Catedrala Reîntregirii și-a sărbătorit ieri hramul

În ziua de pomenire a Sfintei Treimi, luni, 8 iunie 2009, Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia și-a prăznuit hramul. Cu acest prilej, soborul de preoți și diaconi ai catedralei au săvârșit Utrenia și slujba Sfintei Liturghii.

Așezată în inima Transilvaniei, pe locuri care ne aduc aminte de cele mai solemne momente din istoria neamului, Catedrala din Alba Iulia este simbol al unității noastre creștinești și românești și Monument al Unirii.

A fost construită între anii 1921-1922 cu prilejul încoronării regelui Ferdinand I și a reginei Maria, eveniment care a avut loc la 15 octombrie 1922. Acest act a fost supranumit „Întabularea Transilvaniei pe România”, iar biserica „Catedrala Încoronării”. Se consfințea astfel, actul istoric de la 1 Decembrie 1918 când aici, prin voința poporului român, s-a făurit România Mare.

Întregul ansamblu, Catedrala și clădirile aferente, s-a ridicat în partea de vest a Cetății Alba Iulia, străvechiul Apulum roman, sau Bălgradul evului mediu, pe locul vechiului corp de gardă și în vecinătatea Platoului romanilor. Construcția a fost concepută ca și o continuare a așezământului mitropolitan bălgrădean, numit de către Nicolae Iorga „cel mai trainic și mai de folos așezământ al românilor de peste munți”, așezământ la care voievodul Mihai Viteazul a ridicat în anul 1597 o biserică din zid. Din nefericire așezământul a fost demolat în anii 1713-1714 de către Habsburgi, cu prilejul refacerii cetății în forma actuală, iar cu materialele recuperate s-a construit biserica din cartierul Maieri, lângă gară. Pe locul vechii Mitropolii este ridicată acum în partea de sud-est a cetății o biserică memorială din lemn.

Din punct de vedere arhitectonic, întreaga construcție – Catedrala și clădirile înconjurătoare – se integrează în mișcarea realistă inițiată la sfârșitul veacului al XIX-lea și începutul veacului XX de către un grup de arhitecți români în frunte cu Ion Mincu și Petre Antonescu. Ei stăruiau pentru reîntoarcerea la formele tradiționale românești. Construcția este o sinteză de elemente arhitectonice și decorative din timpul domnitorilor munteni Matei Basarab și Sfântul Constantin Brâncoveanu, simbolizând unitatea poporului român înfăptuită pentru prima dată de către Mihai Viteazul la anul 1600.

Planul Catedralei este cel al Bisericii Domnești din Târgoviște, cruce greacă înscrisă, și aparține arhitectului Victor Gh. Ștefănescu. Cu efectuarea lucrărilor a fost încredințat inginerul Tiberiu Eremie.

Ansamblul dreptunghiular ce înconjoară Catedrala este alcătuit din două pavilioane mari la est, unde se găsesc reședința și administrația Arhiepiscopiei și două pavilioane mici în partea de vest – încadrând clopotnița înaltă de 58 m – în care se află administrația și personalul deservent al Catedralei. Pavilioanele sunt legate între ele prin galerii susținute de coloane și arcade duble, aducând cu cerdacurile așezămintelor mănăstirești. Intrarea în biserică se face printr-un pridvor deschis cu arcade mari sprijinite pe coloane cu capiteluri. Deasupra portalului, decorat cu motive tradiționale, se află, lucrate în mozaic de către pictorul Ion Norocea, icoanele Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, iar de o parte și de alta a intrării, icoanele Sfinților Apostoli Petru și Pavel și ale împăraților biblici David și Solomon. În nișele pridvorului sunt fixate patru plăci din marmură cu inscripții comemorative ce ne aduc aminte de patru evenimente importante: 1. Tipărirea pentru prima dată în limba română a Noului Testament de către Mitropolitul Simion Ștefan la 1648; 2. Unirea de la 1600 înfăptuită de către Mihai Viteazul; 3. Martiriul lui Horea, Cloșca și Crișan, din anul 1785; 4. Refacerea unității spirituale și bisericești a românilor în anul 1948. În pronaos sunt portretele voievodului Mihai Viteazul și al Doamnei Stanca. Naosul, impunător prin înălțimea sa, este dominat de cupola susținută de patru stâlpi octogonali îmbrăcați în plăci de marmură de Moneasa. Interiorul este împodobit cu pictură în frescă executată după vechea tradiție iconografică de către pictorul Costin Petrescu și ucenicii săi. La intrare sunt portretele votive ale regelui Ferdinand și reginei Maria. Iconostasul din lemn de stejar a fost lucrat de maestrul C.M. Babic, iar icoanele de pe el pictate de către Ion Norocea. De o parte și de alta a iconostasului sunt așezate icoanele Sfinților Ierarhi transilvăneni Ilie Iorest (1640-1642) și Sava Brancovici (1656-1683), precum și ale Cuvioșilor Mărturisitori Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara și Sfântul Mucenic Nicolae Oprea de la Săliște. Hramul Catedralei este „Preasfânta Treime” și „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”.

Biserica este Catedrală episcopală din anul 1975, când s-a reînființat Episcopia Ortodoxă Română de Alba Iulia, iar în anul 1998 a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie. Catedrala rămâne, în același timp, simbol și monument al unității noastre naționale, precum și loc sfânt de pelerinaj.

Sursa: reîntregirea.ro

Comentarii Facebook


Știri recente