Încet, Bacăul își reface identitatea pierdută în timpul regimului comunist. Imediat după 1990, s-a pus temelia unei catedrale emblematice pentru această zonă a țării, având hramul ‘Înălțarea Domnului’, semn al spiritualității creștine care reînvie după zeci de ani de dictatură.
Biserica, timp de 50 de ani, ca instituție simbol pentru poporul român, a fost constrânsă în manifestarea misiunii ei în domeniul public. Unele lăcașuri de închinare au fost dărâmate, mănăstirile închise, preoții aruncați în închisori, călugării alungați pe drumuri, iar poporul împiedicat să-și exprime spiritualitatea, să-și expună liber credința și să-și promoveze obiceiurile care întregesc doctrina Bisericii. 1990 a fost anul ce dădea speranță românilor ieșiți de sub regimul totalitar. Bisericii i se deschidea o altă perspectivă. A reușit să facă față noilor provocări, fiind prezentă în școală și în alte instituții, sădind în sufletele tinerilor credința, nădejdea și dragostea. Preoții și credincioșii, în fața dificultăților timpurilor și a tranziției către o nouă societate secularizată și secularizantă, au început să se replieze în sânul Bisericii pentru a-și păstra identitatea. Ca primă datorie, au ridicat lăcașuri de rugăciune, acolo unde nu existau, și le-au restaurat pe cele vechi.
În Eparhia Romanului și Bacăului, totul a devenit vizibil în ultimii zece ani, de când a venit PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, cu o nouă gândire și o nouă strategie a implicării Bisericii în societate. Paralel cu noile biserici, s-au construit și instituții caritabile, așezăminte social-filantropice, cu menirea de a ameliora existența oamenilor dezorientați și defavorizați.
‘Biserica este singura instituție care se ocupă de sănătatea spirituală a poporului’
Prezență dinamică în viața spirituală și social-filantropică a acestui județ, PS Episcop Ioachim Băcăuanul vede ca un firesc al lucrurilor implicarea comunității în proiectul Catedralei ‘Înălțarea Domnului’ din Bacău. ‘Când vine vorba de credința în Dumnezeu, băcăuanii nu au nici o ezitare. Catedrala din Bacău a fost așteptată, ajutată și este iubită. Ea va fi de mare utilitate pentru zona Moldovei de centru și acest lucru nu trebuie să ne mire, deoarece în toate epocile istoriei, moldovenii, cu precădere, au avut o spiritualitate aparte și s-au străduit totdeauna să ofere primul dar lui Dumnezeu, după referatul Mântuitorului Hristos: ‘Căutați Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte se vor adăuga vouă”, a explicat Preasfinția Sa.
În opinia ierarhului, după cum ne informează pr. Constantin Gherasim, Catedrala din Bacău vine ca o prelungire și împlinire a realizărilor din orașul în care comunitatea s-a angajat în ceea ce înseamnă cultură, educație și sănătate. Spre surprinderea unora care nu înțeleg ce se petrece în sânul acestui popor. ‘Ne punem și noi întrebarea cum de 20 de ani nu s-a găsit nimeni să ne întrebe cum se ridică această catedrală. S-au trezit abia acum. Înseamnă că Biserica Ortodoxă deranjează. Pe cine? Pe fiii neamului? Pe românii autentici? Sau pe unii care, frustrați, nu înțeleg că trebuie să salvăm valorile tradiționale românești și că Biserica este singura instituție care se ocupă de sănătatea spirituală a acestui neam? Un popor care își pierde credința și spiritualitatea, și valorile perene care descind din acestea, riscă să fie șters din istorie! De asemenea, la Bacău s-au înnoit și școlile (a nu se uita că școala românească este prelungirea pridvorului Bisericii), și spitalele. Iar Catedrala ‘Înălțarea Domnului’ vine și încununează aceste edificii emblematice ale județului’, a explicat PS Ioachim Băcăuanul.
Totodată, construcția Catedralei din inima Bacăului și a bisericilor, în general, vine și ca răspuns la deceniile de ateism în care s-au construit cartiere întregi fără spații de rugăciune și fără ca cineva, de aici sau din alte părți, să fie interesat cu privire la viața duhovnicească a comunităților nou înființate. ‘Să nu trecem cu vederea faptul că în județul Bacău, și nu numai, au fost construite cartiere staliniste, fără nici o biserică. Având o spiritualitate aparte, băcăuanii au simțit și au decis să ridice această catedrală, și alte lăcașuri de rugăciune, ce nu se înalță ca un lux opulent, ci ca o necesitate. Toate bisericile noi sunt neîncăpătoare. Principiul valabil, cu precădere pentru Bacău, este următorul: cum se construiește o biserică, indiferent de dimensiuni, se umple de credincioși, iar celelalte nu se golesc. Avem și exemplul municipiului Onești, oraș construit pe timpul comunismului, fără nici un sfânt lăcaș, excepție făcând Biserica ‘Sfântul Nicolae’, în care încăpeau vreo 200 de oameni, număr infim în raport cu cele 70.000 de suflete, câte număra urbea. După căderea comunismului, s-a văzut manifestarea credinței, prin ridicarea unor ‘scări către cer’. Practic, dorința de a avea o biserică a apărut imediat, în toate cartierele orașului’, a mai precizat Episcopul-vicar Ioachim Băcăuanul.
‘Construcția unei biserici într-un moment de criză demonstrează că nu s-a instaurat criza spirituală’
Catedrala din Bacău este și un răspuns direct oferit provocărilor apărute în contextul societății moderne. ‘Catedrala ‘Înălțarea Domnului’ este o necesitate absolută care vine să răspundă credinței și evlaviei credincioșilor din această zonă a Moldovei. În general, construcția unei biserici într-un moment de criză demonstrează că nu s-a instaurat criza spirituală, pentru că, dacă s-ar instaura aceasta, atunci le-ar genera pe celelalte. Iar factorul de echilibru în momentele de criză, de-a lungul istoriei neamului românesc, a fost și rămâne Biserica. Într-o lume concurențială, unora nu le convine că, în toate sondajele, această instituție divino-umană a rămas emblematică și cea mai credibilă, fapte demonstrate încă de la începutul revenirii democrației în țara noastră’, a mai spus Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.
Un alt motiv pentru care catedrala din Bacău merită atenția și interesul comunității este arhitectura ce reflectă o revenire la starea de normalitate pierdută în perioada regimului comunist ateu. Croită pe tradiție și ținând seama de exigențele prezentului, edificiul religios vine și întregește arhitectura urbei ale cărei cartiere nu au dimensiune artistică ori estetică, fiind definite doar de blocuri de tip stalinist. Or, a se construi catedrale, dincolo de a arăta dimensiunea credinței și evlaviei oamenilor, dincolo de a fi o necesitate culturală, spirituală și națională, dincolo de a arăta rolul Bisericii în educația tinerei generații și în vederea statornicirii conștiinței de neam și credință, îmbunătățește arhitectura deprimantă a orașelor noastre. ‘La Bacău, oraș cu puține edificii de valoare arhitectonică, Catedrala ‘Înălțarea Domnului’ se înfățișează ca o aureoală sacră ce-l încununează sub aspect spiritual, estetic, artistic și cultural. Locul ei nu putea fi altul decât aici, unde este acum. Pentru că întregul oraș se focalizează în acest edificiu sacru închinat lui Dumnezeu, iar băcăuanii se identifică cu frumusețea și silueta lui arhitectonică. Binecuvintează, Doamne, pe cei care iubesc podoaba casei Tale’, a adăugat PS Ioachim Băcăuanul.
