, dar cu o compoziție artistică a fațadelor puțin întâlnită la construcțiile epocii, de o frumusețe aparte. Arhitectura bisericii este în formă de cruce, cu abside poligonale decroșate, două turle patrulatere pe pronaos, purtătoare ale clopotelor și ale unor ceasuri, cu un naos încoronat de o turlă poligonală și o intrare formată dintr-o colonadă în stil corintic. Lăcașul alexandrin reflectă vădite influențe artistice de la biserici din spațiul românesc, precum coloanele de la Antim, brâul de la Dragomirna sau motive vegetale sculpturale de la Curtea de Argeș. La interior, catedrala din Alexandria a fost pictată în ulei la 1898 de o echipă formată din Constantin Artachino, Constantin Pascali și celebrul Ștefan Luchian, evident în stilul epocii. Pardoseala a fost executată din marmură mozaicată, iar policandrele și sfeșnicele, lucrate în bronz aurit la Viena. Noul lăcaș alexandrin a fost târnosit la praznicul Sfântului Ierarh Nicolae al anului 1898 de mitropolitul primat Iosif Gheorghian. Aceasta este catedrala Alexandriei, care în 1994 și-a primit ctitorul, pe domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica, ale cărui oseminte au fost mutate de la Biserica Ghica-Tei împreună cu sarcofagul adus de la Muzeul Național Militar din București. Doi ani mai târziu, pe lângă rolul de necropolă domnească, Biserica ‘Sfântul Ierarh Aelxandru’ devenea catedrala nou-înființatei Episcopii a Alexandriei și Teleormanului.

(Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția din data de 17 octombrie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente