Sărbătoarea numită „Candela lui Ștefan luminează la Slănic Moldova” va consemna în fiecare an, în prima duminică ce urmează zilei de 2 iulie, cinstirea Binecredinciosului Ștefan cel Mare și Sfînt, la mănăstirea de lângă Slănic Moldova, al cărei patron spiritual este marele voievod. Hotărârea a fost luată de Preasfințitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, duminică, 3 iulie, cu ocazia slujbei arhierești oficiată la biserica acestui așezămînt monahal, după cum a precizat părintele Constantin Gherasim, inspector pe probleme de tineret și mass-media al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. Evenimentul a fost consemnat într-un hristov, emis cu ocazia împlinirii a șapte ani de la începutul zidirii mănăstirii de lângă „Perla Moldovei”.
„În numele Preasfintei Treimi, Dumnezeul nostru, Cel ce Se preaslăvește întru sfinții Săi, astăzi, de 3 iulie, anul mânturii 2011, aducem prinos de cinstire deosebită, cu laude și cântări duhovnicești, voievodului Moldovei, Sfântul Ștefan cel Mare, la împlinirea a șapte ani de la începutul zidirii mânăstirii acesteia, din ținutul Slănic Moldova, județul Bacău, închinată celui ce a fost „mare ctitor de locașuri sfinte” și consemnăm, de asemenea, toate împlinirile noastre în această de Dumnezeu păzită eparhie, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, puse sub semnul Binecredinciosului domn – atlet al lui Hristos și apărător al dreptei-credințe străbune, – împliniri care s-au realizat în anii ce s-au scurs, după fireasca lor lege, de la manifestările cultural-religioase, prilejuite de Indictionul jubileu 2004, când s-a făcut amintire de „Soarele Moldovei”, la 500 de ani de la trecerea sa în viața cea veșnică.
Facem cunoscut tuturor că, prin ajutorul lui Dumnezeu, acum șapte ani, în numele marelui voievod, s-a așezat piatra din capul unghiului a acestui așezământ mănăstiresc, iar, de atunci, Părintele stareț, Protosinghelul Daniel, împreună cu obștea de călugări, ajutați de numeroși credincioși români din țară și străinătate, au durat peste timp această oază de spiritualitate ortodoxă ce străjuiește ca o cetate frumoasa colină a bătrînilor Carpați din preajma Slănicului.
Amintim, de asemenea, că Sfântul Ștefan cel Mare, născut la Borzești, în aceste ținuturi, ne-a impulsionat activitatea misionar-gospodărească și cultural-duhovnicească și întru pomenirea lui s-au ridicat mai multe așezăminte. Astfel, s-au construit patru biserici, două așezăminte social-caritabile, patru mărețe monumente în marmură, bronz, piatră și mozaic, așezate în diferite orașe ale eparhiei legate de numele Sfântului Ștefan; s-au publicat, prin editura Filocalia, mai multe cărți despre activitatea și viața marelui voievod și s-a dat al doilea hram multor biserici restaurate în ultimii ani. Credem că prin aceasta am adus prinos de recunoștință, cinstire și evlavie voievodului nepereche al neamului românesc.
Luând act de aceste sfinte strădanii și binecuvântate lucrări care s-au realizat de noi, împreună cu preoții și credincioșii Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului în cei șapte ani ce au urmat după sfințirea „Betleemului Ștefanian de la Borzești” și de la zidirea acestui așezământ monahal de la Slănic Moldova, se menționează în Hrisovul semnat de Preasfințitul Ioachim Băcăuanul.
De asemenea, în documentul emis duminică, 3 iulie, se mai fac precizări cu privire la scopul organizării acestei sărbători. „În această zi să se slujească Sfânta Liturghie, în cadrul căreia, la locul liturgic potrivit, să se rostească litanii și rugăciuni de mulțumire lui Dumnezeu că suntem urmașii marelui voievod și moștenim, ca un tezaur sacru, valorile cultural- spirituale ale neamului românesc, prin care reușim să ne structurăm identitatea noastră într-o lume în care nu mai există certitudini.
Sărbătoarea mai are drept scop promovarea valorilor spirituale și culturale specifice poporului român ortodox; cultivarea virtuților creștine: credința, nădejdea și dragostea, ca valențe ale spiritualității creștine universale; revigorarea tradițiilor românești de sorginte creștină: ospitalitatea, generozitatea, prietenia, toleranța, buna înțelegere, răbdarea, întrajutorarea, etc.
De asemenea, sărbătoarea să fie prilej pentru o permanentă aducere aminte, cu venerație și recunoștință, a eroilor care s-au jertfit pentru neam și țară, luptând pentru unitatea, libertatea și neatârnarea poporului, precum și a miilor de credincioși, din toate categoriile sociale, care au locuit de o parte și de cealaltă a Carpaților, având aceeași credință și același cuget românesc.
Ne exprimăm nădejdea că Părinții și frații care se ostenesc în acest sfințit așezământ vor întreține pururea aprinsă, prin rugăciunile și lucrarea lor, candela ștefaniană în mijlocul Carpaților, ca aceasta să lumineze tuturor, iar pelerinii, care-și îndreaptă pașii prin aceste ținuturi, să se simtă urmași ai răzeșilor și vrednici apărători ai credinței cu toate valorile perene ale poporului nostru bimilenar.
Binecuvântarea Domnului să se reverse peste neamul românesc, pentru rugăciunile Sfântului Binecredincios Voievod Ștefan cel Mare!”
