Când să ne împărtășim

Așa că și călugării bătrâni și bolnavi se pot împărtăși o dată pe săptămână; ceilalți, dacă le dă voie duhovnicul, se pot împărtăși, cel mai rar, la patruzeci de zile, cel mai potrivit, o dată pe lună.

-Spuneți-ne ceva despre împărtășirea călugărilor, despre deasa împărtășire.

-Călugării din mănăstiri, dacă au duhovnic bun, să se spovedească cât mai des. La noi spovedania, cum vedeți este o dată pe săptămână, vinerea. Dar am călugări foarte treji, care vin de două-trei ori pe săptămână la mărturisire: „Părinte, n-am fost la Utrenie, părinte, am rămas în urmă cu canonul; părinte, am mâncat înainte de masă”, sau te miri ce. Dacă îl mustră conștiința, el vine, îi pui mâna pe cap, îl dezlegi și se ușurează. Așa că și călugării bătrâni și bolnavi se pot împărtăși o dată pe săptămână; ceilalți, dacă le dă voie duhovnicul, se pot împărtăși, cel mai rar, la patruzeci de zile, cel mai potrivit, o dată pe lună.

-Dar avem vreun temei la Sfinții părinți pentru împărtășania la patruzeci de zile?

-Da, avem la Sfântul Simeon al Tesalonicului. El zice că o dată la patruzeci de zile fiecare să se pregătească și să se împărtășească, dacă n-are vreo oprire canonică. Este păcat care te oprește douăzeci de ani de la Împărtășanie. În caz de moarte, dacă vezi că omul este gata, îi dai împărtășania. Nu-l mai poți opri în caz de moarte; iar dacă nu moare și mai trăiește, face în continuare canonul dat. Așa să știți.

-Se poate împărtăși cineva fără să se spovedească?

-Nu. Niciodată. Nici în caz de moarte și de altceva, nu. Întâi spovedania și apoi să se împărtășească.

(Ne vorbește Părintele Cleopa, vol. 2, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2004, p. 24-25 / postat pe doxologia.ro la 8 ianuarie 2014)

Comentarii Facebook


Știri recente