Catedrala Mântuirii Neamului este idealul românilor de peste 125 de ani – interviu cu domnul prof. ing. Nicolae Noica, Comisia specială pentru Catedrala Mântuirii Neamului a Patriarhiei Române

Patriarhia Română organizează astăzi, 23 februarie, în sala Europa Christiana din Palatul Patriarhiei, de la orele 14:00, o conferință de presă pe tema proiectului Catedralei Mântuirii Neamului. Conferința va fi susținută de către Preasfințitul Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal, și domnul prof. ing. Nicolae Noica, din partea Comisiei speciale pentru Catedrala Mântuirii Neamului a Patriarhiei Române. Cu acest prilej va fi prezentată macheta tematică ilustrativă a viitoarei catedrale, conform temei de proiectare. Această conferință de presă vine în contextul dezbaterilor din mass-media ultimelor zile legate de caledarul propriu-zis al lucrărilor. Despre acestea a vorbit domnul prof. ing. Nicolae Noica în cadrul emisiunii radio „Dialogurile TRINITAS” (12 februarie), moderată de pr. cons. Ciprian Apetrei.

Domnule profesor, încă de la apariția ideii construirii unei catedrale, în urmă cu peste 125 de ani, au fost voci care s-au împotrivit, dar astăzi, parcă, mai mult ca oricând. Care sunt motivele invocate de aceștia?

La început a fost tergiversarea locului, acum s-a stabilizat. Apoi nu au fost de acord cu concursul de arhitectură. Timp de un an a fost o dezbatere continuă cu toți specialiștii. Au fost trei întâlniri. Eu cred că este suficient. Cei care au vrut să vină cu propuneri au venit pe parcursul acestor discuții, unii au făcut chiar machete. Astfel, ca urmare a discuțiilor, macheta inițială a fost îmbunătățită, se observă o evoluție în arhitectura ei. Proiectul este foarte bine organizat, chiar spun tuturor că aș vrea că așa cum s-a desfășurat aici activitatea: temă, caiet de sarcini, proiect de concurs, să fie un model pentru toate lucrările publice. Patriarhia a arătat o deschidere. Cine a dorit a putut să vină să discute, au avut șansa să se asocieze la aceste proiecte.

Pe mine m-a surprins poziția recentă a unora dintre colegii din domeniul arhitecturii care spun că licitația de proiectare ar fi fost restrictivă, argumentând că s-au cerut condiții financiare, fals – de la suma de 200.000 de euro s-a coborât la 20.000; că s-a cerut o așa-zisă experiență în proiectarea unor lăcașuri de cult – s-a cerut doar experiența în construirea unei singure biserici. S-au mai afirmat și criterii exclusiv tehnico-economice. Costurile ridicării catedralei nu sunt mari, 200 de milioane de euro, adică opt kilometri de autostradă. Vor fi suficiente persoane care vor oferi bani, vor sprijini. Cred că și statul trebuie să ajute, așa cum Carol I a alocat 5% din buget.

În 1885, acum 125 de ani, începea construcția Ateneului Român. Românii de atunci care au înțeles acest lucru au organizat o loterie prin hotărâre de guvern. Lozul cel mare a fost de 75.000 de lei aur. A avut loc loteria, s-au desemnat câștigătorii, iar restul banilor au fost dați pentru construirea Ateneului. Eu cred că acest lucru ar putea fi făcut și pentru construirea catedralei. Nu e vorba de joc de noroc, ci de strângerea unor fonduri pentru a realiza un obiectiv de importanță deosebită.

Acest proiect a început în timpul regelui Carol I, deci în urmă cu 125 de ani. A fost dorința tuturor patriarhilor BOR, dar mai ales a primului patriarh, Miron Cristea. Cum vedeți această evoluție în timp a ideii construirii Catedralei Mântuirii Neamului?

Mă preocupă această pro-blemă, mai ales că în 1999 eu am început să mă implic în acest proiect. Eu cred că datorăm neîmplinirea acestui vis necunoașterii istoriei. E categoric unul din argumentele principale. Astăzi, după anul 1990, în numele democrației greșit înțelese vin o serie de domni care sunt „reprezentanții conștiinței” și ne arată de ce nu trebuie făcută o catedrală, la un popor care este ortodox aproape 90%. Mi-a plăcut remarca cuiva care spunea că dacă standardele rațiunii și cele ale sacrului nu sunt în armonie, se instrumentează dezordinea aducătoare de corupție, ignoranță și pauperitate; dezordine cu care astăzi de foarte multe ori ne confruntăm.

Mergând pe firul istoriei, vă rog să punctați demersurile făcute pentru ridicarea unei ca-tedrale a românilor.

Carol I era catolic, dar venind aici a acceptat religia țării. Printre primele legi pe care le-a aprobat a fost și aceea de a aloca suma necesară pentru construirea catedralei în București, 5 milioane de lei aur, atâta vreme cât bugetul țării era de 130 de milioane de lei aur, adică aproape 5%. Însă catedrala nu s-a ridicat. Din cauză că și atunci au fost aceste probleme de amplasament, poate și o tendință de tergiversare. Apoi a venit sfârșitul secolului când în perioada 1895-1902 a fost recesiune economică. A urmat războiul. Unirea din 1925, ridicarea la rang de Patriarhie și dorința Patriarhului Miron Cristea de a ridica această catedrală. Și atunci au fost nenumărate dezbateri, și tot pe problema amplasamentului. S-a propus chiar locul unde se află astăzi hotelul Intercontinental, lângă Universitate. Nicolae Iorga a fost categoric împotrivă, spunând că nu poți să pui catedrala lângă Universitate, unde tinerii tot timpul vorbesc. Deci erau și astfel de aspecte. La un moment dat s-a dorit să fie amplasată chiar în zona unde se află astăzi biserica „Sfântul Gheorghe” sau în parcul Carol, iar mai târziu, la poalele Dealului Patriarhiei, în Piața Unirii. Dar a mai fost o propunere extrem de interesantă, Dealul Arsenalului. În sfârșit, în 1929, patriarhul Miron Cristea își adună o serie întreagă de specialiști, marii arhitecți ai vremii respective: Petre Antonescu, Cantacuzino, Octav Doicescu. Aceștia hotărăsc ca amplasament poalele Dealului Patriarhiei, în Piața Unirii, puțin mai în stânga, chiar unde se coboară de pe deal. Atunci s-a și sfințit locul și s-a pus o troiță. Au venit anii â29-â30, problema a fost din nou recesiunea, alte probleme deosebite, lucrurile nu au mers. S-a ajuns în anii â35 și a venit războiul, apoi comuniștii, al căror scop nu a fost decât să distrugă trecutul și Biserica, elementele esențiale.

Antreprenorul general se va ocupa de construirea Catedralei

Ce s-a întâmplat după căderea comunismului?

În 1999 a avut loc primul concurs și, cu prilejul acela, s-au alocat niște sume de bani. S-au dat aproximativ 40.000 de euro pentru cei care au câștigat. După aceea, în 2001 s-a schimbat locul, bulevardul Victoriei, dar și în piața Alba Iulia, lângă actuala Bibliotecă Națională. A fost și acolo un concurs și totuși rezultatele concursurilor nu au fost mulțumitoare. Putem găsi și o explicație: faptul că, din păcate, după 50 de ani de comunism nu exista experiența de a executa asemenea proiecte. A face în anul 2007 un concurs de arhitectură, când Preafericitul Daniel a preluat această problemă, era iar o tergiversare, cred eu, pentru că, până la urmă, concursul de arhitectură aduce îmbrăcămintea bisericii. Și atunci Preafericirea Sa a hotărât un lucru pe care eu îl apreciez în mod deosebit, întocmirea unei teme. O temă care să corespundă funcțiunilor liturgice. Au avut loc două simpozioane și întâlniri, la sfârșitul anului 2008, în decembrie, apoi în iunie 2009, s-a discutat cu specialiști, în mod special cu arhitecți, și s-au preluat ideile, ca în 9-10 decembrie 2009 să aibă loc ultima dezbatere pentru a se prezenta caietul de sarcini. Fiecare a venit, sigur, cu pro-puneri.

Cât de importantă este alegerea temei în ridicarea noii catedrale?

De multe ori, întrebați fiind arhitecții de ce concursurile ulterioare nu au avut o finalitate, tot ei răspundeau: „Pentru că nu am avut o temă!”. Acum s-a întocmit o temă, s-a făcut o ilustrare și s-a propus să lucrăm pe acest caiet de sarcini și pe această ilustrare, să trecem direct la concursul de proiectare. Orice tergiversare însemnează iar o amânare a acestei lucrări.

În 26 ianuarie 2010, ați făcut parte din comisia care, în Palatul Patriarhiei, s-a întâlnit cu participanții la concursul de proiectare. Ce s-a întâmplat acolo?

Sunt plăcut impresionat de faptul că au venit să își exprime dorința de a întocmi acest proiect zece firme. Nu mă așteptam, credeam că este vorba de trei-patru firme maxim. Au venit zece firme: cinci din București, una din Suceava, două din Arad, una din Iași și una din Bacău. Urmează acum ca, în circa două săptămâni, să mai fie o întâlnire, pentru a se clarifica o serie de probleme și aspecte, după care, până pe 30 mai, să vină cu proiectul elaborat la fază de studiu de fezabilitate și proiect tehnic pentru autorizarea de construcție. Adică s-au stabilit niște elemente astfel încât câștigătorul care va fi declarat după o cercetare de o lună – în cursul lunii iunie – să poată să completeze toate elementele de proiect în așa fel încât până la 15 august să aibă loc obținerea autorizației, să se facă licitația, în așa fel ca în jurul lui 15 august să înceapă.

S-a propus ca 2013 să fie anul când se va termina „la roșu” catedrala iar până în 2015 să se termine lucrările, să se facă finisările și să fie și sfințită, urmând ca mai apoi să fie făcute mozaicurile și pictura.

Eu sunt convins că aceste lucruri sunt total realizabile, mai ales că se va face și o licitație internațională pentru execuție, pentru ca antreprenorul general să vină și cu fondurile necesare, asigurând continuitatea construcțiilor și după ce se realizează construcția să fie realizată plata înapoi a acestor sume. (Interviul este prezentat în „Ziarul Lumina”/23 februarie 2010)

Comentarii Facebook


Știri recente